Invatatura catre monahii care s-au lepadat de curand de lume si de cei din lume; si despre ce incredere trebuie si aiba cineva in parintele sau (duhovnicesc)

• « Inapoi
• Inainte »

oata lumea si pe cei din lume,
ia cu tine numai plansul fericit!
Plange numai cele facute rau de tine,
fiindca acestea te-au lipsit pe tine
de Facatorul tuturor, de Hristos si de sfinti:
De nimic altceva sa nu te ingrijesti afara de aceasta.
Dar sa ai trupul tau ca strain,
si priveste in jos ca un osandit
si paseste pe drumul spre moarte.
Suspina pururea din adancul inimii
si spala-ti fata numai cu lacrimi.
Iar picioarele tale care au alergat spre rele
sa nu doresti deloc sa le speli cu apa.
Tine-ti si mainile impreunate.
Nu le intinde fara rusine spre Dumnezeu,
pe ele pe care le-ai intins spre pacat.
Stapaneste-ti cu toata puterea limba navalnica,
caci usor se porneste aceasta spre pacat
si fiindca numai prin ea au lunecat
si multi dintre cei mari de la calea cea dreapta
si au pierdut imparatia cerurilor.
Dar mai inainte de aceasta inchide-ti urechile tale,
ca sa nu auda nimic din cele urate si desarte;
si atunci iti vei stapani poate si limba.
Asculta numai sfaturile parintelui tau
si spune-i lui, ca lui Dumnezeu, gandurile tale pana la ispitele
si nimic sa nu-i ascunzi,
nici sa faci ceva fara parerea Lui,
nici sa dormi, nici sa mananci, nici sa bei.
Iar cand ai pazit acestea in decurs de ani,
sa nu socotesti ca ai izbandit vreun lucru mare.
Caci ai semanat in sudoare si in osteneala,
dar inca n-ai secerat rodul ostenelilor tale.
Deci sa nu te amagesti sau sa socotesti ca l-ai aflat
inainte de-a fi castigat ochii sufletului
si de-a se fi curatit urechile inimii
spalate prin lacrimile tale de murdarie
si de-a vedea si auzi duhovniceste
si de-a fi inceput sa schimbi toate simturile.
Atunci vei vedea multe din cele negraite
si vei auzi si mai multe vrednice de toata lauda,
pe care nu le va putea grai limba ta.
E deci o minune infricosatoare a auzi astfel,
iar a vedea astfel e taina tainelor.
Unul ca acesta nu intelege nimic trupeste,
ci paseste pe pamant ca si cand ar merge prin aer
si le vede pe toate pana in adancuri
si patrunde toate fapturile
el cunoaste pe Dumnezeu, se umple de frica:
I se inchina Facatorului si-L slaveste.
Si e mare lucru a-I cunoaste stapanirea.
Caci desi toti socotesc sa o cunoasca pe aceasta,
nu te indoi, ca cei mai multi se inseala.
Aceasta o cunosc numai cei luminati,
toti ceilalti - o, ce cumplita nestiinta!
Sunt mai intunecati si decat demonii.
Dar, o, Doamne, si Ziditorule a toate,
Care m-ai facut pe mine
animal muritor din pamant
si m-ai cinstit cu harul nemuritor
si mi-ai dat sa traiesc, sa graiesc si sa ma misc
si sa Te slavesc pe Tine, Stapanul tuturor,
Insuti, Stapane, da-mi mie, ticalosului,
si sa cad inaintea Ta si sa-ti cer ce-mi este de folos.
Nu stiu de fapt nici cum am fost creat in lume
si ce sunt cele de aici, care socotim ca sunt.
Ce e vederea mea, o Dumnezeul meu,
Ce sunt cele vazute, nu pot spune.
Dar cum ne-am facut toti oameni deserti,
si nu mai avem o judecata dreapta despre cele ce sunt.
fara indoiala cu am venit (la existenta) ieri
Si voi pleca maine.
Dar socotesc ca sunt nemuritor aici.
Marturisesc tuturor ca Te am pe Tine Dumnezeu,
dar Te neg in fiecare zi, prin faptele mele.
Sunt invatat ca Tu esti Facatorul tuturor,
dar ma silesc sa le am pe toate fara Tine.
Tu imparatesti peste cele de sus si de jos
si eu singur nu ma tem sa-ti stau impotriva.
Da-mi mie celui neajutorat, cehii atotnevrednic,
sa resping toata rautatea sufletului
care il sfarama si-l zdrobeste, vai mie!
sa resping orice ingamfare, orice inaltare desarta.
Da-mi smerenie, da-mi o mana de ajutor
si curateste murdaria sufletului meu
si daruieste-mi lacrimi de pocainta,
lacrimi de dor, lacrimi de mantuire,
lacrimi ce curata intunericul mintii mele
si ma face sa stralucesc de sus,
pe mine care voiesc sa Te vad
pe Tine, lumina lumii,
lumina ochilor mei, ai ticalosului,
ai celui ce am inima plina de relele vietii,
venite din multele necazuri si din pizma
celor ce mi-au pricinuit drama exilului meu,
sau mai bine zis a binefacatorilor mei
a stapanilor si a prietenilor mei,
carora in loc de rele da-le, Hristoase al meu,
bunatatile cele vesnice, bogate si dumnezeiesti,
pe caro le-ai pregatit pentru vecii vecilor
celor ce Te doresc si Te iubesc din inima

• « Inapoi
• Inainte »