Multumirile pentru exil si pentru necazurile indurate in prigonirea ce-a suportat-o

• « Inapoi
• Inainte »

ltumesc, Doamne, iti multumesc Tie, singur,
Cunoscatorule al inimii, imparate drepte, Prea Milostive.
iti multumesc, Cuvinte fara de inceput, Atotputernice,
Dumnezeul meu, Cel ce Te-ai pogorat pe pamant si Te-ai intrupat
si Te-ai facut ceea ce nu erai, om asemenea mie,
fara schimbare si micsorare si fara nici un pacat,
ca patimind pe nedrept, Tu Cel nepartinitor, de la cei nedrepti,
sa-mi daruiesti nepatimirea mie, celui osandit,
prin imitarea patimilor Tale, Hristoase al meu !
Deci dreapta e judecata Ta si porunca Ta;
pe care ne-ai dat-o ca s-o pazim, Prea indurate !
Iar aceasta este sa imitam smerenia Ta,
ca precum ai patimit insuti fiind fara de pacat,
asa sa rabdam si noi care am pacatuit in toate,
ispite, prigoniri, lovituri si necazuri
si Ia urma moartea de la cei fara de lege.
Caci ai auzit ca esti demonizat
si ai fost socotit amagitor (loan X, 20)
de cei fara Dumnezeu si potrivnici lui Dumnezeu si calcatorii ai legii.
Ai fost prins ca un facator de rele si ai fost dus legat singur,
parasit de toti ucenicii si prietenii.
Ai fost dus, Cuvinte, in fata judecatorului, ca un osandit
si ai primit judecata rostita impotriva Ta.
Iar vorbind, ai fost palmuit ca un sclav
si tacand ai fost osandit indata la moarte.
Cuvintele Tale au fost sabie pentru cei faradelege,
tacerea Ta, imparate, pricina de osanda.
Caci nesuportand sa Te vada pe Tine Cel singur drept,
cei nedrepti Te-au predat mortii celei mai rusinoase.
Te-au batut peste cap si ai fost incununat cu spini,
Te-au imbracat in tunica rosie,
ai fost scuipat, vai, in obraz, si si-au batut joc de Tine,
ai auzit spunandu-Ti-se: ,,Bucura-Te", in bataie de joc,
o, imparate, de catre evrei.
Ai purtat crucea, Mantuitorule, pe umerii Tai
si ai fost inaltat si fixat pe ea, Dumnezeul meu.
Ai fost pironit prin maini si picioare si ai fost adapat cu otet,
ai fost strapuns in coasta cu sulita. Prea indurate
Acestea nesuportandu-le pamantul s-a clatinat de frica
si a dat din el afara in graba pe morti.
Soarele s-a prefacut in sange, vazandu-Te pe Tine astfel
si luna s-a imbracat in intuneric.
Catapeteasma templului s-a rupt in doua,
crapandu-se in doua de sus si pana jos.
Dar cei faradelege n-au inteles nimic din acestea,
ci si cand zaceai in mormant au randuit paznici
si au pecetluit piatra, socotind sa Te tina in el.
Dar Tu ai inviat, Stapane, prin puterea Ta
si ai lasat nelegiuitilor pecetile neatinse.
Iar venirea ingerilor a rasturnat piatra
si pe paznicii de acolo i-a inspaimantat de frica.
Dar aceia n-au voit sa inteleaga nimic,
ci au ramas orbi cu mintea
si cu inima impietrita pana la sfarsit.
Dar ce lucru mare se intampla si cu mine, daca patimesc si eu
cele ce le-ai patimit Tu, Stapane, fiind fara de pacat,
pentru lume, ca sa mantuiesti lumea,
daca patimesc si eu care am pacatuit pacate nenumarate din
varsta tineretii
si Te-am maniat pe Tine, Hristoase in fapte si cuvinte ?
E un lucru mare cu adevarat, mai bine zis mai presus de toata slava,
ca ma face partas de slava Ta negraita,
partasia cu Tine in patimiri, imitarea faptelor Tale,
smerenia Ta le aduce indumnezeirea
celor ce o cauta intru cunostinta.
De aceea, iti multumesc, Stapane, Tie,
mai ales pentru ca patimesc pe nedrept?
Iar de patimesc cu dreptate,
sa-mi fie aceasta spre ispasirea greselilor mele,
spre curatirea de pacatele mele nemasurate.
Dar sa nu ma lasi, Stapane, sa suport vreodata
dureri, ispite sau necazuri peste puterea mea,
ci daruieste-mi totdeauna, Dumnezeul meu, scaparea de ele
si taria de-a putea sa rabd supararile.
Caci Tu esti Cel ce daruiesti de la inceput
celor ce cred din suflet inaintea Stapanirii Tale,
toate cele bune, credinta, faptele, nadejdile cele bune,
procurandu-le toate harurile si darurile
Duhului dumnezeiesc, prea inchinat si indurator,
acum si pururea si totdeauna si in vecii vecilor. Amin

• « Inapoi
• Inainte »