_

• « Inapoi
• Inainte »

turisirea multumiri pentru darurile lui Dumnezeu; si cum parintele care le-a scris acestea se afla sub lucrarea sfantului Duh; si o invatatura graita de Dumnezeu despre ce trebuie sa faca cineva ca sa dobandeasca mintuirea celor ce se mintuiesc
Iarasi imi lumineaza lumina, iarasi se arata limpede, iarasi deschide cerurile, iarasi sfasie noaptea, iarasi creeaza toate, iarasi se arata singura.
iarasi ma scoate afara din toate cele vazute
si ma desparte de toate cele sensibile.
Iarasi Cel ce e mai presus de toate cerurile
si pe care nimeni dintre oameni nu L-a vazut vreodata,
fara sa deschida cerurile, fara sa sfasie noaptea,
fara sa desparta vazduhul, nici sa inlature acoperamantul casei,
se afla deodata intreg cu mine, nevrednicul,
inauntrul chiliei mele, inauntrul mintii mele
si in mijlocul inimii mele, o taina infricosatoare !
Ramanand toate cum sunt, lumina vine la mine
si ma ridica pe mine dincolo de toate
si fiind eu in mijlocul tuturor celor ce sunt,
ma scoate in afara tuturor.
Nu stiu daca si cu trupul, dar sunt cu adevarat intreg
acolo sus (Efeseni IV, 10), unde nu e decat lumina simpla,
pe care vazand-o, ma fac simplu prin nerautate.
Acestea sunt insusirile uimitoare (paradoxurile)
ale minunilor Tale, Hristoase al meu,
acestea sunt faptele puterii Tale si ale iubirii Tale de oameni,
pe care le faci cu noi cei nevrednici.
Pentru aceea ma stapaneste frica Ta si ma cutremur
si ma ingrijesc neincetat si sunt coplesit foarte,
intrebandu-ma cu ce-Ti voi rasplati, ce-Ti voi aduce
in locul atator daruri, a unei atat de mari milostiviri,
al darurilor nenumarate ce mi le-ai facut.
Neafland nimic in mine, nimic al meu in viata,
ci toate vazandu-le roabe ale Tale, fapte ale mainilor Tale,
sunt cu atat mai rusinat, cu atat mai indurerat si
cu atat Te rog mai mult sa ma inveti ce trebuie sa fac,
ca sa-ti slujesc Tie, ca sa-ti multumesc,
ca sa ma aflu, Mantuitorule, neosandit
inaintea infricosatului Tau scaun in ziua judecatii.
- Asculta ce trebuie sa faca tot omul care vrea sa se mantuiasca,
dar mai intai de toti tu, care Ma rogi !
Socoteste ca azi ai murit, ca te-ai lepadat de toate.
Socoteste ca azi ai parasit lumea intreaga.
Lasand azi prieteni, rudenii, toata slava desarta,
renunta totodata la grija celor de jos
si ia crucea pe umeri si strange-o cu putere
si poarta pana la moarte durerile ispitelor,
suferintele necazurilor si piroanele chinurilor.
Primeste-o cu bucurie, ca pe o cununa a slavei.
Caci strapuns in fiecare ora de sulitele injuraturilor
si lovit cu dusmanie de pietrele necinstirii
si varsand lacrimi in loc de sange, imi vei fi martor,
si purtand cu toata multumirea batjocurile si palmuirile,
te vei face partas dumnezeirii si slavei Mele.
De te vei arata pe tine ultimul dintre toti
si rob si slujitor al lor, te voi arata la urma
intaiul dintre toti aceia, precum ti-am fagaduit.
De vei iubi pe vrajmasii tai si pe toti cei ce te urasc
si te vei ruga din suflet pentru cei ce te defaimeaza
si vei face bine acelora dupa puterea ta,
te-ai facut cu adevarat asemenea Parintelui tau celui prea inalt (Matei V,10),
si ti-ai facut prin aceasta inima curata,
si prin ea vei vedea pe Dumnezeu,
pe care nimeni nu L-a vazut vreodata.
Iar daca ti se va intampla sa fii si prigonit pentru dreptate,
salta de bucurie, ca ai dobandit imparatia cerurilor.
Si ce e mai mare ca aceasta ?
Acestea si altele mai multe ca acestea pe care le-am poruncit,
fa-le si invata si pe altii sa Ie faca,
fa-le si tu si faceti-le si toti ceilalti care credeti in Mine,
de voiti sa va mantuiti.
Si va veti salaslui cu Mine in vecii vecilor.
Iar de le refuzati si va e greu sa le primiti
si de socotiti ca o rusine si o necinste
sa patimiti si sa va puneti sufletele pentru poruncile Mele,
pentru ce mai cereti sa aflati cum puteti sa va mantuiti
si prin ce fapte va faceti proprii ai Mei ?
Pentru ce Ma mai si numiti Dumnezeul vostru
si pentru ce mai socotiti prosteste ca voi credeti in Mine ?
Caci Eu le-am patimit acestea de buna voie pentru voi,
M-am lasat rastignit, am murit de moartea raufacatorilor,
dar osandirile Mele s-au facut slava, viata si stralucirea lumii
si inviere a mortilor si lauda a tuturor celor ce-au crezut in Mine.
Si moartea urata s-a facut vesmant al nestricaciunii si al indumnezeirii adevarate a tuturor credinciosilor.
De aceea, cei ce imita patimile Mele preacinstite,
vor fi si mostenitori ai imparatiei Mele,
si se vor face si impreuna partasi cu Mine ai bunatatilor
Mele negraite, tainice, in vecii vecilor.
Iar pe ceilalti cine nu-i va plange, cine nu-i va jeli,
cine nu-i va uda cu lacrimi din inima compatimitoare,
cine nu va tangui marea lor nesimtire,
pentru ca predand viata lor mortii,
s-au rupt in mod chinuitor de Dumnezeu.
Scoate-ma din ceata lor, Stapane al tuturor
si ma invredniceste sa ma fac partas al patimilor Tale neprihanite,
pe mine nevrednicul si ultimul Tau rob,
ca - precum ai spus - sa fiu si partas
al slavei Tale si al desfatarii de bunatatile Tale, Cuvinte,
acum prin ghicituri in chip si in oglinda,
iar atunci cunoscand, precum am fost cunoscut (T Cor. XIII, 12).
Amin

• « Inapoi
• Inainte »