Ce schimbare s-a produs cu acest parinte; si cum,curatit la culme, s-a unit cu Dumnezeu; si cum era si cum a devenit. E ceea ce arata aici imnele dragostei lui

• « Inapoi
• Inainte »

Dumnezeu. La sfarsit, el vorbeste ca teolog si despre ingeri
Care e mila Ta nemasurata, Mantuitorule?
Cum ai binevoit sa ma faci madular al Tau pe mine necuratitul, risipitorul si desfranatul? Cum m-ai imbracat in vesmantul atotstralucitor,
din care fulgera stralucirea nemuririi
si face toate madularele mele lumina?
Caci trupul Tau, neprihanit si dumnezeiesc
straluceste intreg de focul dumnezeirii Tale,
cu care este amestecat in chip negrait.
Aceasta (lumina) mi-ai daruit-o si mie, Dumnezeul meu.
Caci o data ce acest invelis murdar si saracacios
s-a unit cu trupul Tau atotneprihanit
si sangele meu s-a amestecat cu sangele Tau,
stiu ca m-am unit si cu dumnezeirea Ta
si m-am facut trupul Tau preacurat,
madular stralucitor, madular cu adevarat sfant,
madular luminos, straveziu si stralucitor.
Vad frumusetea ta, privesc stralucirea,
oglindesc lumina harului Tau,
si ma uimesc de stralucirea ei
si-mi ies din mine intelegandu-ma pe mine
ce-am devenit, din ce-am fost, o, minune !
Ma umplu de sfiala, simt o sfiala fata de mine insumi.
Ma cinstesc, am frica de mine, cum Te cinstesc si am frica de Tine:
Nu mai stiu ce sa fac, sfiindu-ma intreg,
unde sa ma asez si de cine sa ma apropii
si unde sa aplec madularele Tale si spre ce lucruri, spre ce fapte
sa le folosesc pe ele. atat de infricosatoare si de dumnezeiesti.
Da-mi mie Tu sa graiesc si sa si fac cele ce le graiesc, Facatorule, Creatorule si Dumnezeul meu!
Caci daca cele ce le vorbesc, nu le implinesc prin fapte, m-am facut arama ce scoate mari sunete deserte,
nesimtind dulceata sunetului loviturilor.
Dar sa nu ma lasi, nici sa ma parasesti,
nici sa-mi ingadui sa ratacesc, Mantuitorul meu,
mie, nevrednicul, sarmanul si strainul,
care-Ti sunt dator cu zeci de mii de talanti,
ci precum ai facut odinioara, fa si acum, Cuvinte!
Caci atunci m-ai despartit, Mantuitorule, pe mine, pacatosul,
de mostenirea si de pamantul stramosesc,
de tata, de frati, de mama, de ai mei si de straini
si de toate celelalte rudenii si de prieteni,
desi eram mai fara de pret decat toti,
si m-ai luat in bratele Tale,
pe mine care ma aratam nemultumitor de bunatatile Tale.
Asa miluieste-ma si acum, Milostive,
sau mai bine zis, mai mult, Dumnezeul meu,
Si Te indura si ma apara.
Si imblanzeste miscarile maniei mele
si ma fa in stare sa port cu indelunga rabdare
toata incercarea si intristarea vietii mele,
toate cate mi le pricinuiesc eu din reaua cugetare,
toate cu care ma ispiteste
firea pizmasa a demonilor
si cele ce mi le pricinuiesc cei mai slabi dintre fratii mei,
cu lucrul, cu cuvantul.
Dar vai mie ca si madularele mele insesi ma ard,
Incat sufar si din pricina lor,
Astfel sunt condus de picioare,
dupa ce am primit rolul de cap,
si umblu descult si sunt intepat de maracini.
si sufar foarte neputand suporta durerea
Unul din picioarele mele paseste spre cele dinainte,
iar celalalt se intoarce inapoi.
Ma atrag, ma tarasc si aci si acolo
si ma sfasie si cad.
Caci nu pot sa le urmez tuturor.
Sa zac la pamant e rau si sa ma misc asa,
e si mai rau decat sa zac la pamant,
fiindca intrece toate celelalte nenorociri.
Doamne, da-mi pocainta si plans
si ma invredniceste in intunericul vietii,
in lumea aceasta, in locul tristetii,
sa-ti slujesc Tie si sa Te cinstesc
si sa implinesc poruncile Tale!
Iti multumesc, ca mi-ai dat sa traiesc
si sa Te cunosc si sa ma inchin Tie, Dumnezeul meu.
Caci aceasta este viata: a Te cunoaste numai pe Tine,
Dumnezeu, Ziditorul si Facatorul tuturor,
nenascut, necreat, fara inceput, singur
si pe Fiul Tau nascut din Tine
si pe Prea Sfantul Duh cel purces,
unitatea treimica atotlaudata,
a carei inchinare si slujire binecredincioasa,
e mai presus de orice alta slava,
fie ca-i spui pamanteasca, fie cereasca.
Caci care este slava sau lumina nemuritoare,
sau bucuria, sau stralucirea vietii nemateriale
a ingerilor, a arhanghelilor, a domniilor, Heruvimilor, Serafimilor
si a tuturor celorlalte ostiri ceresti,
daca nu lumina Sfintei Treimi,
impartita intreit in chip neimpartit,
care este una in trei Persoane,
cunoscuta in chip necunoscut, atat cat voieste Ea.
Fiindca nici nu e cu putinta sa cunoasca
faptura pe facator intreg, cum se cunoaste El insusi
pe Sine dupa fire.
Ci toti ingerii si toata firea creata
Il vad si inteleg dupa har,
necuprinzandu-L, ci intelegandu-L
cat va voi sa fie cunoscuta sau sa se arate
lumina orbilor sau chiar celor ce vad.
De fapt ochiul nu vede fara lumina,
dar si a vedea ii vine de la lumina,
pentru ca de ea a si fost creat.
Fie ca-i vorba de o existenta necorporala, fie de una corporala,
vei afla ca pe toate le-a facut Dumnezeu.
De auzi de vreuna din cele din ceruri,
sau de cele de pe pamant si din adancuri,
una e viata si slava tuturor acestora,
una dorinta si una imparatia,
bogatia, bucuria, cununa, biruinta, pacea,
sau orice alta maretie care exista.
Pentru toate se cunoaste un singur inceput si cauza
de care au fost aduse la existenta si s-au facut toate.
Acesta le sustine pe cele de sus si de jos.
Acesta le tine in randuiala pe cele spirituale.
Acesta le tine in supunere pe cele vazute.
Pe Acesta l-au primit ingerii ca forta de stabilitate sigura
intrucat au capatat o cunostinta si o teama mai mare
cand au vazut pe Satana cazand
si pe cei ce s-au supus impreuna cu acela mandriei;
pe toti cati L-au uitat pe Acela
si au cazut in robia trufiei
Dar cei ce L-au avut pe El in cunostinta
s-au intarit prin frica si iubire,
alipindu-se Stapanului lor.
Astfel recunoasterea stapanirii
a pricinuit si sporirea iubirii
Aceasta fiindca au vazut mai mult si mai limpede
stralucirea fulgeratoare a Treimii
si aceasta a departat de la ei orice alta gandire si i-a facut neschimbatori
pe cei ce au primit la inceput o fire schimbacioasa.
Si asa au ramas in inaltimea cerurilor

• « Inapoi
• Inainte »