_

pre Teologie (invatatura despre Dumnezeu); si ca cei ce au pazit chipul lui Dumnezeu vor calca in picioare puterile viclene ale stapanitorului intunericului, iar ceilalti, traind o viata patimasa, sunt stapaniti de el si se afla sub imparatia lui
Lumina e Tatal, lumina e Fiul, lumina Duhul Sfant.
Ia seama ce spui, frate, ia seama sa nu gresesti!
Caci cele trei sunt una, una nedespartita,
dar unitii in trei Persoane, in chip neconfundat.
Caci e Dumnezeu cu totul neimpartit prin fire
si prin fiinta cu adevarat mai presus de orice fiinta.
Nu se taie in putere, nici in forma, nici in slava,
nici prin infatisare, caci se vede intreg o lumina simpla.
Persoanele sunt una in acestea, cele trei ipostasuri una.
Caci cele trei sunt in una, mai bine zis cele trei sunt una.
Cele trei sunt o putere, cele trei sunt o slava,
cele trei sunt o singura fire, fiinta si dumnezeire.
Ele sunt si lumina cea una care lumineaza lumea,
nu lumea aceasta vazuta, departe de asa ceva.
Caci lumea vazuta nu L-a cunoscut pe Dumnezeu,
nici nu poate sa-L cunoasca.
Nici prietenii lumii vazute.
Caci cel ce iubeste patimas lumea aceasta, e dusmanul lui Dumnezeu,
Ci noi numim lumea omul pe care l-a facut Dumnezeu
dupa chipul si asemanarea Sa.
Caci el e impodobit cu virtuti, stapaneste peste cele pamantesti,
precum Acela are stapanirea peste toate ;
si imparateste peste patimi.
Acest chip supune si demonii creatori ai raului
si calca peste balaurul cel vechi, cel mare, ca peste o simpla pasarica.
Balaurul acesta care a cazut prin lipsirea lui de lumina,
a ajuns indata in intuneric
si este impreuna cu toti cei care au cazut
impreuna cu el, in intuneric.
Si el imparateste in el, zic, desigur, in intuneric,
peste dracii si oamenii tinuti in el.
Si tot sufletul care nu vede lumina vietii
luminand ziua si noaptea,
e pedepsit, ranit, stapanit, condus si legat de el
si e intepenit zilnic de sagetile placerilor.
Chiar daca i se pare ca i se impotriveste,
chiar daca i se pare ca nu cade,
o face aceasta cu multa sudoare, osteneala, stradanie si durere,
caci e supus unui razboi neimpacat din partea aceluia.
Dar tot sufletul care vede lumina dumnezeiasca,
din care a cazut acela, il dispretuieste pe acela
si e luminat de insasi lumina neapropiata ;
el calca peste stapanitorul intunericului ca peste niste frunze
ce cad pe pamant din varful copacului.
Caci puterea si stapanirea o are acela in intuneric,
iar in lumina nu mai e decat cazatura cu totul moarta.
Iar auzind de lumina, ia seama de ce lumina iti vorbesc.
Nu cugeta ca-ti vorbesc de lumina soarelui.
Caci vezi in lumina aceasta multi pacatuind ca mine
si aspru biciuiti si ranind si tulburandu-se in plina
si patimind in chip nevazut de la duhurile viclene.
Cu toate ca soare lumineaza, din aceasta nu le vine
nici un folos celor ce s-au predat demonilor.
Deci nu-ti vorbesc de lumina soarelui simtit,
nici de a zilei, departe de asa ceva, nici de cea a sfesnicului,
nici de a stelelor celor multe, nici de lumina lunii,
nici de stralucirea vreunei alte lumini vazute.
Nici una din acestea nu are vreo astfel de lucrare.
Luminile sensibile nu lumineaza
si nu stralucesc decat ochilor sensibili
si nu-i fac sa vada decat cele sensibile, nu si cele spirituale.
Deci toti cati vad numai cele sensibile
sunt orbi cu ochii inimii.
Ochii spirituali ai inimii spirituale
au nevoie sa fie luminati de lumina spirituala.
Caci daca cel ce are pupilele trupului stinse
e cu totul intunecat, nestiind unde este,
cu cat mai mult cel ce are ochiul sufletului orb
nu va fi intunecat si aproape mort cu trupul si cu faptele
si cu duhul ?
intelege deci despre ce lumina iti vorbesc !
Nu-ti vorbesc despre credinta, nu-ti vorbesc despre
implinirea unor lucruri,
nici despre pocainta, nici despre post,
nicidecum despre saracie, nu despre intelepciune,
nu despre cunostinta,
dar nici despre invatarea altora. Caci nu e nimic din acestea.
Nici una din aceste virtuti,
nu e lucirea luminii despre care iti vorbesc ;
Nici evlavia din afara, nici o infatisare smerita si modesta.
Caci toate acestea sunt fapte si implinire a poruncilor.
Nu sunt acestea chiar de se savarsesc si se implinesc bine,
cum porunceste insusi Ziditorul,
Lacrimile se varsa si ele in multe feluri,
unele sunt folositoare, altele pagubitoare.
Dar in ele insesi sunt fara valoare.
Iar privegherea nu e proprie numai monahilor,
ci si credinciosului de rand ocupat cu diferite lucruri ;
privegheaza mult si femeile ce tes
si aurarii si lucratorii aramei mai mult decat monahii.
De aceea, zicem ca nici una
din toate aceste fapte virtuoase nu se numeste lumina.
Chiar adunate intr-una toate aceste fapte
si virtuti nu se numesc lumina dumnezeiasca fara lipsa.
Caci toate faptele oamenilor sunt deosebite de ea.
Chiar daca faptele acestea implinite de noi
pentru cei ce vietuiesc in rautate
se numesc lumina, conducandu-i pe aceia spre cele bune.
Chiar ceea ce este in mine intuneric si ma orbeste
si face lumina aproapelui si straluceste celor ce-o vad.
Si ca sa nu fiu banuit ca-ti spun lucruri ce se contrazic,
asculta si-ti voi arata dezlegarea enigmei.
Cand postesc pentru tine, ca sa-ti apar ca postesc,
aceasta este in ochii mei un pai
care se face in ochii lor o barna (Matei VII, 3).
Dar tu te luminezi vazandu-ma, daca nu ma osandesti,
ci, daca mustrandu-te pe tine ca stapanit de lacomia pantecului,
esti calauzit prin aceasta spre infranare
si inveti in chip vadit sa-ti biruiesti lacomia.
Sau iarasi cand imbracandu-ma modest si carpit
si umbland intr-o singura haina
urmaresc sa vanez slava si lauda ce la cei ce ma vad
si sa ma arat lor ca un alt nou apostol,
aceasta mi se face pricina a toata vatamarea
si intuneric si nor gros in suflet,
dar pe cei ce ma vad ii lumineaza si-i invata
sa dispretuiasca luxul si bogatia
si sa tina la un vesmant modest si aspru,
care e cu adevarat o haina de apostol.
Asa si toate celelalte fapte ale virtutilor,
sunt fapte in afara luminii, fapte lipsite de raza.
Caci daca sunt adunate impreuna, precum am spus,
si faptele virtuoase se fac una,
ceea ce este un lucru cu putinta in om,
se aseamana cu un sfesnic, lipsit de lumina.
Caci, precum nu se pot numi carbunii singuri foc,
ba nici jar ; si nici lemnele flacara,
asa nici toata credinta, nici lucrurile, nici faptele,
nici implinirea poruncilor, nu sunt vrednice
sa se numeasca foc, flacara sau lumina dumnezeiasca.
Fiindca nu sunt acestea cu adevarat.
Dar pot primi focul, se pot apropia de lumina
si se pot aprinde printr-o unire negraita cu focul.
Aceasta este lauda si slava virtutilor.
De aceea se implineste de catre noi toata nevointa
si se pot aprinde printr-o unire negraita cu focul.
si se savarsesc toate faptele,
ca sa ne impartasim de lumina dumnezeiasca
ca printr-un sfesnic (ca printr-o luminare).
Caci sufletul intinde toate virtutile ca pe o ceara luminii
neapropiate.
Mai bine zis cum se afunda o hartie intr-o ceara,
asa ingrasandu-se sufletul de virtuti,
se aprinde intreg de lumina, in masura in care va putea vedea,
in masura in care o va putea introduce in casa lui.
Si atunci virtutile luminate ca unele
ce se vor impartasi de lumina dumnezeiasca,
se vor numi si ele lumina,
mai bine zis vor fi si ele lumina, amestecate cu lumina ;
si vor invalui in lumina sufletul insusi si trupul
si vor lumina intai pe cel ce le are cu adevarat,
apoi pe ceilalti, aflati in intunericul vietii.
Pe acestia lumineaza-i - in Duhul cel Prea Sfant, Hristoase,
si fa-i mostenitori ai imparatiei cerurilor
impreuna cu toti sfintii Tai, acum si in toti vecii. Amin
Carti Ortodoxe

Cuprins