_

• « Inapoi
• Inainte »

slaviti pe pamant si increzatori in bogatia lor, ratacesc in jurul umbrei celor vazute; iar cei ce au dispretuit cele de acum, se fac partasi in chip neinselator de Duhul dumnezeiesc
Priveste la mine, Stapane, care sunt barfit de credinciosi
ca sunt un inselator si un inselat
fiindca spun ca am primit Duhul
prin iubirea Ta de oameni si prin rugaciunile parintelui meu.
Miluieste-ma, daruieste-mi cuvant, cunostinta, intelepciune,
ca toti vrajmasii mei sa cunoasca
ca inauntrul meu graieste Duhul dumnezeiesc.
Da-mi sa spun cum ai spus, da-mi si mie, cum ai fagaduit,
cuvinte carora nimeni dintre ei
sa nu le poata raspunde sau sa li se impotriveasca, Mantuitorule.
Caci Tu esti Datatorul tuturor bunatatilor.
Iar eu, Hristoase, chiar daca spun aceia ca ma amagesc, eu, robul Tau,
sunt si in afara creatiei, lipsiti de simtire prin simtire.
niciodata nu voi crede aceasta,
vazandu-Te. pe Tine, Dumnezeul meu,
si privind fata Ta neprihanita si dumnezeiasca
si privind din ea iluminarile Tale dumnezeiesti
si avand prin aceasta ochii mintii mele luminati in Duhul.
Dar sa nu lasi, Dumnezeul meu, sa fie stapaniti toti
cei ce cred acum in Tine, de amagirea pierzatoare,
de a nu crede ca Tu ii luminezi si acum pe toti,
stralucind prin razele dumnezeirii Tale.
Caci Tu esti bogat in indurari, iar noi in pacate.
Tu locuiesti, in lumina neapropiata (I Tim. VI, 16),
iar noi toti in intuneric ;
Tu esti in afara creatiei, iar noi in creatie.
Dar cei mai multi dintre noi
Caci fiind contrar firii, suntem in afara tuturor.
Astfel, cei ce vad, nu vad, cei ce privesc, nu privesc (Matei XIII, 13),
nici nu pot sesiza minunile lui Dumnezeu prin simtire,
ci sunt in afara lumii,
mai bine zis sunt in lume ca morti inainte de moarte
si inchisi in iadul cel mai de jos inainte de plecarea de aici.
Acestia sunt cu adevarat cei de care vorbeste Scriptura,
cei slaviti, cei bogati, cei ingamfati fata de toti,
care socotesc ca sunt mare lucru,
neputand cunoaste rusinea lor.
Caci chiar daca au in lume intelepciunea lumii
si si-au tesut slava ca o haina
si parerea desarta despre ei ca pe un cort,
printr-o minte amagita,
ei au coborat in iadul cel mai de jos, ca intr-o groapa,
caci nu cunosc pe Dumnezeu, nu cunosc lumea
si toate cele din lume ca fapturi ale Ziditorului.
Caci cine va cunoaste pe Ziditorul, inainte de-a cunoaste lumea
prin ratiune ca rational, prin minte in chip intelegator,
contempland-o intelegator prin simtirea mintii
Si cine este acesta ? Cel ce priveste duhovniceste
prin Duhul dumnezeiesc.
Luminat tainic si totodata condus de El.
Nu urca el astfel in chip negrait la cunostinta lui Dumnezeu ?
Caci curatit astfel, el se va invrednici
sa primeasca cunostinta mai clara, cum zice toata Scriptura.
Dar cei impatimiti, cum am spus, purtand desertaciunea ca pe o haina,
in inchipuirea de sine ca intr-o slava
si rad de ceilalti si se joaca in umbrele lor ca niste mici catei.
se misca imbracati si se joaca in umbrele lor ca niste mici catei.
De le arunci o nuca si ea face zgomot rostogolindu-se,
se reped, o apuca, se bucura de ea
si se tavalesc si sar impreuna cu ea.
Si daca cineva le arunca o sfoara inaintea picioarelor,
alearga dupa ea si cad si intind picioarele
si starnesc rasul tuturor oamenilor prin caderea lor
Asa desfata si acestia prin nesimtire pe draci
cu faptele si cu obiceiurile lor.
Unii ca acestia, te intreb, spune-mi,
cum ar putea povesti tainele lui Dumnezeu altora ?
Si cum ar putea fi luminati, cat de putin, de lumina cunostintei
ca s-o comunice altora sau sa rosteasca o judecata dreapta
intr-o discutie adevarata,
o data ce fiind imbracati in intuneric ca intr-o haina,
sunt nesimtitori in simtire, morti in mijlocul vietii ?
Dar voi, cei de Dumnezeu iubitori, ascultati;
cuvintele adevarate si minunate;
pe care le-a grait mai inainte gura Domnului
si le graieste si acum tuturor.
De nu veti respinge slava; de nu veti arunca bogatia,
de nu va veti dezbraca cu totul de inchipuirea desarta,
de nu veti deveni ultimii dintre toti in lucrurile voastre
si nu veti socoti ca sunteti cei din urma in ganduri,
de nu veti dobandi rauri de lacrimi si curatenia trupului,
de nu veti vedea cum se produc acestea,
plangeti-va pe voi, pocaiti-va,
varsati lacrimi in fiecare zi,
ca sa spalati ochii spirituali ai inimii,
spre a vedea stralucind in lume lumina,
care luminand declara si striga :
"Eu am fost, sunt si voi fi lumina lumii" (loan VIII, 12)
si voiesc sa fiu vazut.
Caci, pentru aceasta am venit trupeste in lume ;
facandu-Ma Eu Cel Unul indoit si ramanand la fel Unul,
ca cei ce Mi se inchina cu credinta Mie ca lui Dumnezeu vazut
si pazesc in chip nevazut poruncile Mele,
sa se lumineze si sa primeasca descoperirea spirituala
sa Ma cante, fara sovaire, ca pe Dumnezeu cel Unul.
a slavei dumnezeirii Mele infricosatoare si a trupului asumat;
si vazand in chip tainic doimea firilor Mele,
Caci, altfel, nu e cu putinta sa cunoasca cineva bine
iconomia Mea si pogorarea Mea si sa se cutremure de ea
si sa se inchine Mie ca lui Dumnezeu facut in chip de om
si ramas, om in mod negrait.
Sunt Unul facut doi, neimpartit in ipostas dar nu si in fire,
deci sunt Dumnezeu si om deplin,
intreg, desavarsit, trup, suflet, minte si ratiune,
om intreg si Dumnezeu in doua fiinte
si la fel in doua firi, in doua lucrari,
in doua vointe intr-un ipostas,
Dumnezeu si om. Unul din Treime.
Cei ce au crezut si au cunoscut ca sunt asa,
curatindu-se prin straduinta si pocainta,
si au putut sa vada cu inima curata
si sa cunoasca spiritual taina iconomiei Mele.
Ma vor iubi din toata inima
si vor pazi poruncile Mele,
coplesiti de mila Mea nesfarsita.
Si vor fi impreuna cu Mine
si vor fi partasi la slava Tatalui in vecii vecilor. Amin.

• « Inapoi
• Inainte »