invatatura Teologica ce se ocupa si cu preotia si cu contemplarea nepatimitoare

• « Inapoi
• Inainte »

i descrie, Stapane, minunile Tale uimitoare,
cum voi povesti adancurile judecatilor Tale,
pe care le implinesti in fiecare zi cu noi, robii Tai ?
Cum treci cu vederea nesfarsitele multimi ale greselilor mele,
si nu socotesti, Stapane, faptele rele ale mele,
ci ma miluiesti si ma acoperi si ma luminezi si ma hranesti,
ca si cand as implini toate poruncile Tale, Mantuitorul meu ?
Dar nu ma miluiesti numai, ci mai mult decat atata,
ma invrednicesti sa ma infatisez
inaintea slavei Tale si puterii si maririi Tale.
imi vorbeste si-mi spui cuvinte ale nemuririi,
mie, celui slab si smerit si nevrednic sa vietuiesc.
Cum imi umpli de stralucire sufletul murdarit
si-l faci lumina neprihanita si dumnezeiasca ?
Cum faci stralucitoare mainile mele nevrednice,
pe care le-am patat cu petele pacatului ?
Cum preschimbi buzele mele cu raza dumnezeirii Tale,
facandu-le din necurate, sfinte ?
Iar limba mea spurcata, cum o cureti, Hristoase,
si o faci partasa de mancarea trupului Tau ?
Cum binevoiesti sa ma vezi si sa fii vazut de mine,
si sa fii tinut in mainile mele, Tu, Cel ce tii toate,
Cel nevazut tuturor cetelor ceresti
si neapropiat lui Moise, cel dintai dintre prooroci (Ies. XXIII, 20, 23).
Caci n-a iest invrednicit sa vada tata ta.
Dar nici altul dintre oameni, ca sa nu moara.
Deci cum sunt invrednicit, Hristoase,
sa Te tin si sa Te sarut si sa Te vad si sa Te mananc
si sa Te am in inima mea
pe Tine Cel neinteles, pe Tine singurul negrait,
pe Tine neincaput de nimeni si tuturor neapropiat.
Si cum raman nears, bucurandu-ma si totodata tremurand
si laudand, Hristoase, marea Ta iubire de oameni ?
Deci cum cei orbi si cei trupesti, care nu Te cunosc,
cei plini de nesimtire, mai bine zis aratandu-si
propria slabiciune si intunecime
si lipsirea de toate bunatatile
indraznesc sa zica, Mantuitorul meu :
Ce nevoie are omul de preotie
daca nu castiga una din aceste trei :
fie hrana trupului, fie avutia aurului,
fie tronul unei episcopii bogate, de la cei mai inalti ?
O, intunecime, o, invartosare, o saracie ultima,
o, mare ticalosie, mare nestiinta,
o, vorbe nefolositoare si desarte,
o, indrazneala, o, cugetare vrednica de Iuda vanzatorul!
Caci precum acela a socotit ca nimic
taina infricosatoare a Cinei Demnului
si a trupului Sau neprihanit,
si a socotit mai de pret putinii arginti,
asa si acestia, pretuind cele stricacioase mai mult decat
cele nestricacioase si dumnezeiesti,
aleg spanzurarea sufletului lor.
Spuneti-mi, o, voi cei deserti, de stiti aceasta :
Cine, odata ce-a dobandit pe Hristos,
are nevoie de vreun alt bine al veacului acesta ?
Cine, avand harul Duhului in inima,
nu are locuind in el venerata Treime, luminandu-l
si facandu-l dumnezeu ?
Deci cine odata devenit Dumnezeu prin harul Treimii
si odata invrednicit de slava de sus si prima,
ar cugeta ceva mai slavit
decat a liturghisi si a vedea firea cea mai de sus,
care toate le face si e nevazuta si tuturor neapropiata ?
Sau gandeste ce-ar putea pofti cineva mai stralucitor in viata,
in viata aceasta de scurta durata,
sau in alta, care nu are sfarsit ?
Daca ai sti de adancimea ascunsa a Tainelor,
nu m-ai sili sa graiesc sau sa scriu acestea.
Caci ma tem, din mare evlavie, sa pun in scris cele dumnezeiesti,
si sa schitez in litere pe Cel de toti negrait.
Daca ai fi vazut pe Hristos, daca ai fi primit Duhul,
si daca ai fi fost dus prin Acesti Doi la Tatal,
ai fi cunoscut cele ce-ti spun si cele ce-ti talcuiesc.
Ai fi cunoscut ca e un lucru mare si infricosator
si dincolo de toata slava si stralucirea, stapanirea si puterea,
bogatia si puterea si de toata imparatia
a liturghisi cu constiinta curata a inimii
Treimii curate si Sfinte si neprihanite.
Sa nu-mi vorbesti de nepacatosenia trupului
si sa-mi aduci marturii a caror adancime n-o cunosti,
ci asculta marturiile simple, spuse de Dumnezeu prin Apostoli,
prin inteleptul Vasilie, cel cu gura de foc,
si prin parintele Gura de Aur
si prin Grigorie, care a teologhisit bine acestea.
Si crede lor cum trebuie sa fie
cel ce liturghiseste lui Dumnezeu, Facatorul tuturor.
Si dupa vrednicia si virtutea ta
te poti minuna de marimea demnitatii lui.
Nu va amagiti, fratilor, nu indrazniti
sa va atingeti sau sa va apropiati de Cel neapropiat prin fire.
Caci nu poate jertfi in chip curat
Jertfa de taina si nesangeroasa
lui Dumnezeu cel curat prin fire,
acela care nu se va lepada de lume si de cele din lume,
si nu va renunta la sufletul si la trupul sau
si nu se va face intreg mort prin toate simturile,
nemaiprivind cu impatimire la nimic din cele dulci ale vietii,
nemaipoftind nici unul din lucrurile lumii,
acela care nu se va face surd si orb
lucrurilor si obiceiurilor, faptelor si cuvintelor ei,
vadind fara indoiala cate le poate vedea ochiul prin fire,
dar nelasand sa intre nimic inlauntrul inimii,
sau retinand intiparirile si formele lor,
auzind desigur cate le poate primi auzul omenesc,
dar ramanand neinsufletit si nesimtitor ca o piatra,
neamintindu-si nici intelesul cuvintelor.
Caci cand va simti ca aduce cu adevarat jertfa,
s-a despartit de toata lumea si de cele ale lumii
si va cunoaste si va crede in cele ce Ie scriu.
Acela a trecut peste vazduhul intunecat, pe care David il numeste zid
(Ps. XVII, 13 si 30).
si parintii l-au numit mare,
L-a trecut ajungand la liman,
in care tot cel ce a ajuns afla tot binele.
Caci acolo e raiul, acolo pomul vietii (Apoc. II, 7 ; Iac. II, 8),
acolo e painea cea dulce, acolo bautura dumnezeiasca (Ies. XVI, 15 si
Intelepciune XVI, 20).
acolo bogatia nesecata a darurilor.
Acolo arde rugul fara sa se consume
si se dezleaga indata incaltamintea picioarelor mele,
Acolo se desface marea si trec singur
si vad pe vrajmasi inecati in ape.
Acolo vad pomul sadit in inima mea
si toate se preschimba in mine.
Acolo am produs mierea ce curge din piatra
si de atunci sufletul meu nu s-a mai impartasit de grija si teama.
Acolo am aflat pe Hristos, daruitorul acestora,
acolo I-am urmat Lui din tot sufletul meu.
Acolo am mancat mana si painea ingerilor
si n-am mai poftit nimic din cele omenesti.
Acolo am vazut inflorind toiagul uscat al lui Aaron
si m-am uimit de faptele minunate ale lui Dumnezeu.
Acolo am vazut rodind sufletul meu sterp
si cum lemnul uscat face rod frumos.
Acolo am vazut inima mea mocirloasa si risipitoare,
curata, nevinovata si fecioara
si auzind : "Bucura-te cea plina de dar,
ca Domnul este cu tine si in tine in veci".
Acolo am auzit : "Scufunda-te si spala-te in cristelnita lacrimilor''.
Si facand acestea, am crezut indata si am castigat vederea.
Acolo m-am inmormantat in mormantul smereniei desavarsite
si a venit la mine Hristos cu o mila nemasurata
si a ridicat piatra grea a rautatilor mele.
Si a zis : "Vino, iesi din lume ca dintr-un mormant".
Acolo, am vazut, cum a patimit in chip nepatimitor, Dumnezeul meu,
si cum s-a facut mort, fiind nemuritor
si a inviat din mormant fara sa rupa pecetile.
Acolo am vazut viata si nestricaciunea viitoare
pe care o daruieste Hristos celor ce-L cauta pe El.
Si am aflat imparatia cerurilor ce este inlauntrul meu,
si care este Tatal, Fiul si Duhul,
dumnezeire nedespartita in trei Persoane,
pe care cei ce n-o aleg in locul intregii lumi
si nu o socotesc ca o slava, ca o cinste si ca o bogatie,
ca sa I se inchine, sa-I liturghiseasca si sa stea numai in fata Ei,
sunt nevrednici sa o si vada in chip neprihanit
si sa se desfateze si sa se bucure de toate bunatatile Ei.
Si de Ea nu se vor impartasi daca nu se pocaiesc
si daca nu invata toate si nu fac toate
si nu implinesc, cum am spus, toate
cate le-a spus Dumnezeul meu.
Dar si atunci se vor impartasi numai cu multa frica si evlavie
si daca porunceste Dumnezeu, ca sa se atinga de cele de neatins.
Caci nu le e ingaduit tuturor sa liturghiseasca acestora.
Chiar daca ar fi primit cineva harul Duhului
si ar fi curat de pacat din pantecele maicii.
Daca nu traieste in sufletul sau,
incredintarea de la Dumnezeu, prin porunca si alegerea Lui,
nu se cuvine sa savarseasca slujirea sfanta a celor dumnezeiesti
si sa se atinga de Tainele de neatins si dumnezeiesti,
carora se cuvine slava, cinste si toata inchinarea,
acum si pururea si in toti vecii. Amin

• « Inapoi
• Inainte »