Talcurile patrunzatoare a raiului spiritual; si despre pomul vietii din el

• « Inapoi
• Inainte »

vantat esti, Doamne, binecuvantat esti Singur,
binecuvantat esti, Milostive, prea binecuvantat,
Cel ce ai dat in inima mea lumina poruncilor Tale
si ai sadit in mine pomul vietii
si m-ai aratat pe mine ca pe un alt rai in cele vazute,
ca pe un rai spiritual in cele sensibile, spiritual in simtire.
Caci ai unit cu sufletul meu pe Duhul Tau dumnezeiesc,
pe care L-ai si salasluit in cele dinauntrul meu.
El este cu adevarat unicul pom al vietii.
Iar pamantul in care se sadeste el, sau sufletul omului,
sau inima in care prinde radacina,
e aratat indata ca un rai atotstralucitor,
impodobit cu toate plantele
si cu toti pomii frumosi si cu roduri diferite,
imbogatit cu flori de tot felul si cu crini binemirositori.
Acestea sunt smerenia, bucuria si pacea,
blandetea si compatimirea, plansul, ploaia de lacrimi
si o neobisnuita desfatare in ele, o stralucire a harului Tau,
care lumineaza tuturor celor din rai.
Tu esti paharul care imi versi undele Tale
si-mi daruiesti cu imbelsugare cuvintele cunoasterii Tale.
Iar cand le refuzi pe acestea si le retragi,
eu sunt fara minte si nesimtit ca o piatra.
Precum trambita fara suflare nu va rasuna niciodata,
asa si eu fara Tine sunt ca un lipsit de suflet.
Si cum fara suflet, trupul nu poate lucra,
asa nu se poate misca sufletul fara Duhul Tau
si nu poate pazi, Mantuitorule, poruncile Tale.
Ba nu Te poate nici vedea si nu se poate nici infatisa Tie,
si nici canta slava Ta eu intelegere, Dumnezeul meu.
Pentru aceea iti strig si-Ti declar Tie:
Tu Te afli sus cu Tatal si esti cu noi
nu cum socotesc unii, numai prin lucrare,
nici cum cred altii, numai prin vointa,
nici numai cu puterea Ta, ci si prin fiinta,
daca putem indrazni sa vorbim sau sa cugetam despre fiinta Ta,
Nemuritorule, Singurul mai presus de fiinta.
Caci daca esti, Mantuitorule, cu adevarat cu totul de netalcuit,
nevazut, neapropiat, neinteles, neatins,
nepipait, cu totul necuprins,
cum Te putem numi, cum vom indrazni
sa-Ti spunem si fiinta
si ce fiinta anume si ce fel de fiinta ?
Fiindca cu adevarat nu esti nimic din toate, Dumnezeul meu,
ci toate sunt lucrurile Tale pe care le-ai adus la fiinta din nimic.
Tu singur esti, Mantuitorule, necreat, Tu singur fara de inceput,
Treime Sfanta si preacinstita, Dumnezeul tuturor.
Tu ne-ai aratat lumina slavei Tale neprihanite.
Da-mi-o pe aceasta si acum fara intrerupere, Mantuitorule,
da-mi sa Te vad oglindit in ea pururea, Cuvinte,
si sa inteleg bine frumusetea Ta necuprinsa,
care e cu totul de neinteles
si copleseste mintea mea, ridica din mine cugetarea mea
si aprinde in mine focul iubirii Tale.
Iar acest foc facandu-se flacara a dorului dumnezeiesc,
imi arata mai clara slava Ta, Dumnezeul meu,
Acesteia inchinandu-ma, iti cer, Fiule al lui Dumnezeu,
Sa mi-o daruiesti si acum si s-o am si in viitor neintrerupt;
si prin ea sa Te privesc vesnic pe Tine, Dumnezeule.
Nu-mi da, Stapane, slava desarta din lume
si bogatia ce se pierde.
Nu-mi da talantii de aur, nu inaltimea scaunului,
nu puterea peste cele de aici care se strica,
Insoteste-ma cu cei smeriti, cu cei saraci si blanzi,
ca si eu sa ma fac smerit si bland.
Iar serviciul meu daca nu-l pot implini spre folos
spre placerea si slujirea Ta,
binevoieste sa fiu scos din el,
ca sa-mi plang singur, Stapane, pacatele mele
si sa ma ingrijesc numai de judecata Ta cea dreapta
si cum sa ma apar dupa ce Te-am maniat atat de mult.
Da, Pastorul meu cel milostiv, Cel bun si bland,
care voiesti sa se mantuiasca toti cei ce cred in Tine,
miluieste-ma, asculta aceasta rugaciune a mea:
nu Te mania, nu-Ti intoarce fata de la Mine,
ci ma invata sa implinesc voia Ta.
Caci eu nu cer sa se faca voia mea,
ci a Ta, ca sa Te slujesc pe Tine, Prea indurate.
Te implor, Milostive, pe Tine Ce prin fire milostiv,
fa ceea ce e de folos ticalosului meu suflet,
fiindca esti singur de oameni iubitor,
necreat fara sfarsit, cu adevarat atotputernic,
viata si lumina celor ce Te iubesc pe Tine
si sunt foarte iubiti de Tine, iubitorule de oameni.
Aseaza-ma intre acestia, Stapane,
si fa-ma partas si impreuna mostenitor al slavei Tale dumnezeiesti.
Ca Tie se cuvine slava, Tatalui si Fiului
impreuna cu cel fara de inceput
si Duhului dumnezeiesc, in vecii vecilor. Amin

• « Inapoi
• Inainte »