SF. JUSTIN MARTIRUL SI FILOZOFUL

• « Inapoi
• Inainte »

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful

Viata.

Sf. Justin s-a nascut la inceputul sec. II, din parinti pagani, probabil de origine latina, in localitatea Flavia-Neapolis, vechiul Sichem, astazi Nablus. Tatal se numea Priscus, iar bunicul sau Bacchius. Sf. Justin a fost crescut in traditia si cultura pagana, primind o aleasa formatie spirituala. El era mistuit de nevoia de adevar, asa cum el insusi ne spune in Prologul "Dialogului cu iudeul Trifon". Dupa o odisee filosofica pe la un stoic, pe la un peripatetic, pe la un pitagoric si pe la platonici, Sf. Justin e indemnat de un batran necunoscut, pe malul marii, sa-i citeasca pe profeti, ceea ce-i aduce convertirea la crestinism. Crestinismul este, pentru el, "singura filosofie sigura si folositoare".

Dupa convertire, acesta isi incepe adevarata viata de filosof. De aici inainte, viata autorului nostru este o continua lucrare de predicare si de aparare a crestinismului, de filosofare asupra adevarurilor fundamentale ale acestuia. Partea a doua a vietii o petrece la Roma, unde infiinteaza o scoala de raspandire a doctrinei crestine si unde are ca elev pe Tatian Asirianul. Aici, Iustin dezvolta o intensa activitate apologetica, literara si misionara. Tot de aici trimite imparatilor, senatului si poporului roman prima sa Apologie in favoarea oamenilor de toate neamurile, care sunt pe nedrept urati si persecutati si tot de aici trimite si a doua Apologie. Aici sunt scrise, probabil, si celelalte lucrari ale sale, in frunte cu "Dialogul cu iudeul Trifon". Tot la Roma, activitatea sa filosofica si catehetica il pune in conflict cu filosoful cinic Crescens, imoral si ignorant. Sf. Justin ne relateaza cum, in discutii contradictorii, l-a zdrobit pe acest filosof cinic si sarlatan, care-i acuza pe crestini de ateism si de imoralitate fara sa-i cunoasca. Infrant, Crescens il denunta pe Sf. Justin, care e condamnat la moarte si executat in 165-166, cu inca alti sase crestini sub prefectul Iunius Rusticus.

Biserica Ortodoxa il praznuieste la 1 iunie.

Opera.

Lucrarile lui Iustin sunt numeroase si de o importanta exceptionala. Despre unele vorbeste el insusi sau Sf. Irineu, despre cele mai multe relateaza, cu extrase, Eusebiu si Ieronim. In tabloul cel mai complet pe care Eusebiu ni l-a transmis despre lucrarile Sf. Justin, gasim mentionate:

- Prima Apologie - adresata lui Antonin Piul, fiilor sai, senatului si poporului roman, tratand despre doctrina crestina;

- A doua Apologie - despre credinta crestina, adresata lui Antonin Verus, adica lui Marcu Aureliu;

- Cuvant catre Greci - in care autorul, dupa ce se intinde mult asupra unor probleme dezbatute de crestini si de filosofii greci, trateaza despre natura demonilor;

- Combatere - o alta lucrare adresata grecilor;

- Despre monarhia lui Dumnezeu - in care monoteismul e tratat cu ajutorul Sf. Scripturi si al autorilor greci;

- Psalmistul;

- Despre suflet - in forma de scolii, in care reda si parerile filosofilor greci, pe care fagaduieste sa le combata intr-o alta carte;

- Dialogul cu iudeul Trifon - o discutie avuta la Efes cu Trifon, cel mai renumit evreu din vremea sa, in care se arata cum Sf. Har l-a impins pe Sf. Justin la invatatura credintei si care a fost rolul Vechiului Testament fata de Noul Testament.

Eusebiu adauga: "Foarte multe alte lucrari ale lui Justin se afla in mainile multor frati". Dintre aceste foarte multe, Sf. Justin mentioneaza in prima sa Apologie:

- Scrisoare Contra lui Marcion

- Tratat contra tuturor ereziilor

- Un numar de alte lucrari care-i sunt atribuite, nu sunt autentice. Trei dintre ele sunt semnalate si de Eusebiu in lista pomenita:

- Cuvant catre Greci

- Indemn catre Greci

- Despre monarhia lui Dumnezeu.

Critica inclina sa creada ca Eusebiu a cunoscut aceste trei scrieri si le-a atribuit, pe nedrept, Sf. Justin. Alte lucrari atribuite Sf. Justin sunt sigur neautentice, ca:

- Scrisoarea catre Zena si Serenus,

- Expunerea marturisirii ortodoxe, intrebari si raspunsuri catre ortodocsi, intrebari crestine catre pagani, intrebari pagane catre crestini.

- Combaterea unor pareri aristotelice.

- Fragmentul Despre inviere - pare a fi autentic.

Dintre operele autentice s-au pastrat trei in intregime:

- Apologia I

- Apologia II

- Dialogul cu Iudeul Trifon

Doctrina.

Sf. Justin e una din mintile cele mai inzestrate si mai adanci ale timpului sau. El a ridicat probleme noi, atat in teologie cat si in filozofie si a incercat sa puna o punte solida intre cugetarea profana elena si cea crestina. Punctele sale de vedere n-au fost totdeauna strict ortodoxe, dar ele au provocat o problematica bogata pe care o vor largi si adanci generatiile patristice urmatoare. Odiseea sa pe la atatea scoli filosofice si ancorarea sa intelectuala in platonism, care-1 satisfacea prin teoria ideilor si prin speranta de a vedea imediat pe Dumnezeu, ii dadusera, peste drama sa interioara, o aparatura filosofica si unele certitudini intelectuale care-1 legasera spiritualmente foarte puternic de paganism.

Dumnezeu este nenascut, vesnic, fara nume si salasluind in cele supraceresti. "Dumnezeu este ceea ce e acelasi si vesnic asemanator si cauza de existenta pentru toate celelalte lucruri, acesta este Dumnezeu" Dupa convertire, Dumnezeul acesta impersonal, abstract si cam incoerent devine un Dumnezeu personal, viu, pur, desavarsit din punct de vedere moral, foarte adevarat sau real fata de demonii inconstienti. El e Tatal dreptatii, al cumpatarii si al tuturor celorlalte virtuti. El e atotputernic, capabil sa asigure invierea oamenilor.Dumnezeu a creat lumea din bunatate fata de oameni si lucrarea dumnezeiasca este imuabila si vesnica.

Logosul are rolul principal in actul creatiei, al pregatirii umanitatii pentru mantuire si al mantuirii propriu-zise. Epitetul de "Prim nascut" pe care-l da Fiului, arata rolul de instrument pe care Acesta il are in lucrarea creatiei, a carei cauza este Tatal. Sf. Justin este subordinatianist. Fiul este Primul nascut al Tatalui, dar si Unul nascut. El e adorat in al doilea rand: El e prima putere dupa Tatal. Tatal L-a nascut inaintea tuturor creaturilor, in vederea aducerii acestora la existenta. Logosul are deci un inceput, care precede cu putin pe acela al lumii. Dar Dumnezeu are Logosul Sau interior din veci. Sf. Duh e Duhul profetic, Care a insuflat Sf. Scriptura si Care Se purta deasupra apelor la creatie. Acest Duh are locul al treilea, dupa Logos.

Teoria Logosului e una din creatiile cele mai originale ale Sf. Justin. Fiecare ratiune posedand o samanta a Logosului, aceasta samanta o face capabila de cunoasterea adevarului. E drept ca ratiunea profana nu se poate compara cu invatatura crestina. Si, totusi, cei care, inainte de Hristos, au incercat sa inteleaga si sa dovedeasca adevarul prin ratiune, cu mijloacele de care dispune omul, au fost dusi in fata tribunalelor ca nelegiuti si temerari. Acela care a ajuns aici cu cea mai mare putere si care si-a atras aceleasi acuzatii ca noi, crestinii, a fost Socrate. E drept ca Socrate n-a putut convinge pe nimeni sa moara pentru invatatura lui, cum a putut face Hristos, dar el impreuna cu Heraclit si cu altii, gratie faptului ca au putut vedea unele adevaruri, merita numele de crestini inainte de Hristos. Elementele adevarate din filosofia profana se datoresc mai ales imprumutului pe care aceasta l-a facut din literatura Vechiului Testament. Filosofia nu poate da nimic solid fara ajutorul revelatiei.

Ingerii - au o corporalitate aeriana si mananca mana.

Demonii - au corpuri aproape materiale. Satan a cazut in momentul in care a sedus-o pe Eva, ceilalti ingeri rai facandu-se asemenea lui ceva mai tarziu. Inspirandu-se, probabil, din Cartea lui Enoh, Sf. Justin sustine ca neascultarea marei mase a ingerilor a constat in unirea lor cu femei muritoare. Din aceasta impreunare au rezultat demonii.

Sufletul omenesc - are oarecare corporalitate. Dar el nu e nemuritor prin firea sa pentru ca ar insemna ca e necreat. Dumnezeu singur este necreat si fara principiu. Daca sufletul ar fi nemuritor prin sine, el ar fi o parte din Ratiunea suverana. Ar insemna sa se suprime diferenta intre creatura si Creator. Sufletul este creat si deci muritor prin firea sa. Dar Dumnezeu poate face sufletul nemuritor pentru ca acesta sa primeasca recompensa sau pedeapsa eterna. Sufletul are viata nu prin sine, ci prin participarea la izvorul vietii, care e Dumnezeu. Dupa moarte, sufletele oamenesti, cu exceptia acelora ale martirilor, merg la iad unde stau pana la sfarsitul lumii.

Hiliasmul - il sustine, asemenea lui Papias.

Sf. Maria - e pentru prima data apropiata de Eva si tratata intr-un paralelism antitetic.

Sf. Botez si Sf. Euharistie - sunt tratate pe larg la sfarsitul Apologiei I. Sf. Justin afirma prezenta reala a lui Hristos in Sf. Euharistie. Painea si vinul nu sunt paine si vin obisnuite, ci sunt Trupul si Sangele lui Iisus Cel intrupat, ajunse la aceasta prefacere prin rugaciune. Sf. Euharistie are caracter de jertfa.

Caracterizare.

Sf. Justin innobileaza grupul apologetilor sec. II. Suflet profund religios si drept, el a cautat adevarul prin toate sistemele filosofice, nereusind sa-l gaseasca decat in crestinism. Crestinismul a devenit pentru el singura filosofie sigura si utila.

El a scris opere variate, punand problemele complexe ale principalelor sisteme de filosofie veche ca platonismul si stoicismul in legatura cu acelea ale crestinismului: teodicee, Sf. Treime, cosmologie, hristologie, Sf. Taine etc.

Sf. Justin a aruncat o punte solida de intelegere intre credinta crestina si filosofia profana din toate timpurile prin teoria Logosului, cea mai originala creatie a cugetarii sale filosofice.

Sf. Justin este un fervent sustinator al invierii mortilor.

Marturia Sf. Justin pentru savarsirea Sf. Liturghii si pentru practicarea Botezului si a Sf. Euharistii este foarte pretioasa.

Teologia Sf. Justin nu e totdeauna asa de sigura cum e credinta lui. El are erori cu privire la raporturile intertrinitare, la suflet, la demoni; el profeseaza hiliasmul. Aceste erori sunt explicabile prin noutatea insasi a problemelor din care ele au rasarit, prin influenta platonismului si prin fragilitatea speculatiilor crestine. Hiliasmul e datorat influentei lui Papias.

Sf. Justin a fost un mare misioriar.

• « Inapoi
• Inainte »