EUSEBIU DE CEZAREEA

• « Inapoi
• Inainte »

Eusebiu de Cezareea

Viata.

Eusebiu s-a nascut in jurul anului 265. A primit numele de "Herodot-ul crestin", datorita importantei sale ca istoric bisericesc. Nu se stiu multe despre viata sa.

Din 296, Eusebiu va imbogati, impreuna cu Pamfil, biblioteca lui Origen din Cezareea. In timpul persecutiei din 303 - 310, Eusebiu a fugit prin imperiu pentru a scapa cu viata - era preot. In 313 e facut episcop al Cezareei, iar din 323, odata cu ridicarea lui Constantin, ca singur imparat in imperiu, acesta incepe sa capete mare influenta.

In problema ariana, se regaseste ca partizan al unui arianism moderat. Nu era de acord cu formula "homoousios", care o considera benefica sabelienilor. A semnat formula primului Sinod ecumenic (325), a participat la Sinodul de la Antiohia (330), a fost adversarul Sf. Atanasie la Sinodul din Tir (335). In anul 336 Eusebiu tine discursul cu ocazia implinirii a 30 de ani de domnie a imparatului.

Eusebiu a adormit in Domnul prin 339 sau 340.

Opera.

Opera vasta, pierduta in mare parte, o avem mentionata in trei cataloage: unul la Fotie, unul la Ieronim, si unul la Ebed-Iisus.

Critica biblica

Eusebiu continua traditia filologica a lui Origen. A infiintat, impreuna cu Pamfil, un atelier filologic pentru copierea si reconstituirea manuscriselor. Revizuieste, cu Pamfil, manuscrisele Sf. Scripturi. A lasat "10 Tabele" sau "Canoane de concordanta", o lucrare ingenioasa unde, printr-o impartire a celor 4 Evanghelii in sectii scurte sau capitole si prin trimiteri la aceste capitole, facea usoara comparatia istorisirilor evanghelice.

Istorice

- Acte ale martirilor - (Policarp, Pionius, Carp si sotii Apoloniu) - (pierduta)

- Viata lui Pamfil - in 3 carti (pierduta)

- Cronica - avea titlul "Canoane cronologice si rezumatul istoriei universale a grecilor si a barbarilor" si cuprindea doua parti: una introductiva - prezinta o schema a istoriei popoarelor vechi; si una principala - tablouri cronologice paralele ale tuturor evenimentelor principale ale istoriei profane si religioase, incepand de la nasterea lui Avraam (2016 i.d.Hr.) si pana la 302 dupa Hristos.

- Istoria bisericeasca - lucrare monumentala de o valoare exceptionala pentru cunoasterea vietii crestine din primele trei veacuri. Aceasta lucrare ii aduce supranumele de "Herodot-ul crestin", si de "Parintele istoriei bisericesti". In introducere, autorul indica liniile mari ale subiectului si metoda de lucru. Cronica, zice Eusebiu, cuprinde un rezumat al faptelor pe care Istoria bisericeasca le dezvolta. El citeste foarte multe documente si aduna texte care cuprind date si fapte precise. Istoria bisericeasca a lui Eusebiu cuprinde 10 carti:
          - I - caracter apologetic, vorbeste despre Logos, prezentand, mai apoi, o istorie a lui Iisus cu ajutorul evangheliilor si al lui Iosif Flaviu. 
         - II - merge de la Sf. Apostoli pana la razboiul Iudeei. 
         - III, IV, V, VI - de la Nero pana la Deciu. 
         - VI - o parte din ea econsacrata lui Origen. 
         - VII, VIII - suferintele Bisericii la sf sec. III - i sec. IV, pana la Edictul lui Galeriu - 311
         - IX - victoria lui Constantin asupra lui Maxentiu si a lui Liciniu asupra lui Maximin
         -  X - descrie victoria lui Constantin asupra lui Liciniu.

- Viata lui Constantin - in 5 carti - este o lauda a vietii imparatului scrisa dupa moartea acestuia pentru a arata ca a fost instrumentul atotputerii lui Dumnezeu. Figura lui Constantin e idealizata, evenimentele sunt transfigurate, dar nu totul e fals. Cele 16 documente sprijina in buna parte unele elemente ale lucrarii.

- Despre martirii Palestinei - despre persecutia contra crestinilor, intre anii 303-311, la Cezareea Palestinei, unde autorul a fost martor ocular. Eusebiu anexeaza aceasta lucrare cartii a VlII-a a Istoriei bisericesti.

Apologetico-dogmatice

- Apologia lui Origen - scrisa in colaborare cu Pamfil

- Contra lui Hierocle - combatere ampla si ironica a lucrarii "Philalethes", a lui Hierocle, guvernator al Bitiniei, pe la 307.

- Pregatirea evanghelica - in 15 carti, arata superioritatea religiei iudaice si a celei crestine fata de pagani sub toate raporturile.

- Demonstratia evanghelica - scrisa in 20 de carti - s-au pastrat decat ultimele 10. Aceasta lucrare e adresata iudeilor pentru a le arata ca profetiile Vechiului Testament s-au realizat in crestinism si ca, deci, acesta e superior iudaismului;

- Extrase profetice - facand parte dintr-o Introducere generala elementara in crestinism, in 10 carti.

- Teofania - tratat despre intrupare, in cinci carti

- Dovedire si aparare - combatea probabil unele obiectiuni pagane;

- Contra lui Porfiriu - in 25 carti, din care nu s-au pastrat decat putine fragmente.

- Despre poligamia ingaduita vechilor patriarhi - care face o paralela intre casatoria Vechiului si a Noului Testament;

- Despre sarbatoarea Pastelui la evrei - socotita ca tip al jertfei euharistice.

Opere dogmatice propriu-zise:

- Contra lui Marcel de Aricira - in doua carti, respinge atacurile lui Marcel contra arianismului si arata erorile lui deja condamnate.

- Despre teologia bisericeasca - in 3 carti, infatiseaza invatatura despre Sf. Treime, indeosebi despre Logos, ca Persoana deosebita de Tatal.

Exegetice.

- Onomasticonul - tratat despre numele de locuri mentionate de Sf. Scriptura, catalogate in ordine alfabetica si cu o mica descriere. Ea facea parte dintr-o opera mai mare asupra topografiei Palestinei si a Ierusalimului.

- Foarte erudite comentarii la cei 150 de Psalmi

- Comentariu la Isaia - in 10 carti

- Comentariu la Sf. Luca

- Nedumeriri si solutii cu privire la Evanghelii - in legatura cu unele nepotriviri in istoria copilariei si in aceea a invierii Mantuitorului.

Omilii, discursuri.

Se pare ca din cele 14 omilii latine publicate sub numele sau, primele doua apartin lui Eusebiu de Emessa. La cele trei discursuri solemne:

- la sfintirea unei biserici din Tir

- la Constantinopol, in cinstea lui Constantin cu ocazia a 30 de ani de domnie

- despre martiri, tinut la Antiohia.

Se pare ca trebuie adaugat si "Cuvantul lui Constantin catre adunarea Sfintilor", care formeaza cartea a cincea a Vietii lui Constantin.

Scrisori.

- una adresata lui Carpian, ca introducere la Canoanele evanghelice

- una adresata lui Flaccilus, ca introducere la tratatul Despre teologia bisericeasca

- Scrisoarea catre Biserica din Cezareea, scrisa dupa Sinodul de la Niceea si in care el explica rolul sau la acest Sinod si incearca sa arate ca termenul "homoousios" adaugat in formula inseamna ca Logosul a fost nascut din fiinta Tatalui si este cu totul asemenea Acestuia.

- Scrisoarea catre Constantia, sora imparatului - combate cultul icoanelor.

Doctrina

Doctrina este neclara.

Un merit cert este lupta sa cu sabeliasnismul, insa, in rest, nu e intru totul ortodox.

Nu a acceptat termenul "homoousios".

Doctrina sa trinitara este origenista.

Eusebiu sustine dumnezeirea lui Hristos dupa intruparea Acestuia.

Sf. Maria este Nascatoarea de Dumnezeu.

Sf. Duh e o cretura a Tatalui, lucrand numai asupra sfintilor.

El respinge cultul icoanelor, sub influenta origenismului.

• « Inapoi
• Inainte »