EVAGRIE PONTICUL

EVAGRIE PONTICUL

Viata.

Evagrie Ponticul s-a nascut pe la 345-346, la Ibora - in Pont. Era fiu de horepiscop, cum precizeaza Istoria Lausiaca si s-a bucurat de binefacerile unei educatii cu totul deosebite.

A intrat devreme in legatura cu marii Capadocieni. Sf. Vasile cel Mare l-a facut citet al Bisericii din Cezareea Capadociei, iar Sf. Grigorie de Nazianz l-a hirotonit diacon.

Ca diacon, acesta a insotit pe Sf. Grigorie la Constantinopol, unde a participat la al doilea Sinod ecumenic si unde protectorul sau, dandu-si demisia, l-a lasat mostenire patriarhului Nectarie.

Evagrie era invatat, stapanind cu maiestrie cultura profana si crestina, puternic influentat de ideile origeniste, adversar neinduplecat al tuturor ereticilor vremii sale, inzestrat cu un deosebit dar al vorbirii si, in plus, impunandu-se prin frumusetea chipului si prin eleganta.

A plecat in Egipt, unde a salasluit aproape 16 ani si unde a fost ucenicul Sf. Macarie Egipteanul. A refuzat tot timpul oferta unui scaun episcopal.

A murit pe la 399-400.

A fost condamnat ca origenist la Sinoadele V, VI si VII ecumenice.

Opera.

Autorul nostru a scris exclusiv sau aproape exclusiv pentru monahi.

     - Antierheticos - in opt carti. Tratatul se ocupa cu cele opt pacate capitale: lacomia pantecelui, desfranarea, iubirea de arginti, tristetea, mania, trandavia, slava desarta, mandria. O alta parte a acestei opere, care se ocupa cu anumite pasaje biblice impotriva ispitelor demonice, s-a pastrat in unele manuscrise siriene.

     - Monahul sau Despre viata practica - in 100 de capitole

     - Gnosticul sau Catre cel vrednic de gnoza - in 50 de capitole.

     - Sase sute de probleme prognostice sau gnostice - se pastreaza intr-o versiune siriaca.

Evagrie a scris si opere mai mici:

     - Monahilor traitori in viata de obste sau in adunari

     - Catre o fecioara afierosita lui Dumnezeu.

I se atribuie:

     - Despre nepatimire

     - 68 Scrisori

     - Despre rugaciune

     - Despre gandurile rele.

Doctrina.

Evagrie nu e un scriitor sistematic.

Sustine teoria preexistentei sufletelor si doctrina apocatastasei - asemenea lui Origen - ceea ce a adus condamnarea lui la Sinodul V ecumenic.

El imparte viata duhovniceasca in activa si contemplativa sau gnostica. Potrivit acestui principiu, el preda invatatura sa mai usoara categoriei de monahi simpli, iar invatatura mai inalta, gnoza, categoriei de monahi invatati.

Carti Ortodoxe

Cuprins