SFANTUL AMBROZIE

• « Inapoi
• Inainte »

SFANTUL AMBROZIE

Viata

Sf. Ambrozie s-a nascut intr-o familie crestina nobila din Treveri.

Tatal sau, numit tot Ambrozie, era inalt dregator roman. A murit de tanar, lasandu-si sotia cu trei copii - Marcelina, Satir si Ambrozie. Mama lor i-a adus la Roma, unde le-a completat educatia.

Ambrozie, dupa ce a facut frumoase studii de literatura si drept, a imbratisat cariera administrativa, prin care a ajuns la comanda in Mediolanum.

Dupa moartea episcopului arian, Auxentiu al Mediolanului, ortodocsii si ereticii se adunasera intr-o zi in biserica cea mare, unde discutau cu aprindere ocuparea scaunului vacant. Informat de neintelegerile de la aceasta adunare, Ambrozie a venit la biserica, in calitate de om al autoritatii, sa faca liniste. Dar o voce de copil, prin vointa de sus, rosti cuvintele: Ambrozie episcop. Cu tot refuzul sau, cu toate ca nu era decat catehumen, poporul l-a ales in unanimitate episcop.

A primit Botezul si la opt zile dupa aceea a fost hiroton episcop. Ca episcop, Ambrozie s-a consacrat studiului adancit al Sf. Scripturi si al Parintilor greci.

Si-a impartit intreaga avutie saracilor si s-a consacrat cu deosebita ardoare usurarii celor in nevoie. A aratat o atentie speciala pacatosilor pe care-i castiga cu lacrimile sale.

Sf. Ambrozie a dus o lupta sistematica si plina de staruinta contra resturilor arierie din Mediolanum si contra sprijinului perfid dat arianismului de imparateasa Justina, mama imparatului Valentinian II.

El a scris contra arienilor doua tratate dedicate lui Gratian si a compus imne religioase spre a fi cantate la slujbe. Sf. Ambrozie era oratorul oficial al curtii imperiale de la Mediolanum.

Ambrozie stia sa foloseasca politica in interesul Bisericii.

In 397 a murit si Sf. Ambrozie, fiind inmormantat in basilica ce de atunci incoace ii poarta numele.

Opera

Majoritatea lucrarilor sale scrise au fost, la inceput, simple predici sau omilii. Ele au un caracter eminamente pedagogic si tintesc tot timpul sporul vietii duhovnicesti.

Operele exegetice

- Comentariului Evangheliei dupa Luca - a contopit in ea 25 predici si mai multe tratate.

Comenteaza numai carti sau texte ale Vechiul Testament.

- Hexaemeronul - in sase carti - trateaza opera creatiei in sase zile.

Multe omilii trateaza:

- Despre paradis

- Despre Cain si Abel

- Despre Noe

- Despre Avraam (2 carti)

Omilii dedicate patriarhilor:

- Despre Isaac si suflet

- Despre Iacob si viata fericita

- Despre Iosif

- Despre Ilie

- Despre Nabot

- Despre Tobie

- Despre Iov si David

- Apologia proorocului David.

- Enarrationes in 12 psalmos

Opere morale si ascetice:

- De officiis ministrorum - in trei carti - adresat clericilor din Mediolanum. E o adaptare crestina a tratatului lui Cicero, De ofiiciis. Autorul crestin urmeaza pas cu pas pe cel pagan. E un manual de morala crestina. E o prima expunere sistematica a moralei crestine.

- De virginibus ad Marcellinam sororem - in 3 carti

- De virginitate

- De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua - combate pe Bonosus, care tagaduia fecioria Marie

- Exhortatio virginitatis - rostit la Florenta cu ocazia tarnosirii unei biserici

- De viduis

Opere dogmatice:

Contra arianismului:

De fide ad Gratianum Augustum libri quinque - ultimele trei carti adancesc dumnezeirea Logosului

De Spiritu Sancto - in trei carti - reproduce in buna parte ideile Sf. Atanasie, ale Sf. Vasile, ale Sf. Chiril al Ierusalimului si mai ales acelea ale lui Didim cel Orb

De incarnationis dominicae sacramente - trateaza despre divinitatea si eternitatea lui Hristos si despre integritatea naturii umane a Domnului.

Despre Sf. Taine:

- De mysteriis - un fel de cateheza mistagogica - despre Botez, Mirungere si Euharistie.

- De sacramentis - in sase carti - amplificare si completare a lucrarii anterioare. Trateaza in plus despre Tatal nostru.

- Explanatio Symboli ad initiandos.

- Deimenitentia - in doua carti - combate rigorismul novatienilor si sustine ca numai Biserica universala are dreptul sa ierte pacatele, nu si ereticii.

Necrologuri:

Doua la moartea fratelui sau Satyrus

La inmormantarea imparatului Valentinian II

La inmormantarea imparatului Teodosie.

Apoi:

Contra lui Auxentiu

Despre predarea bisericilor.

Corespondenta s-au pastrat 91 de scrisori.

Multe imne.

Fer. Augustin spune ca el se desfata de dulceata cuvantului Sf. Ambrozie.

Doctrina

Invatatura sa este ortodoxa, fiind inspirata in mare parte din teologia parintilor orientali, indeosebi a capadocienilor si alexandrinilor.

Sf. Treime - persoanele sunt distincte, dar Treimea e de necuprins si de negrait. Distinctia Persoanelor nu inseamna separatie, nici pluralitate. Nu cunoastem cauzele acestei distinctii de Persoane. Tatal e principiul celorlalte doua Persoane, Fiul e din Tatal si de o singura fiinta cu El. Logosul a iesit din inima Tatalui, a fost nascut din sanul Tatalui, Care este izvorul si radacina Fiului. Sf. Ambrozie sustine dumnezeirea Sf. Duh, al carui izvor este Fiul. Dar Sf. Duh nu purcede din Fiul.

Hristologia - Ambrozie sustine o umanitate perfect reala a lui Iisus Hristos. Hristos are doua firi si doua vointe. Dar El e Unul si nu se poate face deosebire intre Cel Care Se naste din Tatal si Cel care Se naste din Fecioara. Hristos ne-a rascumparat prin sangele Sau.

Antropologie - Ambrozie vorbeste despre chipul lui Dumnezeu in om, aratand ca acest chip e harul virtutiior. Chipul lui Dumnezeu e chipul luminos al lucrarii divine. Lumina slavei si chipul fiintei Tatalui, acestea sunt chipul exact al lui Dumnezeu in suflet. Oamenii mostenesc toti, starea de pacat de la Adam si vina acestui pacat. De aceea copiii trebuiesc botezati. Oamenii nebotezati sunt organul si samanta diavolului.

Sfintele Taine - Ambrozie face deosebire intre rit si harul pe care ritul il produce in acela care i se supune. Tainele sunt in acelasi timp si simboluri.

Morala este una religioasa, care se sprijina pe Dumnezeu, ca valoare metafizica, si pe Biserica, ca forma sociala a dreptatii. Prin datoriile fata de Dumnezeu si fata de aproapele, Sf. Ambrozie cuprinde in morala sa crestina pe tot poporul.

Sufletele celor morti trebuie sa treaca prin foc.

Sf. Fecioara Maria e tinuta la loc de mare cinste. Sf. Ambrozie trece drept initiatorul cultului Sf. Maria, a carei viata e o scoala a virtutii. Ea e Eva cea noua aducatoare de mantuire.

Tot el a militat pentru cultul ingerilor, al sfintilor, al martirilor si al moastelor.

Ne putem ruga pentru cei morti si putem aduce chiar jertfa euharistica pentru ei.

In materie de credinta, Biserica are drept la libertate. Biserica nu se afla sub tutela statului ci sub episcopii si toata ierarhia bisericeasca. Aceasta ierarhie are dreptul la un regim de judecata special: episcopii nu pot fi judecati, in materie de credinta, decat de episcopi. Imparatii sunt supusi aceleiasi judecati bisericesti, in materie de credinta. Cladirile bisericilor nu apartin statului, ci sacerdotiului.

Biserica e pazitoarea moralei. Aceasta autoritate a Bisericii in morala nu impieta asupra drepturilor politice ale imparatilor. Biserica are dreptul la protectia statului, pentru ca ea si numai ea detine adevarul, in timp ce paganismul e condamnat sa dispara.

Biserica este asezamantul mantuirii.

• « Inapoi
• Inainte »