SF. GRIGORIE DE NAZIANZ

• « Inapoi
• Inainte »

SF. GRIGORIE DE NAZIANZ

Viata.

Se naste la Arianz, aproape de Nazianz, pe la 329-330, ca fiu al episcopului Grigorie si al Nonei. Are un frate, Cezar, medic invatat, si o sora Gorgonia. Face studii la Cezareea Capadociei, unde-l cunoaste pe viitorul sau prieten Sf. Vasile, apoi la Cezareea Palestinei, la Alexandria si in fine la Atena. Viata lui de student o gasim pe larg in operele sale autobiografice: Despre viata sa si Necrolog la moartea Sf. Vasile.

Se intoarce in patrie unde e botezat. E chemat de Sf. Vasile la manastirea sa, in Pont. Aici lucreaza cu prietenul sau la alcatuirea primei Filocalii. Grigorie e plin de dorul de a se face monah, insa cei din Nazianz au nevoie de ajutor in ale episcopiei. In 361 e hirotonit preot, impotriva vointei sale, fugind dupa aceasta, in Pont, la Sf. Vasile, de unde revine dupa staruintele tatalui sau.

In 371, este facut de Sf. Vasile episcop de Sasima, pentru a rezista lui Antim de Tiana. Sf. Grigorie nu.s-a dus la Sasima, probabil niciodata, atat pentru ca o asemenea misiune l-ar fi stingherit in dorurile sale dupa viata contemplativa, cat si pentru ca localitatea Sasima i se parea insuportabila. In anul 374, dupa moartea tatalui sau si a mamei sale, Sf. Grigorie se retrage in manastirea Sf. Tecla, la Seleucia, in Isauria. La staruinta unei delegatii de ortodocsi venite de la Constantinopol, in 378, dupa moartea imparatului Valens, si la indemnul Sf. Vasile, Sf. Grigorie pleaca in 379 la Constantinopol spre a regrupa si reface Biserica Ortodoxa de acolo. In capela aceasta, numita in mod simbolic, Invierea, Sf. Grigorie a rostit cele cinci Cuvantari teologice, care i-au adus, mai tarziu, numele de Teologul.

Munca lui, virtutile lui de monah cu viata severa, succesele lui misionare contra ereticilor au dus la instalarea lui oficiala ca episcop al cetatii de catre insusi imparatul Teodosie, la 27 noiembrie 380. Sinodul II ecumenic, care se deschide in mai 381 la Constantinopol, confirma alegerea Sf. Grigorie ca episcop de Constantinopol si el fu instalat de Meletie al Antiohiei. Dupa moartea acestuia, care surveni intre timp, Sf. Grigorie fu chemat la presedintia sinodului, probabil gratie prestigiului sau crescand sau gratie Canonului 3 al acestui sinod, care prevedea primatul de onoare al episcopului de Constantinopol.

Sosirea episcopilor egipteni si macedoneni intarziati a pus problema canonicitatii alegerii Sf. Grigorie. I s-a reprosat ca el era deja episcop de Sasima. Sf. Grigorie si-a dat demisia si, dupa o cuvantare de ramas bun catre Biserica din Constantinopol, a plecat, in iunie 381, in Capadocia. A venit la Nazianz, unde a condus catva timp treburile episcopiei, inca vacanta. Dupa ce, in 383, a hirotonit aici ca episcop pe o ruda a sa, Eulalius, Sf. Grigorie se retrase la locul sau natal, Arianz, unde si-a petrecut ultimii ani ai vietii in rugaciune, studiu si creare de poezii.

A murit probabil la 389 sau 390, in varsta de aproximativ 60 de ani.

Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sf. Grigorie Teologul de doua ori pe an: singur la 25 ianuarie si impreuna cu Sfintii Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur la 30 ianuarie.

Sf. Grigorie nu era inzestrat cu calitatile omului de actiune, insa poseda un deosebit simt al problemelor teologice, o mare inclinare pentru viata ascetica, o inalta noblete sufleteasca si un exceptional talent oratoric si literar.

Opera

Cuprinde 4 volume din colectia P.G. (35 - 38).

Cuvantarile sau discursurile.

In numar de 45, dintre care una singura e exegetica si una morala. Majoritatea cuvantarilor au caracter dogmatic, liturgic si ocazional. Pot fi impartite in:

1. Cuvantari dogmatice:

- Cinci cuvantari teologice - rostite in 380, la Constantinopol, in Capela Invierii, contra arienilor. Acestea trateaza despre:

- Cuvantarea I - despre conditiile necesare studiului teologiei. Teologia cere o inalta puritate morala si duhovniceasca.

- Cuvantarea II - despre Dumnezeu in Sine: existenta, firea si atributele Lui. Dumnezeu nu poate fi cunoscut pe cale rationala. Existenta lui Dumnezeu se dovedeste cel mai bine prin fapturile lumii vazute.

- Cuvantarile III si IV - despre Fiul, despre deofiintimea Lui cu Tatal si combat obiectiile si textele biblice opuse de arieni.

- Cuvantarea V - despre Sf. Duh, Care e a treia Persoana a Dumnezeirii, existand nu prin nastere, ci prin purcedere

- Doua cuvantari - despre calitatile teologului, se ridica impotriva maniei de a teologhisi a orientalilor.

- Despre moderatia in discutii si ca despre Dumnezeu nu poate discuta oricine si in orice moment.

- Cuvantari la sarbatori mari:

- la Nasterea Domnului

- la Botezul Domnului

- la Invierea Domnului

- la Rusalii

2. Cuvantari - Panegirice in cinstea sfintilor:

     - in cinstea Macabeilor

     - in cinstea lui Ciprian de Antiohia

     - in cinstea Sf. Atanasie

3. Cuvantari - Necrologuri. Sf. Grigorie e creatorul acestui gen literar in literatura patristica. Sunt in numar de patru:

     - la moartea fratelui sau Cezar

     - la moartea surorei sale Gorgonia

     - la moartea tatalui sau

     - la moartea Sf. Vasile.

4. Doua invective.

- Cuvinte de infierare - contra lui Iulian Apostatul, scrise in 363, dupa moartea lui Iulian, dar nerostite. Aceste cuvantari, unice in genul lor, apara superioritatea crestinismului fata de paganism si critica sever unele masuri odioase luate de imparatul apostat.

5. Cuvantari in ocazii personale. Merita mentionata:

- Cuvant de aparare pentru fuga sa in Pont - cuvantarea e un adevarat tratat despre preotie, in care arata raspunderea, maiestatea, dar si caracterul infricosator al acestei zguduitoare Taine si misiuni.

Opera poetica.

A fost elaborata in singuratatea de la Arianz intre 383 si 389 - 390. Scopul acesteia e sa scoata intarire si invatatura pentru sine si pentru altii din viata traita, sa desfete pe tinerii crestini, servindu-le dogmele prin dulceata artei, sa combata pe eretici, indeosebi pe apolinaristi, care se foloseau de poezie in propaganda lor, sa demonstreze paganismului ca si crestinii manuiesc arta poetica.

Sf. Grigorie a scris 507 poezii, avand 18.000 versuri impartite de maurini in 2 carti:

1. Poeme teologice in doua sectii: a) dogmatice (38), b) morale (40)

2. Poeme istorice in doua sectii: a) despre sine (206); b) despre altii, cele mai multe scurte epigrame (94) si epitafe (129).

I s-a atribuit si o tragedie: Hristos suferind, insa e mult mai tarzie - sec. XI - XII.

Scrisorile

In numar de 245, acestea sunt foarte importante prin forma si arta lor.

Unele dintre ele au caracter dogmatic.

Testamentul

Este facut in 381, la Constantinopol. Toata averea autorului este lasata in seama Bisericii din Nazianz, spre a fi intrebuintata in folosul saracilor.

Doctrina

Teoria cunoasterii lui Dumnezeu - Legea naturala si privirea noastra asupra lumii ne arata ca exista Dumnezeu, Cauza creatoare si sustinatoare a lucrurilor. Existenta si ordinea lumii nu pot fi produsul intamplarii, ci opera lui Dumnezeu. Dar nimeni nu stie ce e Dumnezeu in firea si in fiinta Sa.

Sf. Treime - este teologul prin excelenta al Sf. Treimi. El stabileste cel dintai, definitiv, raporturile dintre Persoanele Sf. Treimi si specificul fiecareia din Ele. Tatal, Fiul si Sf. Duh au comune: fiinta, necrearea si dumnezeirea; Fiul si Sf. Duh au comun faptul ca sunt din Tatal; Tatal are specific nenasterea, Fiul are ca specific nasterea, iar Sf. Duh are ca specific purcederea.

Hristologie - sustine unitatea Persoanei in Hristos. Acesta S-a golit de ceea ce era si a luat ceea ce nu era. Cele doua firi: divina si umana ale Mantuitorului sunt unite nu dupa har, asa cum sustineau cei ce interpretau gresit adevarul intruparii Domnului, ci dupa esenta.

Sf. Fecioara Maria - e Nascatoare de Dumnezeu.

Soteriologie - teoria satisfactiei, potrivit careia Hristos S-a facut pentru noi pacatul insusi si blestemul insusi, intru atat S-a smerit. Deosebirile sociale vin din pacat. Pacatul a facut si face ca unii oameni sunt liberi, altii robi, unii bogati, altii saraci. La inceput toti oamenii au fost liberi si egali. Dragostea de aproapele restabileste starea naturala.

El enumera sase feluri de Botez:

     - al lui Moise sau cel din apa

     - al lui Ioan sau al pocaintei

     - al lui Iisus sau al Duhului

     - al martiriului sau al sangelui

     - al lacrimilor

     - al focului in viata cealalta

Compara Pocainta cu Botezul lacrimilor.

• « Inapoi
• Inainte »