SFANTUL CLEMENT ROMANUL

Sfantul Clement Romanul

Viata.

Sfantul Clement, parinte apostolic aflat pe scaunul episcopal al Romei (sf sec. I - sec II), se pare ca ar fi cunoscut personal pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel. El este unul dintre primii urmasi ai Sfantului Apostol Petru (dupa informatii de la Irineu), insa nu se poate stabili cu certitudine cine era acesta. Din opera sa reiese ca a fost un iudeu elenist. Despre moartea lui, Irineu nu precizeaza nimic, insa Eusebiu si Ieronim o pomenesc, neprecizand ca a fost una martirica.

Opera.

Dintre toate operele puse sub numele Sfantului Clement, numai una este autentica, si anume "Scrisoarea I catre Corinteni". Este o opera intinsa, pastrandu-se in limbile greaca, latina, siriaca si copta. Numele acestuia nu se afla nici in introducere "Biserica lui Dumnezeu cea care peregrineaza la Roma, catre Biserica lui Dumnezeu cea care peregrineaza la Corint, celor numiti sfintiti in vointa lui Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos. Harul si pacea sa vi se inmulteasca de la Atotputernicul Dumnezeu, prin Iisus Hristos". El e insa recunoscut ca autor al acesteia de unii istorici ca Eusebiu si Ieronim si mai ales de episcopul Dionisie al Corintului (pe la 170), intr-o scrisoare adresata episcopului Soter al Romei.

Motivul redactarii acestei scrisori catre corinteni au fost tulburarile iscate in comunitatea crestina din Corint, de catre unii membri tineri, care au alungat din functie pe preoti. Biserica din Roma intervine pentru a solutiona tulburarea (anuntata fiind de unii crestini romani din Corint).

Cuprinsul - scrisoarea are doua parti si o recapitulare:

- partea intai da instructiuni si sfaturi generale (cap. 1-36); se critica aspru invidia si se indeamna la practicarea virtutilor, mai ales a pocaintei in umilinta si a ascultarii, intarindu-le cu exemple din istoria Vechiului Testament;

- partea a doua (cap. 37-61) atinge problema corinteana. Se vorbeste despre ierarhia bisericeasca, subliniindu-se necesitatea supunerii catre autoritatile bisericesti si se indeamna la dragoste reciproca. Cei care au provocat tulburarea sunt indemnati la pocainta si supunere.

- recapitularea (cap. 62-65) - este o rezumare a cuprinsului scrisorii, o recomandare pentru cei care o aduc si o speranta ca, la intoarcere, i se va aduce vestea restabilirii linistii bisericesti la Corint.

Doctrina.

1. Problema primatului papal: invatatii si patrologii romano-catolici vad in Scrisoarea Sfantului Clement un document de o importanta exceptionala in sustinerea primatului papal. Interventia episcopului Romei in treburile Bisericii din Corint fiind interpretata prin admiterea primatului juridic si spiritual al acestui episcop peste toate Bisericile crestine. Este insa de luat in seama faptul ca nici un autor vechi care cunoaste aceasta Scrisoare sau se ocupa de ea, nu atribuie autorului ei calitatea pe care i-o atribuie catolicii moderni. De asemena, daca scrisoarea ar fi avut o asemenea greutata, nu ar fi fost posibil ca episcopul Romei sa nu-si spuna numele in aceasta. Discretia aceasta a papei Clement ne da de gandit.

2. Ierarhia - tema centrala - e subliniata in mod deosebit. Ea e alcatuita din episcopi si diaconi. Episcopii sunt cuprinsi uneori si sub denumirea de presbiteri (44, 5 si 57,1). Ierarhia bisericeasca are o autoritate indiscutabila, fiind de origine divina.

3. Unele capitole trebuiesc tratate in parte: cap. 20 - descrie ordinea, frumusetea si finalitatea lumii; cap. 24 - trateaza despre invierea mortilor, folosindsi o seama de analogii (intre ele - scurta prezentare a pasarii Phoenix); cap. 59-61, 3 - o minunata rugaciune de multumire.

Pe seama lui clement s-a pus uneori si o "a doua Scrisoare catre Corinteni", despre care Eusebiu zice ca cei vechi nu o foloseau, iar Ieronim afirma ca-i contestau autenticitatea.

Tot lui i s-au mai atribuit si alte "doua Scrisori catre Fecioare" care, in realitate, sunt o singura scrisoare adresata ascetilor (fara deosebire de gen). E redactata in sec. III de o persoana cu experienta duhovniceasca. Lucrarea combate traiul in comun al barbatilor si al femeilor duhovnicesti in afara casatoriei.

"Pseudoclemetinele" reprezinta o alta opera neautentica, dar de mare rasunet in vremei ei. Are forma de roman (apostolic), in el povestindu-se calatoriile Sfantului Petru, controversele sale cu Simon Magul si convertirea lui Clement. Clement povesteste ceea ce a vazut si experiat,ca insotitor al Sfantului Petru.

Carti Ortodoxe

Cuprins