EPISCOPUL TEOTIM II al Tomisului


EPISCOPUL TEOTIM II al Tomisului

(a doua jumatate a secolului V)

Eparhia Tomisului avea in anul 458 un pastor nou, in persoana episcopului Teotim II. El era de neam trac, poate chiar din Dacia Pontica. Acest ierarh tomitan a continuat sa-si extinda jurisdictia eparhiei sale, prin calugari si preoti misionari trimisi de la Tomis, pana in inima Daciei Carpatice, pe o arie ce cuprindea, atat Campia Dunarii si zona subcarpatica, cat si sudul Moldovei. Aceasta actiune de crestinare a Daciei era deja inceputa inca din secolele II-III, in Banat, Oltenia si Transilvania, prin colonistii romani, iar in Muntii Buzaului, Vrancea, Baragan si Moldova de sud, in secolul IV, prin calugarii si preotii misionari daco-romani, veniti din Eparhia Tomisului. Activitatea misionara de vestire a Evangheliei lui Hristos la sudul si nordul Dunarii era destul de puternica sub episcopul Teotim II.

Pe langa lucrarea sa misionara, episcopul Teotim II era si un devotat teolog si aparator al Ortodoxiei Sfintilor Parinti. El a facut dovada aceasta in raspunsul cerut de imparatul Leon I Tracul (457-474), in legatura cu hotararile Sinodului IV ecumenic de la Calcedon si cu alegerea patriarhului monofizit Timotei Allurus la Alexandria. Episcopul Teotim II scria ca primeste intru totul hotararile Sinodului de la Calcedon si cere depunerea ierarhului monofizit de la Alexandria. Raspunsul sau in limba latina, foarte ortodox si categoric, "se distinge prin simplitatea si claritatea lui".

Se pare ca fericitul episcop Teotim II a avut o pastorire lunga la Tomis, incununata de multa izbanda, prin continuarea procesului de crestinare a "nomazilor sciti" (huni), ale caror migratii si incursiuni faceau multe tulburari crestinilor autohtoni. Dupa mutarea sa la cele vesnice, in ultimele decenii ale secolului V, scaunul Episcopiei Tomisului a fost ocupat de ierarhi ale caror nume ne raman necunoscute. Jertfa lor insa nu a ramas zadarnica in acest colt de pamant daco-roman.

 

Carti Ortodoxe

Cuprins