SCHIMONAHUL ATANASIE POPESCU


SCHIMONAHUL ATANASIE POPESCU - Manastirea Stanisoara-Arges

(+ 1907)

Schimonahul Atanasie era fiul cel mai mic al preotului Nicolae Popescu, din comuna Bucsenesti-Arges si frate bun cu ieroschimonahul Sava din Manastirea Stanisoara. Tatal sau, dupa ce l-a dat la Seminarul din Ramnicu- Valcea, s-a calugarit la Stanisoara cu numele de Nifon si se nevoia acolo impreuna cu fiul cel mai mare.

Dar nici copilul cel mic n-a voit sa ramana in lume, ca, dupa ce invata 4 clase de seminar si deprinse bine psaltichia, se duse si el la Manastirea Stanisoara, pentru a canta toata viata lui Hristos. Acolo ii intrecea pe toti cu frumusetea cantarii, cu ravna pentru cele sfinte si cu ascultarea. Tatal sau ii zicea la inceput sa se faca preot, dar el a dorit sa se calugareasca. Atunci tatal l-a lasat. Staretul, vazand nevointa lui, l-a tuns in schima monahala cu numele de Atanasie. Si era un lucru minunat a vedea pe tata cu cei doi fii slujind intr-un cuget, ziua si noaptea, lui Dumnezeu. Insa parintele Atanasie intrecea pe ceilalti cu osardia la rugaciune, cu smerenia si cu tacerea.

In manastire era iubit de toti, mai ales pentru doua daruri duhovnicesti. Citea la strana foarte clar si frumos, fara nici o greseala, si canta ingereste, de misca inimile tuturor. Era inca bun tipicar, ascultare pe care a dus-o toata viata. Cincizeci de ani a cantat si a citit parintele Atanasie in Biserica lui Dumnezeu, rara a iesi vreodata din manastire. Iar pentru smerenia inimii lui, a dobandit de la Hristos darul neincetatei rugaciuni si mangaierea Duhului Sfant.

Iata ce spunea despre el arhimandritul Grigorie Uritescu:

- Pe parintele Atanasie l-am cunoscut si am trait cu dansul la Manastirea Stanisoara, prin anii 1900-1905. Era foarte corect. Nu se amesteca in treburile altora. In afara de manastire, la sat sau oras n-a mers niciodata. Pazea orele de slujba si totdeauna, impreuna cu fratele sau, Sava, erau cei dintai la biserica. Locul lui era in strana stanga. Citea canoanele si canta, dar nu gresea cu nimic la citit, nici altora nu le facea observatie daca greseau. La ascultare nu deschidea nici o vorba cu altii. Raspundea numai daca era intrebat. Iar in chilia sa, vecina cu a fratelui sau, nu primea pe nimeni.

In toamna anului 1907, Cuviosul schimonah Atanasie s-a dus la Hristos, iar trupul lui a fost ingropat alaturi de tatal si de fratele sau.

Odihneste, Doamne, cu dreptii pe adormitii robii tai, Cuviosii Nifon, Sava si Atanasie!

Carti Ortodoxe

Cuprins