SFANTUL IERARH VETRANION - Bretanion


SFANTUL IERARH VETRANION (Bretanion) - episcop al Tomisului

(secolul IV)

Acest venerabil episcop tomitan era de origine capadociana. El a ocupat scaunul Episcopiei Tomisului probabil prin anul 360, dovedindu-se un devotat pastor al turmei lui Hristos si aprig aparator al credintei ortodoxe niceene. Ducea o viata ascetica de sfintenie si se impotrivea cu darzenie sa nu patrunda arianismul in hotarele eparhiei sale, care se intindea intre Dunare si Marea Neagra.

Despre acest episcop sfant au scris doi scriitori bisericesti vestiti - Sozomen si Teodoret al Cirului. Astfel, Sozomen vorbeste de vizita imparatului arian Valens (364-378) la Tomis, in anul 369, pe cand se intorcea dintr-o expeditie impotriva gotilor. Autorul spune in "Istoria bisericeasca" a sa, ca imparatul a intrat in biserica episcopala si a cerut episcopului Vetranion sa intre in comuniune cu arienii, pe care ii simpatiza, si sa slujeasca impreuna cu ei. Marele episcop a aparat dreapta credinta si "a vorbit imparatului cu indrazneala despre hotararile celor 318 Sfinti Parinti de la Sinodul I de la Niceea (325) impotriva lui Arie, pe care nu le putea calca".

Apoi, bunul pastor al turmei lui Hristos s-a retras cu credinciosii sai intr-o alta biserica din Tomis, lasand pe imparat singur. Imparatul, maniindu-se, a incercat sa-l exileze, dar indata a revenit, de teama sa nu se rascoale "scitii" din Dacia Pontica. Aceeasi infruntare avea s-o patimeasca Valens dupa cativa ani in Cezareea Capadociei, din partea Sfantului Vasile cel Mare (f 379), care era bun prieten si, probabil, parinte duhovnicesc al Sfantului Vetranion.

Sozomen isi incheie relatarea sa cu urmatoarele cuvinte: "Iata in ce chip a infruntat Vetranion zelul imparatului, el fiind, de altfel, barbat destoinic si renumit prin viata sa virtuoasa, precum marturisesc si scitii insisi".

Teodoret, episcopul Cirului, spune si el: "Iar Vetranion, fiind impodobit cu tot felul de virtuti si incredintandu-i-se sarcina de arhiereu peste cetatile din toata Scitia (Dacia Pontica), si-a inflacarat cugetarea cu ravna si a infruntat stricarea invataturilor dreptei credinte si faradelegile comise de Valens impotriva dreptcredinciosilor...".

Fericitul episcop Vetranion a incurajat mult viata ascetica si nevointa sihastrilor de prin pesteri si mici bisericute rupestre, dupa obiceiul sihastrilor din Capadocia. El a calauzit in copilarie, spre nevointa monahala, pe tanarul Ioan Casian cu prietenul sau Gherman si tot el, probabil, a inaltat o bazilica pe cripta cu moastele celor patru martiri de la Niculitel, ale carei ruine, impreuna cu "martirionul", au fost descoperite in anul 1971. In timpul pastoriei sale existau in Eparhia Tomisului cateva asezari monahale de renume, cu calugari carturari si teologi.

Sfantul Vetranion este considerat de unii teologi autorul "Scrisorii Bisericii Gotiei (Daciei Traiane) catre Biserica din Capadocia...", care a insotit moastele Sfantului Sava Gotul, martirizat de goti la 12 aprilie 372, cerute de Sfantul Vasile cel Mare in patria sa de origine. El a contribuit impreuna cu guvernatorul Daciei Pontice, Iunius Soranus, la transportarea moastelor Sfantului Mucenic Sava Gotul din Dacia la Cezareea Capadociei.

Cu putin inainte de anul 381, Sfantul Episcop Vetranion si-a dat sufletul in mainile Domnului, si este cinstit de Biserica Ortodoxa, ca sfant, la 25 ianuarie.

 

Carti Ortodoxe

Cuprins