Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro

SFANTUL ANTIPA ATONITUL

SFANTUL ANTIPA ATONITUL - Manastirea Valaam

(1816-1882)

Cuviosul Antipa a fost un mare traitor duhovnicesc si un calugar sfant pe care l-a odraslit pamantul Moldovei in secolul XIX. Acest ostas al lui Hristos, numit din botez Alexandru Luchian, s-a nascut in anul 1816, intr-o familie de tarani credinciosi din satul Calapodesti-Bacau. La varsta de 20 de ani a fost calauzit de Duhul Sfant sa intre in nevointa calugareasca.

Mai intai s-a ostenit doi ani de zile (1836-1837) in obstea Schitului Brazi-Vrancea, unde a fost calugarit sub numele de Alimpie. Aici s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor si al neincetatei rugaciuni. Apoi s-a dus la Muntele Athos si s-a stabilit la Schitul romanesc Lacu, unde se nevoiau peste 80 de sihastri romani. Aici a deprins mestesugul ne vointei duhovnicesti de la cei mai alesi calugari atoniti, ajungand vestit in schit pentru postul si osteneala lui.

Dupa aproape cincisprezece ani de sihastrie in Schitul Lacu, bunul nevoitor a trait inca patru ani de zile in Manastirea Esfigmenu. Aici primeste marele si ingerescul chip al schimniciei, primind numele de Antipa, si este hirotonit diacon; apoi pleaca la pustie, unde sta patru ani. Astfel, inmultind ostenelile calugaresti si privegherile de toata noaptea, Cuviosul Antipa era cinstit in tot muntele ca mare sihastru si lucrator al rugaciunii lui Iisus. Se invrednicise inca si de darul vindecarii bolilor si al inaintevederii. Apoi la Schitul Prodromul a fost hirotonit preot.

Iubind mai mult singuratatea si smerenia, decat cinstea si lauda, in anul 1860, Cuviosul Antipa a parasit Muntele Athos si s-a reintors in Moldova, la manastirile din preajma Iasilor. Dar, vazandu-se impresurat de multi credinciosi, caci numele lui se vestise in toata tara, dupa trei ani a plecat sa se inchine la moastele cuviosilor parinti de la Pecersca. Apoi a ajuns la manastirile din nord, uimind pe toti cu sfintenia vietii lui. De aici, auzind de vestita Manastire ortodoxa Valaam, situata pe o insula din lacul Ladoga, aproape de hotarele Careliei, Cuviosul Antipa, iubind fericita liniste si strainatate, in anul 1865 s-a asezat intr-un schit al acestei manastiri. Aici traiau calugari foarte sporiti, lucratori neintrecuti si dascali iscusiti ai rugaciunii lui Iisus.

La Manastirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa inca 17 ani de zile, "aratand fapte minunate de traire duhovniceasca, in post, in rugaciune si in desavarsita saracie". Cea mai mare nevointa a lui era rugaciunea cea de foc a inimii, prin care neincetat slavea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate si gusta din bucuriile cele negraite ale Duhului Sfant. La aceasta adauga post indelungat, privegheri de toata noaptea, lacrimi, metanii si alte nestiute osteneli duhovnicesti. Savarsea inca adesea dumnezeiasca Liturghie si se ruga mult pentru lume si pentru tara in care s-a nascut.

Pentru o petrecere aleasa ca aceasta, Cuviosul ieroschimonah Antipa Luchian dobandise de la Dumnezeu darul facerii de minuni si al inainte- vederii, caci cunostea gandurile cele ascunse ale oamenilor si pe multi ii povatuia pe calea mantuirii. Era, de asemenea, si un mare parinte duhovnicesc si dascal iscusit al rugaciunii inimii. Pentru aceea numele lui ajunsese cunoscut, atat in Carelia, cat si in Rusia de nord si multi monahi si credinciosi iubitori de Dumnezeu il cautau si ii urmau invataturile. Avea si in Manastirea Valaam cativa ucenici alesi, dintre care cel mai sporit era Ieromonahul Pimen, barbat cuvios si foarte invatat.

Dupa o nevointa binecuvantata ca aceasta, Cuviosul Antipa Atonitul si-a dat sufletul cu pace in bratele Mantuitorului Hristos, la 10 ianuarie, 1882, si a fost inmormantat in biserica schitului unde s-a nevoit. Este singurul calugar roman care s-a nevoit in aceasta vestita manastire isihasta din nordul Europei.

In anul 1883, vazand parintii Manastirii Valaam ca Ieroschimonahul Antipa Luchian este venerat de ucenici si de credinciosi ca sfant, au randuit sa i se scrie viata pe scurt, spre lauda lui Dumnezeu si folosul sufletesc. Astfel, ieromonahul Pimen, ucenicul sau de chilie, scrie in acelasi an nevointa parintelui sau duhovnicesc, intitulata "Vrednica de pomenire viata a ieroschimonahului Antipa".

Viata Cuviosului Antipa a fost tiparita la Petersburg de doua ori, in anii 1883 si 1893, raspandindu-se, atat in Rusia si Finlanda, cat si in Muntele Athos. Iar canonizarea si trecerea sa in randul sfintilor a fost facuta in Muntele Athos, in anul 1906, dupa 24 de ani de la mutarea sa din viata. In mineiul pe ianuarie, in zece zile, tiparit in limba rusa la Manastirea Pantelimon din Athos, la pagina 46 figureaza si "Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul", cu viata sa pe scurt. Numele sau este cinstit mai ales in manastirile din Sfantul Munte, fiind singurul calugar atonit roman trecut in randul sfintilor si numarat printre cei din urma cuviosi parinti ai Atonului.

Asa s-a nevoit si s-a savarsit in placere de Dumnezeu, departe de tara, un mare cuvios roman, dascal al linistii si al neincetatei rugaciuni!