IEROSCHIMONAHUL NECTARIE


IEROSCHIMONAHUL NECTARIE - Manastirea Almas-Neamt

(1835-1912)

Parintele Nectarie a fost un mare duhovnic isihast. Era de loc de pe Valea Trotusului. Dupa armata s-a facut calugar la Manastirea Bogdana-Targu Ocna. Dar, fiind foarte ravnitor pentru neprihanita liniste, s-a retras in Muntii Casinului si acolo s-a facut sihastru renumit. Mai mult de 20 de ani s-a linistit schimonahul Nectarie in padurile seculare din Muntii Casinului, unde se ne voiau si alti calugari iubitori de Hristos. Acolo a gustat Cuviosul Nectarie din dulceata linistii si a deprins lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus.

In anul 1882, stareta Manastirii Almas-Neamt, schimonahia Suzana Stefanescu, ramanand fara preot, i-a cerut episcopului de Roman, Melchisedec, - fratele ei - sa-i dea un duhovnic bun. Atunci episcopul a chemat la sine pe parintele Nectarie din Muntele Casin, l-a hirotonit preot si l-a trimis duhovnic la Manastirea Almas.

Timp de 30 de ani, acest smerit isihast a fost singur slujitor, sfetnic si parinte duhovnicesc al Manastirii Almas, care numara pana la 40 de calugarite. Iar nevointa duhovnicului Nectarie era aceasta:

Zilnic savarsea Sfanta Liturghie si toata randuiala cu mare evlavie. Restul timpului il petrecea singur, in cugetari dumnezeiesti si in lucrarea rugaciunii lui Iisus. In chilie nu primea niciodata pe nimeni. Spovedania soborului o facea saptamanal in biserica. Nimeni nu-l vedea vreodata razand sau vorbind cuvinte de prisos. Ca vorbea foarte putin si cu multa intelepciune. Mancare primea o singura data pe zi, iar de avea ceva de prisos, impartea la saraci si la maicile batrane. Noaptea o petrecea in rugaciune si in citirea Sfintelor Scripturi. Spre ziua adormea doua-trei ore, apoi venea la biserica.

Pentru sfintenia vietii lui, parintele Nectarie era foarte iubit si cautat de credinciosi. Pe unii ii spovedea, pe altii ii sfatuia, celor bolnavi le citea si, dupa marturia ucenicilor lui, multi se vindecau de suferintele lor.

In anul 1910, ieroschimonahul Nectarie s-a imbolnavit de picioare. Zi si noapte se ruga in chilie, ca nu mai putea merge la biserica. Iar in ultima noapte a vietii lui a zabovit multe ore in genunchi, vorbind cu cineva nevazut. Dimineata, maicile l-au intrebat:

- Cu cine ai vorbit asta noapte, parinte Nectarie, ca toata noaptea vorbeai singur?

- In noaptea aceasta am vazut, pe un camp intins, o multime de oameni goi, pe care i-am spovedit in viata, dar care nu si-au facut canonul, ci au murit sub canon. Toti ma rugau sa-i dezleg de canon, ca sa se invredniceasca de cununa. Cu dansii am vorbit toata noaptea aceasta! Dupa un ceas, Cuviosul Nectarie Ieroschimonahul si-a dat duhul in mainile Domnului si a fost inmormantat alaturi de biserica.

Era in vara anului 1912.

Carti Ortodoxe

Cuprins