IEROSCHIMONAHUL SAVA POPESCU


IEROSCHIMONAHUL SAVA POPESCU - Manastirea Stanisoara-Arges

(1830-1904)

Acest cuvios parinte a fost un vas ales al monahismului nostru, intrecand pe multi cu nevointa, cu tacerea, cu linistea si cu lucrarea mintii.

Parintele Sava era fiul cel mai mare al preotului Nicolae Popescu, din satul Bucsenesti-Arges, plaiul Lovistea. Tatal sau l-a dat la Seminarul din Ramnicu-Valcea cu gandul sa-l faca preot si sa-l lase urmas in locul sau. Dar tanarul Stefan, fiind chemat de Dumnezeu la nevointa calugareasca, dupa doi ani a parasit seminarul si s-a dus la Manastirea Stanisoara. In secolul XIX, aceasta manastire era cea mai vestita sihastrie din Tara Romaneasca. Loc retras de lume, fara cai de acces, cu randuiala de viata atonita, unde nu intra parte femeiasca. Pentru linistea si randuiala acestei manastiri, nu putini calugari iubitori de Hristos se nevoiau aici.

In aceasta sihastrie a intrat si tanarul Stefan, prin anul 1850. Dupa trei ani de ascultare a fost calugarit, primind numele Sfantului Sava cel Sfintit. Mai tarziu, vazand staretul buna lui asezare in ravna pentru cele duhovnicesti, l-a hirotonit diacon si preot in obstea Manastirii Stanisoara. Ziua si noaptea zabovea in biserica, slujea cu evlavie cele sfinte, canta frumos, vorbea putin cu oamenii si permanent cu Dumnezeu. In chilia lui nu primea niciodata pe nimeni. Acolo, ca intr-o biserica de taina, se ruga neincetat, varsa nestiute lacrimi, adauga multe metanii si privegheri de toata noaptea si se impartasea din bucuriile Duhului Sfant.

Auzind de petrecerea fiului sau, preotul Nicolae Popescu s-a dus si el la manastire si s-a calugarit cu numele de ieromonahul Nifon. Apoi si fiul cel mai mic, lasand seminarul, s-a calugarit tot la Stanisoara, cu numele de Atanasie. Acolo s-au nevoit impreuna, parintele Nifon cu fiii sai, Sava si Atanasie, mai bine de 30 de ani, slavind pe Dumnezeu si rugandu-se pentru oameni.

La cererea Sfantului Ierarh Calinic, ieroschimonahul Sava s-a dus in anul 1863 sa ajute la organizarea Manastirii Frasinei. Ca parinte duhovnicesc al acestei sihastrii, timp de patru ani a adunat in jurul sau pana la 20 de ucenici, a intemeiat viata de obste, a randuit slujbe dupa tipicul Muntelui Athos, apoi s-a intors iarasi la metanie. Dupa cativa ani, ieroschimonahul Sava a fost randuit staret la Manastirea Turnu, pe care o povatuieste cu aceeasi blandete si intelepciune timp de aproape patru ani de zile. Apoi, lasand alt staret in locul lui, se retrage din nou la fericita liniste de la Stanisoara.

In anul 1890, ieromonahul Nifon se muta la cele vesnice in varsta de 90 de ani, iar in anul 1895, Cuviosul Sava este randuit staret In manastirea de metanie. Dar, fiind smerit si iubitor de liniste, dupa putina vreme a renuntat la aceasta cinste, alegandu-si tacerea si neincetata rugaciune. Insa, pentru blandetea si nevointa lui, tot soborul il iubea si il avea de duhovnic. La fel il cautau si mirenii pentru sfat si mangaiere.

Ajungand la batranete, parintele Sava a petrecut ultimii ani numai in post si rugaciune, fiind ingrijit de fratele sau, Atanasie. Iar cand si-a simtit sfarsitul aproape, a primit Preacuratele Taine, apoi a chemat pe staretul manastirii si i-a spus:

- Parinte staret, sfarsitul meu s-a apropiat. Iertati-ma pe mine pacatosul de tot ce v-am gresit si ma binecuvantati, caci astazi trebuie sa stau la judecata inaintea lui Hristos! Nu ma uitati la sfintele rugaciuni.

Apoi, dandu-si ultima sarutare si plangand unul pe grumajii celuilalt, a zis catre fratele sau:

- Parinte Atanasie, ma duc la Domnul sa dau socoteala de faptele mele. Pomeneste-ma permanent la biserica, iar trupul meu ingroapa-l alaturi de tatal nostru, ca sa fim si dincolo impreuna cum am fost si pe pamant. Aprinde lumanarea in sfesnic si du-te la chilie sa te rogi pentru mine!

Dupa cateva clipe, intorcandu-se, schimonahul Atanasie l-a gasit pe Cuviosul Sava adormit in Domnul, cu lumanarea langa el. Apoi, facand slujba prohodului dupa randuiala, l-a ingropat langa altarul Bisericii, alaturi de ieromonahul Nifon.

 

Carti Ortodoxe

Cuprins