Talcuirea primului antifon

• « Inapoi
• Inainte »

CAPITOLUL XVII

Talcuirea primului antifon

Asadar, cel dintai pas, cuvenit celor ce incep (sa cante lui Dumnezeu), este spre slavire. "Bine este a ne marturisi Domnului...", zice imnul catre Dumnezeu si Tatal si despre Unul-Nascut. "Bine este a ne marturisi Domnului si a canta numelui Tau, Prea Inalte...". Prea Inalt numeste imnul acesta pe Tatal, iar Domn pe Fiul Unul-Nascut deci, bine este a lauda pe Fiul si pe Tine Tatal. Ce inseamna aceste cuvinte? - Ele fac introducerea la cele ce urmeaza, vrand sa spuna ca imnul este inaltat atat lui Dumnezeu-Tatal cat si Fiului? - Cantandu-se lucrurile Fiului, prin care a fost preamarit si Tatal. Caci care e motivul (cuprinsul) imnului? - Coborarea Fiului din slava Dumnezeirii si smerenia Sa, faptele si patimile indurate de El prin intrupare. Pe acestea Psalmistul le numeste mila si adevar: ("... Sa vestim dimineata mila Ta, iar noaptea adevarul Tau"). Le numeste mila, pentru ca Fiul, prin multa Sa bunatate si iubire de oameni, nu a dispretuit pe oameni, care patimeau cumplit si-i erau straini si vrajmasi; si nu numai ca S-a milostivit de neputinta noastra, ci S-a facut partas chiar si suferinselor noastre, stricaciunii si mortii; nu numai ca ne-a izbavit din greaua pierzanie, ci ne-a invrednicit si de imparatia cerurilor si de cele mai mari bunatati. De aceea zice Sfantul Apostol Pavel: "Cand s-a aratat bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu..." vrand sa spuna ca atunci s-a vazut pentru prima oara cat e de mare aceasta bunatate. Iar Domnul  zice: "Asa a iubit Dumnezeu lumea...", aratand prin aceste cuvinte nemarginirea iubirii Sale. Astfel, pe drept cuvant imnul numeste iconomia mantuirii "mila".

Iar adevar o numeste, pentru ca toate cele din Legea veche erau fata de ea ca niste umbre si preinchipuiri. De aceea zice Proorocul despre ea: "Juratu-S-a Domnul adevarul, lui David...". Si ce S-a jurat? - Ca Hristos va veni si va trai pe pamant, in trup: "Din roada pantecelui tau voi pune pe scaunul tau...", zice  Domnul, prevestind pe Mantuitorul Insusi. Si de unde se vede aceasta? - A spus-o sfantul arhanghel Gavril, cand a binevestit unde se vede aceasta? - A spus-o sfantul arhanghel Gavril, cand a binevestit Fecioarei nasterea cea mai presus de minte, aratand cat de mare va fi Cel ce avea sa se nasca: "Si-i va da Lui, Domnul Dumnezeu tronul lui David, tatal Lui, si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit".
Dar adevarul insusi este si judecata si dreptate. De ce? - Pentru ca Mantuitorul, inlaturand pacatul si zdrobind pe diavolul n-a facut aceasta prin forta, adica n-a biruit prin taria trupeasca, ci prin judecata si prin dreptate, dupa cum a zis Psalmistul: "Dreptatea si judecata sunt temeliile tronului Tau" si dupa cum si noi in tribunale biruim pe potrivnicii nostri prin hotararea judecatorilor. De aceea zice Domnul: "Acum este judecata lumii acestei, acum stapanitorul veacului acestuia va fi aruncat afara". Stiind acestea, Fericitul Dionisie (Areopagitul) zice ca netarmuita iubire de oameni a bunatatii dumnezeiesti a nimicit puterea cetei apostatice, adica a demonilor asupra noastra, nu pentru ca ii este superioara in putere, ci pentru judecata si dreptate, dupa cum graieste cuvantul predat noua in chip tainic. Asadar, noi cantam in acest imn nu numai mila si adevarul, ci si dreptatea si judecata lui Dumnezeu.
De aceea Psalmistul continua: "Ca drept este Domnul Dumnezeul nostru si nu este nedreptate intr-Insul". Iar ceea ce a spus mai inainte: "Bine este a vesti dimineata mila Ta si noaptea adevarul Tau...", insemneaza ca trebuie sa laudam pe Dumnezeu nu numai ziua ci si noaptea. Caci aici dimineata si noaptea sunt tot una cu "in toata vremea", cum gasim in alt psalm.
Aceasta este talcuirea primului antifon.

• « Inapoi
• Inainte »