Newsletter
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
Despre mijlocirea lui Hristos
CAPITOLUL XLIV
Despre mijlocirea lui Hristos
Caci Hristos este Mijlocitorul prin care ne-au venit toate bunatatile date noua de la Dumnezeu, sau, mai bine zis, pe care Dumnezeu ni le da intotdeauna. Caci El n-a mijlocit numai o data, daruindu-ne toate cele pentru care a mijlocit, pentru ca apoi sa ne paraseasca, ci mijloceste in veci, nu prin oarece cuvinte sau prin rugaciuni, cum fac mijlocitorii (solii) de rand, ci cu fapta.
Dar cum mijloceste? - Unindu-ne cu Sine si impartasindu-ne El insusi darurile proprii, dupa vrednicia si dupa masura curatiei fiecaruia. Si asa precum atunci cand lipseste lumina soarelui, care inlesneste vederea chiar cei care au ochi nu pot vedea nimic, tot asa si unirea sufletelor cu Hristos trebuie sa fie necurmata pentru ca ele sa poata trai si capata odihna deplina; dupa cum ochiul nu poate sa vada fara lumina, tot asa nici sufletele nu pot vietui si nu pot avea pace adevarata, fara Hristos. Caci El e singurul Care ne impaca cu Dumnezeu, dandu-ne pacea fara de care am ramane tot straini lui Dumnezeu, fara de nici o nadejde de a ne impartasi din bunatatile Lui. Asadar, daca cineva nu s-a unit dintru inceput cu Hristos (prin botez), sau daca dupa ce s-a unit n-a ramas la unire cu El, acela este tot vrajmas si nepartas la bunurile cele dumnezeiesti. Caci ce a impacat firea omeneasca cu Dumnezeu? - Fara indoiala, faptul ca a vazut pe Fiul Sau facut om. Tot asa si Dumnezeu Se indura de orice om, care poarta chipul Unuia-Nascut si care mananca Trupul Lui si se face un duh cu El; fara de acestea, orice om ramane tot omul cel vechi, cel urat de Dumnezeu si neavand nimic comun cu El. Daca, deci, credem ca, prin rugaciunea preotilor si prin aducerea sfintelor Daruri, se aduce sufletelor o oarecare usurare, apoi aceasta nu poate fi decat in acelasi chip in care se poate aduce usurarea omului. Iar care e chipul de a ne impaca cu Dumnezeu si de a nu-I fi dusmani, am spus: cum sa fim stapaniti de Dumnezeu si sa devenim un duh cu Fiul Cel iubit, singurul intru Care Tatal a binevoit. Dar tocmai acesta e efectul Sfintei Impartasanii, care e comun si
celor vii si celor morti, precum am spus.
Cuprins
- Talcuirea dumnezeiestii Liturghii
- Despre scopul Sfintei Liturghii in general
- Pentru ce cinstitele daruri nu se pun de la inceput pe Sfanta Masa
- Darurile sunt inchinate lui Dumnezeu ca o parga a vietii omenesti
- De ce se cuvine ca darurile sa fie o parga a vietii omenesti ?
- De ce nu se afieroseste o prescura intreaga ci numai o parte?
- Pentru ce preotul inscrie patima lui Hristos in paine
- Ce intelegem prin pomenirea Domnului
- Despre cele ce se savarsesc in painea de la proscomidie
- Pentru ce a poruncit Domnul sa facem acestea intru pomenirea Lui
- Despre cele ce se rostesc la proscomidie, dupa pomenirea Domnului
- Pentru ce se acopera darurile si despre cele ce se rostesc atunci
- Despre slavirea lui Dumnezeu de la inceputul Liturghiei (si ectenia cea mare)
- Ce inseamna ruga Doamne miluieste?
- Despre indemnul - Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!
- Despre asa numitele Antifoane si despre rugaciunile din timpul lor
- Simbolismul Sfintei Liturghii, pe scurt
- Talcuirea primului antifon
- Ce insemneaza cantarile din profeti de la inceputul Liturghiei
- Talcuirea antifonului al treilea
- Despre iesirea cu Sfanta Evanghelie si imnul Trisaghion
- Despre rugaciunea trisaghionului si despre sfintele indemnuri
- Despre citirile din Sfanta Scriptura, ordinea si simbolismul lor
- Despre rugaciunile de dupa Evanghelie
- Despre aducerea cinstitelor daruri la sfanta Masa
- Despre rugaciunile de dupa intrarea cu cinstitele daruri si despre indemnurile preotului
- Despre marturisirea credintei, despre indemnurile si rugaciunile preotului pentru credinciosi si despre raspunsurile acestora
- Despre rugaciunea de multumire si despre sfintirea darurilor
- De ce credem cu tarie in aceasta taina
- Despre cele ce ne obiecteaza unii latini cu privire la sfintirea darurilor si raspuns la obiectiunea lor
- Sfintirea darurilor se savarseste si in biserica latina la fel ca la noi
- Despre jertfa insasi si ce se jertfeste
- Despre rugaciunile de dupa jertfa si pentru ce pomenim acum pe sfinti, mai ales pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu
- Despre sfarsitul anaforei si ectania urmatoare
- Despre rugaciunea domneasca
- Ce inseamna apa calda care se toarna in sfintele taine
- In ce fel Sfintele Taine intruchipeaza Biserica
- Despre chemarea credinciosilor la impartasire si raspunsul lor
- Despre rugaciunea preotului pentru credinciosi, dupa impartasirea acestora
- Despre multumirea si slavirea urmatoare
- Cei morti sunt si ei sfintiti de catre sfintele daruri, ca si cei vii?
- Sfintirea se efectueaza indeosebi in sufletul celui ce se impartaseste
- Despre mijlocirea lui Hristos
- Sfintirea celor adormiti e mai deplina (decat a celor vii)
- Cum sunt primite sfintele daruri totdeauna de catre Dumnezeu
- Cat de mult (bine) sunt primite sfintele daruri
- De ce prin aceste daruri cinstim si veneram si pe sfinti
- Impotriva celor care pretind ca pomenirea sfintilor la liturghie ar fi o rugaciune a preotului catre Dumnezeu, pentru dansii
- De cate ori se face pomenirea sfintilor in liturghie si care e deosebirea dintre ele
- Despre obsteasca multumire pentru impartasirea cu sfintele taine si despre rugaciunile de la sfarsitul liturghiei
- Despre inaltarea sfantului trup si despre cantarea Unul Sfant
- Pentru ce sfanta jertfa se numeste numai Euharistie?
- Pentru ce preotul numeste jertfa slujba cuvantatoare
- Pentru ce la sfintirea darurilor preotul invoca pe Tatal, iar nu pe Fiul?
