Despre rugaciunile de dupa Evanghelie

• « Inapoi
• Inainte »

CAPITOLUL XXIII

Despre rugaciunile de dupa Evanghelie

Dupa ce s-a citit sfanta Evanghelie, diaconul indeamna multimea sa se roage, iar in altar preotul se roaga si el, in taina, ca rugaciunile credinciosilor sa fie primite de Dumnezeu; apoi, slavind cu glas mare pe Dumnezeu, ii ia si pe ei partasi la slavire. Dar care e rugaciunea obsteasca cea mai potrivita, indata dupa Evanghelie? - E rugaciunea pentru cei ce pazesc cuvantul Evangheliei, pentru cei ce imita iubirea de oameni a lui Hristos, Cel simbolizat prin Evanghelie. Si care sunt acestia? - Pastorii Bisericii si capeteniile popoarelor, adica cei ce chivernisesc treburile obstesti. Caci daca acestia isi tin fagaduiala, propovaduind bine si pazind cele scrise in Evanghelie, implinesc si lipsa lui Hristos, dupa cum zice Sfantul Apostol Pavel , pascand turma Lui, dupa invatatura data de El. In randul acestora sunt trecuti apoi, ca vrednici sa fie pomeniti in rugaciunile obstei, si ctitorii, ingrijitorii sfintelor lacasuri, invatatorii virtutii si toti cei ce, in vreun fel oarecare, fac bine obstei bisericesti si celor sfinte. Acum insa ne apropiem de sfanta Jertfa, la care nu se cade sa fie de fata cei nebotezati, pe care ii numim "catehumeni" (cei chemati), intrucat ei au primit crestinismul numai din auzite si, atat cat se poate, din invatatura. Pe acestia preotul ii indeparteaza acum din ceata credinciosilor crestini, citind mai intai o rugaciune pentru dansii, in care se roaga ca ei sa se desavarseasca, invrednicindu-se de botez la vremea cuvenita. Iar motivul acestei rugaciuni este slavirea lui Dumnezeu: "Ca si acestia sa slaveasca impreuna cu noi intru tot cinstitul si de mare cuviinta numele Tau..."

Dupa ce rosteste acest ecfonis ca pe o slavoslovie, luand astfel ca partasi la slavire multimea credinciosilor, preotul zice in taina o alta rugaciune, in care mai intai multumeste lui Dumnezeu ca l-a invrednicit pe deplin sa stea inaintea Lui si sa-si inalte mainile spre El, pentru sine si pentru credinciosi, iar  dupa aceea se roaga sa se invredniceasca a face acest lucru in toata vremea, cu cuget curat. Iar incheierea acestei rugaciuni este tot slava lui Dumnezeu: "Ca tie se cuvine toata slava..." Slavind astfel pe Dumnezeu, dupa obicei, impreuna cu  poporul, preotul se roaga din nou, in taina, pentru sine si pentru norod, ca fara de osanda sa stea inaintea sfantului Jertfelnic, nepatat de nici o intinaciune trupeasca sau sufleteasca, iar pe credinciosii care se roaga impreuna cu el sa-i invredniceasca a se impartasi cu Sfintele Taine fara vinovatie si fara osanda si, pe langa aceasta, sa mosteneasca imparatia cerurilor. Si aceasta rugaciune se incheie tot prin slavirea lui Dumnezeu, spre care  ne-a indemnat sfantul apostol Pavel, zicand: "Toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti!". Adica preamarirea lui Dumnezeu sa fie telul nostru de totdeauna. Agricultorii au ca scop al muncii lor produsul roadelor campului, pentru care se trudesc bucurosi; negutatorii urmaresc castigul, altii altele si asa mai departe. Noi insa, in toate cate facem, slava lui Dumnezeu sa o cautam. Caci noi suntem niste robi care datoram Stapanului nostru aceasta slujire, ca unii care pentru ea am fost ziditi de Dansul dintru inceput si tot pentru ea am fost rascumparati din nou. De aceea vedem cum Biserica se ingrijeste necontenit de slava lui Dumnezeu, propovaduind-o in toata lumea cantand-o in toate slujbele sfinte, socotind-o totul si toate facandu-le pentru ea: rugaciunile si cererile, sfintele slujbe, indemnurile si orice lucrare sfanta.

• « Inapoi
• Inainte »