Pentru ce sfanta jertfa se numeste numai Euharistie?

• Inainte »

CAPITOLUL LII

Pentru ce sfanta jertfa se numeste numai "Euharistie"?

Si intrebarea aceasta e vrednica de cercetare. Anume, daca sfanta Jertfa se aduce si ca multumire si in chip de cerere, atunci de ce se numeste Euharistie (adica multumire), iar nu si una si alta? (Se numeste asa) dupa ceea ce e mai mult, adica: sunt mai multe motivele de multumire decat cele de cerere. Caci, lucrurile pe care le-am primit de la Dumnezeu, sunt mai multe decat cele ce ne lipsesc. Aceste din urma sunt o parte, pe cand celelalte sunt totul; adica, cele ce ne rugam sa primim nu sunt decat o parte din cele ce am primit. Caci din partea Sa, Dumnezeu ne-a dat totul, Talcuirea dumnezeiestii Liturghii incat n-a ramas nici un lucru pe care sa nu ni-l fi dat. Numai ca, pe unele nu mai avem timpul sa le dobandim, cum sunt: nestricaciunea trupului, nemurirea sufletului sau imparatia cerurilor; pe altele, desi le primim, nu le pastram, ca, de pilda, iertarea pacatelor si celelalte daruri harazite noua prin Sfintele Taine; iar pe altele, ca pacea, sanatatea si avutia, pentru ca le-am folosit rau, le-am pierdut,
ca sa nu devenim si mai rai, facand din ele mijloace de desfatare si de stricaciune; sau uneori ni se iau, pentru ca sa ni se dea inapoi, ca lui Iov, bunuri mai mari si mai de pret (in locul celor trecatoare3. Prin urmare, Dumnezeu nu ne-a lasat nici un motiv ca sa-I mai cerem ceva, pe cand pentru a-I multumi avem toate motivele; noi insa ne pricinuim singuri lipsa, prin nesocotinta noastra si (de aceea) avem nevoie sa cerem. Intr-adevar, sa vedem ce lucruri cerem cand ne rugam? Iertarea pacatelor? Dar am primit-o cu prisosinta si inca fara nici o osteneala din partea noastra, prin Sfantul Botez. Atunci, de ce o mai cerem din nou? - Fiindca din pricina pacatelor, ne-am facut din nou vinovati. Si a cui e vina? A noastra insine. Prin urmare, noi singuri suntem pricina cererii (pentru iertarea pacatelor). Ne rugam apoi sa mostenim imparatia cerurilor? Dar si aceasta mostenire ni s-a dat o data, pentru ca am ajuns fii ai lui Dumnezeu Insusi, Cel ce  stapaneste imparatia. Caci cine e mostenitor, daca nu fiul? Si e ceva din bunurile pamantesti, care sa nu ramana mostenitorului? - Nimic! Atunci, de ce mai cerem ceea ce ni s-a dat o data? - Pentru ca am facut lucruri neingaduite unor fii, dupa ce fuseseram nascuti din Dumnezeu si inaltati la acea vrednicie: din fii, am redevenit robi nemernici si, de aceea, ne rugam ca pentru un lucru pe care nu lam mai fi avut si care n-ar sta deloc in putinta noastra. Prin urmare, tot noi insine ne suntem pricina si a acestei cereri.

Cat despre bunurile materiale, Domnul a poruncit: "Cereti mai intai imparatia lui Dumnezeu si toate acestea se vor adauga voua", sau: "Nu va ingrijiti de hrana si de imbracaminte, caci Tatal vostru Cel ceresc va va indestula toata trebuinta". Daca se intampla insa sa nu le avem totodeauna din destul, lipsa se datoreste fie nechibzuintei si necredintei noastre, pentru ca n-am respectat porunca dumnezeiasca privitoare la ele - si atunci lipsa e opera noastra, ca si cererea pricinuita de ea, fie providentei lui Dumnezeu si iubirii Sale de oameni ca sa dobandim ca Iov, alte bunuri mai mari si mai de pret; in acest caz, lipsa aceea se datoreste, intr-adevar, lui Dumnezeu, dar este un motiv nu de rugaciune sau de cerere, ci de slavire si de multumire, precum zicea Iov: "Fie numele Domnului binecuvantat, de acum si pana-n veac".

Iata deci ca toate cele ce face Dumnezeu pentru noi ne duc numai spre slavire si spre multumire, iar cat priveste cererile si rugaciunile noi le suntem cauza. De aceea, cand pomenim de orice fel de bunuri - fie din cele trupesti, fie din cele sufletesti - in rugaciunile adresate lui Dumnezeu le pomenim pe toate numai multumind, fie ca le-am dobandit pe toate, fie ca nu, caci Dumnezeu ni le-a dat o data pe toate si cat despre El n-a lasat nimic la o parte. Stiind acestea, Sfantul Apostol (Pavel) ne indeamna sa multumim pentru toate, scriind: "Bucurati-va pururea... si multumiti intru toate!". Pentru aceste motive era drept ca taina Impartasaniei - cel mai desavarsit si cel mai intim mijloc de legatura cu Dumnezeu, in care amintim nu de cutare sau cutare dar, ci, in general, de toate bunurile, atat cele pe care le avem in fapt cat si cele pe care le vom avea de la Dumnezeu - sa se numeasca Euharistie (multumire) capatandu-si numele nu de la cele ce cerem noi cei stramtorati, ci de la binefacerile pe care ni le face Dumnezeu, deci nu de la saracia sau lipsa  noastra, ci de la bogatia bunatatii Lui. Caci cu toate ca, prin ea, ne si rugam lui  Dumnezeu si Ii si multumim, totusi - precum am spus - multumirea se datoreste  lui Dumnezeu, pe cand cererea, neputintei omenesti. Si inca multumirea I se  aduce pentru mai multe, pe cand cererea pentru mai putine; caci cea dintai se aduce in general pentru toate bunurile, pe cand cealalta numai pentru unele. Iata de ce se cuvenea ca Jertfa sa fie numita Euharistie (multumire) luandu-si numele de la menirea ei de capetenie (asa cum si omul se numeste) fiinta rationala, dupa partea cea mai de frunte si mai de pret a fiintei lui, desi are ceva comun si cu cele nerationale). De altfel, (se numeste asa) si pentru faptul ca Domnul nostru Iisus Hristos, Care a savarsit-o cel dintai, si ne-a predat savarsirea ei nu cerand, ci numai multumind Tatalui. De aceea, numind-o Euharistie, Biserica exprima intocmai ceea ce a primit (de la Domnul) ca este ea.

• Inainte »