Sfintirea se efectueaza indeosebi in sufletul celui ce se impartaseste

• « Inapoi
• Inainte »

CAPITOLUIL XLIII

Sfintirea se efectueaza indeosebi in sufletul celui ce se impartaseste

Sfintele Daruri se dau, intr-adevar, prin trup, celor ce inca vietuiesc in trup, dar ele patrund mai intai in substanta sufletului si prin suflet trec in trup. De aceea zice apostol Pavel: "Cel ce se lipeste de Domnul, e un singur duh cu El", ca sa arate ca unirea si contopirea aceasta au loc indeosebi in suflet. Caci sufletul alcatuieste fiinta prin excelenta a omului; aici isi are sfintenia dobandita prin virtuti si prin sarguinta omeneasca, aici se afla inceputul pacatului si deci tot se simte mai intai nevoia de vindecare prin sfintele Daruri. Toate ii vin trupului din suflet; si cum prin gandurile cele rele, care vin din inima, se spurca trupul tot de acolo i se trage sfintenia, atat cea din virtute, cat si cea din Sfintele Taine. Unor oameni li se intampla boli trupesti care au la obarsie ticalosia sufletului; tocmai aceasta voia sa arate Mantuitorul, cand pentru a vindeca pe unul care era bolnav sufleteste, adica pentru a-i libera sufletul de pacate, i-a tamaduit trupul de neputinta. Prin urmare, sufletul n-are nevoie de trup pentru primirea sfintirii, ci mai de graba trupul are nevoie de suflet. Atunci, ce castiga in plus, din sfanta Jertfa, sufletele care sunt in trup, fata de cele care s-au eliberat de el? - Dar si sufletele mortilor au pe Preotul Cel Vesnic, care le da lor toate acestea si care Se imparte si acelora dintre vii cati se impartasesc cu adevarat. Caci nu toti cei carora le da preotul liturghisitor se impartasesc cu adevarat ci numai aceia carora le da Insusi Hristos. Preotul impartaseste, intr-adevar pe toti cei ce vin la impartasanie; Hristos insa, numai pe cei vrednici de partasanie. De aici se vede ca savarsitorul Tainei si sfintitorul sufletelor, atat ale viilor cat si ale mortilor, este unul si acelasi: Mantuitorul Insusi.

Prin urmare, din cele spuse reiese ca toate cate tin de savarsirea Sfintei Taine sunt comune si celor vii si celor morti. Caci mai intai conditiile sfintirii fiind virtutile sufletesti, stau in putinta si a unora si a altora; al doilea, substanta sufletului - conditia de capentenie si proprie pentru sfintire - este identica: al treilea, Preotul sfintitor e unul si acelasi. Un singur lucru e propriu celor ce vietuiesc in trup si pe care cei adormiti nu-l pot face: anume, s-ar parea ca se sfintesc si cei nevrednici de Sfintele Taine, cand se impartasesc cu ele, pe cand in lumea cealalta nimeni nu poate veni la Cina daca se afla nepregatit, ci acolo impartasirea e ingaduita numai celor vrednici. Dar aceasta putinta nu adauga deloc celor vii la sfintire, ci dimpotriva le atrage pedeapsa cea mai grea; de aceea e departe de a fi un avantaj pentru cei vii. Dealtfel, pentru acelasi motiv, e vadit ca impartasirea cu sfintele Daruri a sufletelor mortilor nu numai ca e posibila si ca nimic nu i se impotriveste, dar se si impune cu necesitate. Caci daca ar exista acolo o alta desfatare si odihna pentru suflete, ar fi o rasplata pentru cei vrednici de curatire si atunci acestia n-ar mai avea neaparat nevoie de aceasta Masa. Acum insa, intreaga si cea mai mare desfatare si fericire pentru cei de dincolo nu e nimic altceva decat acest potir si aceasta Paine, fie ca zicem rai ori sanul lui Avram, ori locuri pline de lumina si de verdeata, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, sau chiar imparatia cerurilor. Acestea sunt Mijlocitorul si Inainte-mergatorul nostru in Sfanta Sfintelor, singurul Conducator catre Tatal singurul soare al sufletelor. Este  Acela care acum se arata si se imparte celor tinuti de legaturile carnii, in felul acesta (sacramental); precum a voit El Insusi; dar in veacul ce va sa vie va fi vazut si se va imparti fara val, atunci cand, precum zice Scriptura - Il vom vedea asa cum este, cand ne va strange ca pe vulturi la starv, cand Se va incinge si, asezand pe ai Sai la Masa, Se va apropia si va sluji lor, cand va lumina ca fulgerul pe norii cerului si prin El dreptii vor straluci ca soarele. Iar cei neuniti cu El asa cum (numai) Sfanta Masa ne poate uni, e absolut cu neputinta sa dobandeasca odihna pe lumea cealalta sau sa primeasca acolo vreun bun oricat de mic sau mare.

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Cand sufletul este bolnav