Despre rugaciunile de dupa jertfa si pentru ce pomenim acum pe sfinti, mai ales pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu

• « Inapoi
• Inainte »

CAPITOLUL XXXIII

Despre rugaciunile de dupa jertfa si pentru ce pomenim acum pe sfinti, mai ales pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu

Dupa ce Jertfa s-a savarsit, preotul are in fata chezasia iubirii de oameni a lui Dumnezeu, adica pe insusi Mielul cel jertfit; deci, luandu-l de aici inainte ca pe un mijlocitor si avand cu sine pe Mangaietorul (Sfantul Duh), da glas cererilor sale catre Dumnezeu cu o mai buna si o mai sigura nadejde El roaga acum ca darurile primite sa-si faca efectul asupra celor pe care i-a pomenit la proscomidie si pentru care a facut rugaciunile pregatitoare si a adus darurile rugandu-se ca ele sa fie primite. (Si care sunt aceste efecte? Sa se dea, in schimbul Darurilor, de la Dumnezeu, Cel ce le-a primit pe dansele, harul Sau indeobste celor vii si celor morti; si aparte (sa se dea) celor adormiti odihna sufletelor si mostenirea imparatiei dimpreuna cu Sfintii cei desavarsiti, iar celor vii sa se faca partasi sfintei Mese, sa se sfinteasca si sa nu cada niciunul sub osanda; (pentru ei), preotul cere de la Dumnezeu iertarea pacatelor, pace, imbelsugare, dobandirea celor de trebuinta si, in sfarsit, sa se arate vrednici de imparatia cerurilor.

Dar jertfa noastra nu este numai de cerere, ci si de multumire. Am vazut astfel, cum la proscomidie, cand preotul inchina lui Dumnezeu darurile aduse de credinciosi, exprima si multumirea si cererea. Tot asa si acum, cand darurile sunt jertfite si sfintite, prin ele preotul multumeste lui Dumnezeu, dar Il si roaga; el exprima si motivele multumirii, dar adauga si obiectele cererii. Pentru cine multumeste? - Pentru Sfinti, precum am spus si mai inainte, caci intr-insii Biserica si-a ajuns telul ei si a vazut implinita rugaciunea pentru imparatia cerurilor. Si pentru cine se roaga preotul? - Pentru cei inca nedesavarsiti, care au nevoie de rugaciune. Despre Sfinti preotul spune: "Inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare pentru cei adormiti intru credinta: parintii, stramosii, patriarhii, proorocii, evanghelistii, apostolii, propovaduitorii, marturisitorii, pustnicii si pentru tot sufletul care s-a savarsit intru buna credinta; mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, slavita Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria...", si insira mai departe toata ceata Sfintilor. Acestia sunt pricinuitorii multumirii pe care Biserica o aduce lui Dumnezeu. Pentru ei se aduce aceasta "slujba cuvantatoare", ca multumire lui Dumnezeu si in primul rand pentru Sfanta Fecioara, ca una ce este mai presus de toata sfintenia. De aceea, preotul nu cere nimic pentru acestia, ci mai degraba se roaga ca el insusi sa fie ajutat de dansii in rugaciunile sale; aceasta pentru ca - precum am spus - jertfa adusa pentru dansii este de multumire, iar nu de cerere. Dupa acestea, preotul rosteste si cererea, insirand cele pentru care se roaga. El se roaga pentru mantuirea tuturor si pentru toate cele bune si de folos fiecaruia. In care spune si acestea: "Inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare pentru toata lumea, pentru sfanta soborniceasca si apostoleasca Biserica, pentru cei ce in curata viata deobste petrec, pentru prea credinciosii si iubitorii de Hristos imparatii nostri...", si asa mai departe. (In Liturghia sa), Sfantul Ioan Gura de Aur, voind sa arate ca scopul acestei slujbe e indoit, adica si de multumire si de cerere, aseaza, deosebit, de o parte cele pentru care multumeste, iar de alta cele pentru care se roaga. Dar dumnezeiescul Vasile cel Mare, amesteca multumirea cu cererea, lucru pe care il face peste tot in Liturghia sa, asa ca mai toate rugaciunile lui cuprind si una si alta. Pomeneste si el aceiasi sfinti ca si Sf. Ioan, si in acelasi loc al Liturghiei, dar nu in acelasi chip. Anume, dupa ce se roaga ca toti credinciosii sa se invredniceasca de impartasirea cu Sfintele Taine "nu spre judecata sau spre osanda, adauga: "Ci sa aflam har dimpreuna cu toti Sfintii, care din veac ti-au bineplacut Tie: cu stramosii, parintii, patriarhii..." etc., apoi: "Mai ales cu Prea sfanta... Nascatoarea de Dumnezeu". Aceste cuvinte cuprind o cerere, dar exprima si o multumire; prin ele slavim pe Dumnezeu ca binefacator al neamului omenesc, aducandu-ne aminte de cei ce s-au savarsit si au fost sfintiti de El, ca si cum am zice: "Ca sa ne daruiesti si noua Harul, pe care l-ai dat mai intai Sfintilor, ca sa ne sfintesti precum ai sfinti mai inainte pe altii de aceiasi fire cu noi". Dar ajunga cat am vorbit despre aceasta.

• « Inapoi
• Inainte »