Simbolismul Sfintei Liturghii, pe scurt

• « Inapoi
• Inainte »

CAPITOLUL XVI

Simbolismul Sfintei Liturghii, pe scurt

Trebuie insa sa revenim mai tarziu, cu deamanuntul. Am spus mai dinainte ca taina iconomiei lui Hristos este simbolizata prin insasi jertfa Sfintei Liturghii. Dar ea este simbolizata si prin cele ce se savarsesc si se rostesc atat inainte cat si dupa Jertfa. Anume Jertfa vesteste moartea, invierea si inaltarea Domnului, deoarece cinstitele daruri se prefac in insusi dumnezeiescul Trup, cu care El a inviat si S-a inaltat la ceruri; cele dinainte de Jertfa inchipuiesc cele petrecute inainte de moartea Domnului, adica intruparea, iesirea la propovaduire si aratarea cea desavarsita in lume; iar cele de dupa Jertfa amintesc "fagaduinta
Tatalui" cum am numit-o Domnul Insusi, adica pogorarea Sfantului Duh peste Apostoli si aducerea neamurilor lui Dumnezeu si partasia lor cu El, printr-insii.

Astfel, intreaga slujba este ca un curs unitar de istorie (sfanta) ce pastreaza de la inceput pana la sfarsit armonia si intregimea, incat fiecare din cele ce se savarsesc sau se rostesc aduce partea sa de implinire la intregul slujbei. De pilda, psalmii antofonici, care se canta la inceputul Liturghiei, inchipuiesc cea dintai treapta a iconomiei lui Hristos; iar cele urmatoare, adica citirile din Scriptura si celelalte, inchipuiesc treapta a doua.
S-a spus desigur, ca un altul ar fi rostul cantarilor si al citirilor din Sfanta Scriptura: ele ar fi adica mijloace de curatire si de pregatire pentru primirea Sfintelor Taine. Dar nimic nu se opune ca ele sa poata face si una si alta, adica pe de o parte sa sfinteasca pe credinciosi, iar pe de alta sa simbolizeze iconomia lui Hristos. Dupa cum hainele implinesc, in primul rand, nevoia de imbracaminte, acoperind trupul, dar prin felul cum sunt croite arata si indeletnicirea, felul de viata si rangul celor ce le poarta, tot asa si aici. Se intelege ca, intrucat cantarile si citirile sunt, in general, scripturi dumnezeiesti si cuvinte de Dumnezeu insuflate, ele sfintesc pe cei ce le citesc si canta; dar intrucat au fost alese si oranduite intr-un anumit fel, au si cealalta menire, adica inchipuiesc venirea si trairea in lume a lui Hristos.

Acelasi lucru este nu numai cu cantarile si citirile, ci si cu sfintele ceremonii: fiecare din ele se savarsesc in vederea unei anumite trebuinte dar totodata simbolizeaza si ceva din faptele, din lucrurile sau patimile lui Hristos. Sa luam, de pilda, intrarea cu Sfanta Evanghelie in altar sau intrarea cu cinstitele daruri. Fiecare din acestea se savarseste cu un scop practic: cea dintai sa se citeasca Evanghelia, cea de a doua ca sa se savarseasca jertfa. Dar si una si alta inchipuiesc iesirea sau aratarea in lume a lui Hristos: una inchipuieste aratarea, inca nedeplina si nedeslusita, de la inceput, cealalta pe cea desavarsita si deplina.

Ba inca, intre cele ce se savarsesc in timpul Sfintei Liturghii, sunt chiar unele lucruri care nu corespund nici unei trebuinte, ci au doar un scop simbolic. Asa sunt, de pilda, forma de sulita a copiei, impungerea prescurei si intiparirea crucii pe ea, precum si turnarea apei calde in sfintele Daruri. De altfel si in alte sfinte slujbe gasim multe de acestea. Astfel, in randuiala botezului, cei ce vor sa se boteze trebuie sa se descalte, sa se dezbrace si stand cu fata spre apus sa-si intinda mainile si sa sufle. Acestea si altele de acest fel nu corespund nici unei trebuinte in savarsirea tainei, ci invata pe cel botezat ura si dezgustul ce trebuie sa nutreasca fata de cel rau si cum trebuie sa-l alunge cel ce va sa fie un adevarat crestin.

Asa stand lucrurile, sa urmarim cu privirea Liturghia intreaga, parte cu parte, ca sa vedem cum cuprinde intr-insa chipul iconomiei lui Hristos. Sa incepem cu cantarile psalmilor antifonici.

• « Inapoi
• Inainte »