DOGMELE

DOGMELE

640. -Dogmele, adica adevarurile de credinta, sunt cuprinse in Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament si in Sfanta Traditie, alcatuita din scrierile sfintilor parinti si canoanele bisericii, dupa care s-au condus, si si-au sfintit viata toti cei ce au crezut in Dumnezeu de la inceput si pana astazi... si pana la sfarsitul lumii (Deut. 30, 31; Marcu 1,15, II Test. 2,13; II Petru 1,21). Aceste adevaruri sunt incredintate spre iconomisirea vietii tuturor oamenilor, ierarhiei bisericii pe care Duhul Sfant a instituit-o si o calauzeste la tot adevarul (Ioan, 16,13; 14, 15-21; F. Ap. 20, 21; I Petru 5, 2; I Tim. 4, 16; I Cor. 12, 28; Colos. 1, 14). Aceste adevaruri se numesc dogme, adica adevaruri eterne, care nu se pot schimba, intrucat ele sunt descoperite de insusi Dumnezeu, care este adevarul absolut (Marcu 13, 31; Luca 21, 33; Ioan 8, 31-36; 14, 6; Gal. 1, 8).

641. - In general vorbind, credinta este imprumut de adevar natural si supranatural. Prin credinta naturala dobandim cunostinta despre lumea inconjuratoare, ale trecutului si prezentului; prin credinta supranaturala imputernicita de har, dobandim cunostintele trebuitoare vietii evlavioase hranita, cu revelatia, din trecutul indepartat, datoriile prezentului, fagaduintele viitorului si ale vietii vesnice (Ev. cap. 11 si 12). Dar numai credinta nu este de ajuns daca nu este insotita de fapte bune. "Credinta fara de fapte este moarta" (Iacob 2,14-17). Credinta este hrana sufletului, iar faptele bune sunt hrana morala a intregii Fiinte omenesti caci amandoi, sufletul si trupul, se vor proslavi intru toate cele ce au lucrat in viata, la judecata cea de apoi (Matei 25,31-46).

642. - Sfantul Irineu ( + 202) invata: "Biserica n-a primit de la Apostoli si de la ucenicii lor o alta credinta, decat credinta intr-un singur Dumnezeu, Tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului si al marilor cu tot ceea ce ele au; Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care s-a intrupat pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire; Si intr-unul Duhul Sfant carele a vestit prin prooroci descoperirea lui Dumnezeu si sosirea Sa in lume; credinta in nasterea lui din Fecioara, patimile, invierea si inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos cu trupul la ceruri, si a doua Sa venire intru slava Tatalui pentru a invia pe toti cei morti, si pentru ca in numele Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeul, Mantuitorul si imparatul nostru cu invoirea Tatalui celui nevazut, tot genunchiul sa se plece al celor ceresti si al celor din iad, si ca toata gura sa-l marturiseasca cum ca El v-a judeca pe toti ingerii cei rai, care s-au despartit de El cu viclesug si pe oamenii cei nepocaiti, nedrepti, pacatosi si necredinciosi, pe care ii va osandi in focul cel vesnic precum si al oamenilor celor drepti si tematori de Dumnezeu, care au implinit poruncile Sale si L-au slujit cu dragoste din copilaria lor sau din ceasul convertirii lor, pentru ca sa li se dea viata cea vesnica si nestricacioasa si rasplatirea slavei celei vesnice". (C. Ereziilor 1,10).

643. - Simbolul apostolic: "Cred in Dumnezeu, Tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului. 2. Si in Iisus Hristos, unicul sau Fiu, Domnul nostru. 3. Care s-a zamislit de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si s-a facut om. 4. A patimit sub Pontiu Filat, s-a rastignit, a murit si s-a ingropat. 5. S-a pogorat la iad si a treia zi a inviat din morti. 6. S-a suit la ceruri si sade de-a dreapta atotputernicului Dumnezeu. 7. De unde iarasi va sa vie sa judece viii si mortii; 8. Cred in Duhul Sfant. 9. In sfanta soborniceasca biserica, si comuniunea cu sfintii. 10. In iertarea pacatelor. 11. Intru invierea mortilor. 12. Si viata vesnica, amin".

644. -Simbolul bisericii din Ierusalim: l."Cred intr-unui Dumnezeu-Tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului al tuturor vazutelor si nevazutelor; 2.- Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul nascut, de la Tatal nascut mai inainte de toti vecii, Dumnezeu adevarat, prin carele toate s-au facut, s-a intrupat si s-a facut om, s-a rastignit si s-a ingropat, a inviat din morti a treia zi, s-a inaltat la cer si sade de-a dreapta Tatalui si va sa vie intru marire sa judece viii si mortii a Carui imparatie nu va avea sfarsit. 3.- Si intr-unul Duh Sfant Mangaietorul, carele a grait prin prooroci. 4.- Si intr-un botez al pocaintei, intru lasarea pacatelor. 5.-Si intr-una soborniceasca Biserica 6.- Si invierea trupului 1.-Si intru viata vesnica".-

645. - Simbolul Bisericii din Antiohia. "Credem intr-unul si numai unicul Dumnezeu adevarat, Tatal Atottiitorul, facatorul vazutelor si nevazutelor. Si intru Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui, Unul nascut, si nascut, inainte de orice faptura, nascut de la El, inainte de toti vecii si necreat, Dumnezeu adevarat de la Dumnezeu adevarat, cel de o fiinta cu Tatal, prin care si veacurile s-au facut si totul s-a creat, pentru noi s-a coborat si s-a nascut din Maria Fecioara, si s-a rastignit in vremea lui Pontiu Pilat si s-a ingropat, si a inviat a treia zi dupa Scripturi si s-a inaltat la ceruri si care iarasi va sa vie sa judece viii si mortii".

646. - Simbolul Bisericii Romane:" 1. Credem in Dumnezeu Tatal atottiitorul. 2. Si Iisus Hristos, Fiul Lui, unul nascut, Domnul nostru, nascut de la Duhul Sfant si Maria Fecioara, rastignit in timpul, lui Pontiu Pilat, si ingropat si inviat a treia zi din morti, care s-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui, de unde va veni sa judece viii si mortii. 3. Si intru Sfantul Duh . 4. Sfanta Biserica. 5. Iertarea pacatelor. 6. Si viata vesnica".

647. - Simbolul Bisericii din Alexandria: "Credem cum invata biserica apostolica numai in Tatal nenascut... si intr-unul Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Unul nascut de la Tatal mai inainte de vremuri. Intr-unui Duhul Sfant, marturisim una si numai una biserica apostolica ecumenica. Afara de aceea, recunoastem invierea din morti, al carui inceput a fost Domnul nostru Iisus Hristos, intr-adevar, iar nu parut a primit trupul din Nascatoarea de Dumnezeu, carele a venit la neamul omenesc, la sfarsitul veacurilor, spre lasarea pacatelor care s-a rastignit si a murit, a inviat din morti, s-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta slavei".

648. - Simbolul Bisericii din Cipru: 1. "Credem intr-unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor. 2. Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut de la Tatal nascut, mai inainte de toti vecii, adica din fiinta Tatalui lumina din lumina, Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, prin carele totul s-a facut, precum in cer asa si pre pamant; carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire s-a pogorat din cer si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si s-a facut om, si s-a rastignit pentru noi in vremea lui Pontiu Pilat, si a patimit si s-a ingropat si a inviat a treia zi dupa Scriptura, si s-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui, si iarasi va sa vie cu slava sa judece viii si mortii, a carui imparatie nu va avea sfarsit. 3.- Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, carele de la Tatal purcede, cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, care a grait prin prooroci. 4.- Si intr-una soborniceasca si apostoleasca Biserica. 5. Marturisesc un bbtez spre iertarea pacatelor. 6.- Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie, amin. 7.- Insa pe cei care zic, ca a fost candva, cand Fiul lui Dumnezeu nu era, si ca mai inainte de a se naste el nu exista, sau ca El s-a facut din nimic, sau din alt ipostas sau substanta, pe acei care afirma ca El este trecator sau schimbator, il anatematizeaza Biserica ecumenica si Apostolica".

649. Simbolul Bisericii din Cezareea Palestinei: 1. "Credem intr-unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul deplin a tuturor celor vazute si nevazute. 2.- Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din lumina, viata din viata, Fiu Unul nascut mai inainte de toata faptura, mai inainte nascut din Tatal din toti vecii, prin care si toate s-au facut, intrupat pentru mantuirea noastra si cu oamenii a petrecut si a patimit, si a inviat a treia zi si s-a suit la Tatal, si care iarasi va sa vie intru slava sa judece viii si mortii. 3.-Credem si intr-unul Duhul Sfant".

650. - Simbolul de la Niceea 325: 1.- "Credem intr-unul Dumnezeu Tatal atottiitorul, facatorul vazutelor si nevazutelor; 2:- Si intr-unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, carele din Tatal s-a nascut, adica din fiinta Tatalui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut; cela ce este de o fiinta cu Tatal, prin carele toate s-au facut cele ce sunt in cer si cele ce sunt pe pamant; 3.- Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire s-a pogorat, s-a intrupat si s-a facut om; 4. a patimit; 5. Si a inviat a treia zi; 6. Si s-a suit la ceruri; 7. Si iarasi va veni sa judece vii si mortii; 8. Si intru Duhul Sfant; 9. Biserica ecumenica si apostolica anatematizeaza pe cei ce zic ca era un timp cand Fiul lui Dumnezeu nu exista si s-a facut din cele inexistente, sau pe cei ce afirma ca provine din alt ipostas, sau ca se poate schimba, sau transforma".

651. - Simbolul atanasian: "Oricine voieste sa se mantuiasca, inainte de toate se cade lui sa tina credinta universala, pe care, daca cineva n-o va pazi intreaga si neintinata, fara indoiala se pierde in veac. Credinta universala aceasta este, ca sa cinstim un Dumnezeu in Treime si Treimea in Unime, neconditionand ipostazele, nici impartind fiinta. Caci una este ipostaza Tatalui, alta a Fiului, alia a Duhului Sfant; dar, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh una este dumnezeirea, deopotriva slava, impreuna vesnica marire. Cum este Tatal, asa si Fiul, asa si Sfantul Duh. Necreat Tatal, necreat Fiul, necreat Duhul Sfant; necuprins de minte Tatal, necuprins de minte Fiul, necuprins de minte Duhul Sfant; vesnic Tatal, vesnic Fiul, vesnic Duhul Sfant; dar nu sunt trei vesnici, ci unul vesnic; caci precum nici trei nu sunt necreati, nici trei necuprinsi de minte, ci unul necuprins de minte. De asemenea, atotputernic Tatal, atotputernic Fiul, atotputernic Duhul Sfant; dar, nu trei atotputernici, ci un atotputernic. Astfel," Dumnezeu Tatal, Dumnezeu si Duhul Sfant; dar, nu trei Dumnezei, ci unul este Dumnezeu. Tot astfel, Domn Tatal, Domn Fiul si Domn si Duhul Sfant; dar, nu trei Domni, ci unul este Domn. Caci precum suntem obligati de adevarul crestin, sa marturisim pe fiecare ipostaza, Dumnezeu si Domn, tot astfel suntem opriti de dreapta credinta universala sa zicem trei Dumnezei si trei Domni. Tatal de nimeni nu este facut nici creat, nici nascut; iar Fiul de la Tatal singur este, nu facut, nici creat, ci nascut; iar Duhul Sfant de la Tatal este, nu facut, nici creat, nici nascut, ci purces-, Deci, unul este Tatal, nu trei Parinti; unul Fiul, nu trei Fii; unul Duhul Sfant nu trei Duhuri Sfinte. Si in acesta Treime, nimic nu este mai inainte, ori mai pe urma, nimic mai mare sau mai mic; si cele trei ipostaze, egale si impreuna vesnice intre ele sunt; incat, in totul cum s-a spus, se adora si Treimea in Unime si Unimea in Treime. Deci, cel ce voieste sa se mantuiasca asa sa gandeasca despre Sfanta Treime. Dar, este necesar inca, pentru mantuirea vesnica, sa creada drept si intruparea Domnului nostru Iisus Hristos".

"Deci, credinta dreapta este sa credem si sa marturisim ca Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este si Dumnezeu si om. Este Dumnezeu nascut, inainte de veci, din fiinta Tatalui. Este si om nascut in timp, din fiinta Mamei. Dumnezeu desavarsit si om desavarsit, alcatuit din suflet rational si trup omenesc. Egal cu Tatal, dupa dumnezeire, mai mic decat Tatal, dupa partea omeneasca. El cu toate ca este si Dumnezeu si om, totusi nu doi, ci unul este Hristos. Este unul, nu prin schimbarea dumnezeirii in trup, ci prin ridicarea partii omenesti la dumnezeire; este unul, cu totul, nu prin confundarea firilor, ci prin unirea ipostazelor. Caci, precum suflet rational si trup, unul este omul, tot astfel, Dumnezeu si om, unul este Hristos, care a patimit pentru mantuirea noastra si a coborit in iad, si a treia zi, a inviat din morti si s-a urcat la ceruri si sade la dreapta lui Dumnezeu si Tatalui Atotputernic, de unde va veni sa judece viii si mortii. La a carui venire toti oamenii vor invia cu trupurile lor si vor da socoteala pentru faptele lor. Si cei ce au facut cele bune vor merge in viata vesnica, iar cei ce au facut rele, vor merge in focul vesnic".

"Aceasta este credinta universala, pe care daca cineva nu o va crede cu credinta si cu tarie, nu va putea sa se mantuiasca".- (Simbolul azi valabil, se afla in cartiie bisericesti), - Sfintii Parinti adunati acum la Constantinopole (381) au hotarat sa nu calce credinta celor 318 parinti adunati ia Niceea Bitiniei (325), ci sa ramana intarita si sa se anatematizeze orice eres contrar ei, adica cel al eudoxienilor (arieni anomei) si cel al samarinenilor adica al pnevamtomahilor (contrari Sf. Duh) si cel al sabelienilor (antitrinitari) si cei al marcelianilor (care zic ca Fiul si imparatia sa nu este vesnica) si cel al fotinianilor (antitrinitari) si cel al apolinaristilor (Iisus nu este om deplin).-II ec. 1.

653.-"In ceea ce priveste tomosul apusenilor, (hotararea unui sinod de la 369 sub papa Damasus) am primit si hotararea sinodului din Antiohia (din 378, amandoua fiind la fel) care marturisesc o dumnezeire a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh", II ec. 5.

654. -"Acestea citindu-se, Sf. Sinod a hotarat ca nimanui sa nu-i fie ingaduit sa provaduiasca alta credinta - adica sa scrie sau sa alcatuiasca - in afara de cea hotarata de Sf. Parinti intruniti in orasul Niceea, (si Constantinopol) impreuna cu Sfantul Duh, (Sinodul I si II ecumenic). Iar, cei ce ar indrazni sau sa alcatuiasca o alta credinta, (crezul) sau sa o infatiseze, sau sa o propovaduiasca celor care vor voi sa se intoarca la, cunostinta adevarului, fie din elinism, fie din iudaism sau din orice erezie, acestia daca ar fi episcopi sau clerici, sa fie indepartati, episcopii din episcopat si clericii din cler, iar de ar fi laici, sa fie anatematizati. Si tot in acelasi chip, daca ar fi aflati vreunii, fie episcopi, fie clerici, fie laici, marturisind sau invatand cele infatisate in expunerea sa de prezbiterul Harisie, despre intruparea unuia nascut Fiul lui Dumnezeu adica invataturile intinate si destramatoare ale lui Nestone, care au fost osandite sa se trateze potrivit cu hotararea luata de acest sfant si ecumenic sinod, adica la fel, episcopul sa fie indepartat din episcopat si sa fie caterisit, clericul de asemeni sa cada din cler, iar de ar fi laic si el sa fie anatematizat, precum s-a spus mai sus", (II ec. 5; in ec 7).

655. - Randuiala cea buna, dupa cuvantul teologului, este ca tot cel ce incepe un cuvant sau un lucru,sa inceapa cu Dumnezeu si sa sfarseasca tot cu Dumnezeu. De aceea, pentru ca si buna cinstire de Dumnezeu se propovaduieste cu tarie acum de noi, iar biserica intemeiata de Hristos, se intinde neincetat, crescand si sporind ca cedrii Libanului, noi, facand acum inceputul acestor cuvinte sfintite, hotaram cu ajutorul lui Dumnezeu, sa pazim neatinsa sl nestramutata credinta data noua atat de catre apostolii cei alesi de Dumnezeu, care au fost insisi vazatori si slujitori ai cuvantuiui, cat si de cei 318 sfinti si fericiti parinti, adunati la Niceea sub Constantin imparatul nostru impotriva lui Arie necuratul si a religiei paganesti sau mai bine zis politeiste, propovaduite de el. Care parinti, marturisind aceeasi credinta cu privire la Treimea cea de o fiinta, ne-au descoperit si ne-au intarit in ce priveste cele trei ipostase aie firii dumnezeiesti incepatoare, fara a lasa ca ea sa ramana ascunsa sub valul necunoasterii, ci, invatand lamurit pe credinciosi, sa se inchine cu o singura inchinare: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, au indepartat si nimicit invatatura gresita despre nepotrivirea treptelor dumnezeirii, doborand si rasturnand jocurile copilaresti si alcatuite din nisip ale ereticilor, impotriva dreptei credinte. De asemenea, intarim si credinta care s-a propovaduit de catre cei 150 sfinti parinti adunati in acest oras imparatesc sub marele Teodosie (331), care a fost imparatul nostru, imbratisind parerile graitoare de Dumnezeu si indepartand pe necuratul Macedonie, impreuna cu vrajmasii cei vechi ai adevarului, intrucat cu nebunie; au indraznit a socoti pe Stapanul ca pe rob si a voit sa rupa hoteste unitatea cea nedespartita, ca sa nu ne fie implinita taina nadejdii noastre. Osandim impreuna cu acest nedemn, nevrednic si inversunat, potrivnic al adevarului si pe Apolinarie, propovaduitorul ascuns al rautatii care a vorbit cu necuviinta, spunand ca Domnul a luat trup fara minte si fara suflet, de aici socotind si el, ca nu ne-a fost deplina mantuirea. Inca intarim, ca pe o putere de nesfaramat a credintei, invataturile asezate de cei 200 de Dumnezeu purtatori, parinti intruniti mai intai in orasul Efesenilor (432) sub Teodosie fiul lui Arcadie, imparatul nostru propovaduind un singur Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, socotind pe drept si dupa adevar ca Nascatoare de Dumnezeu pe Preacurata pururea Fecioara care l-a nascut fara samanta, si respingand nesocotita erezie a lui Nestorie, ca una ce stramuta randuiala dumnezeiasca, deoarece invata ca Hristos a fost si om deosebit, innoind nesocotinta iudaica. Intarim apoi, ca ortodoxa, credinta care a fost scrisa de 630 de Dumnezeu alesi parinti, in metropola Calcedonienilor (437) sub Marcian, si el imparat al nostru, pe care a dat-o cu glas mare in toate partile, ca Hristos Fiul lui Dumnezeu este unul, alcatuit din doua firi si slavit in aceste doua firi, iar pe Eutihie cel cu mintea desarta, care spunea ca taina cea mare a iconomiei s-a savarsit in chip parut, l-au indepartat ca pe un nedemn si ca pe o molima, din preajma sfintelor biserici si impreuna cu el si pe Nestorie si pe Dioscur, unul partas si sustinator al despartirii, iar celalalt al amestecarii, cazuti din starea necredintei in aceeasi prapastie a pierzarii si a ateismului. De asemenea, recunoastem si invatam si pe urmasii nostri sa recunoasca, ca pornite de la Sfantui Duh, evlavioasele graiuri ale celor 165 de Dumnezeu purtatori parinti, adunati in acest oras , imparatesc (553) sub Justinian, imparatul de care cu pietate ne aducem aminte, cei care sinodiceste au anatematizat si lepadat pe Teodor de Mopstuiestia, dascalul lui Nestorie, pe Origen, pe Didim si pe Evagrie, care au plasmuit din nou mituri paganesti si care, cu naluciri ale mintii si visuri, au vorbit de perioade si transformari ale unor corpuri si suflete. Apunand cu lipsa de evlavie, lucruri nedemne despre invierea mortilor, precum si cele scrise de Teodorat, impotriva: dreptei credinte si a celor 12 capitole ale fericitului Chiril, cum si scrisoarea zisa a lui Iba si iarasi marturisim a pazi nepatata credinta sfantului sinod al Vl-lea de curand adunat in acest oras imparatesc sub Constantin (680). Imparatul nostru, de pioasa aducere aminte, care a primit mai multa putere prin aceea ca, piosul imparat a intarit hotararile acestui sinod cu peceti, spre statornicire in toti vecii. Marturisim deci iarasi, cu totii, neatinsa a cinsti doua vointi naturale - vointii intre adevar - si doua lucruri naturale in iconomia intruparii Domnului nostru Iisus Hristos adevaratul Dumnezeu, precum ne-a invatat cu iubire de Dumnezeu, dand cucernica hotarare care osandeste pe cei ce stramuta dreapta dogma a adevarului si propovaduiesc popoarelor o singura vointa si o singura lucrare in Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, adica pe Teodor al Farei, Cir al Alexandriei, Honoriu al Romei, Sergie, Pir, Pavel, Petru carp au fost mai inainte in acest, de Dumnezeu pazit oras, Macarie, fost episcop al Antiohiei, Stefan, ucenicul lui si pe neinteleptul Polihronie, pastrand neatins trupul cel de obste al lui Hristos Dumnezeul nostru.

In scurt, noi legiuim sa se pazeasca si sa ramana neschimbata pana la sfarsitul veacurilor, credinta cea adevarata a tuturor barbatilor iscusiti din biserica lui Dumnezeu, care au fost luminatori in lume, tinand sus cu vantul vietii, precum si scrisorile sl invataturile date lor de Dumnezeu lepadand si anatematizand pe toti pe care ei i-au lepadat si anatematizat ci dusmani ai adevarului care in zadar s-au ridicat impotriva lui Dumnezeu si au incercat sa ridice neadevarul in slava, "Iar daca cineva dintre toti nu va pazi si nu va imbratisa invataturile despre buna cinstire de Dumnezeu, aratate mai sus si nu le va cinsti si propovadui asa, ci s-ar apuca sa se impotriveasca, sa fie anatema, potrivit cu hotararea statornicita de sfintii si fericitii parinti, aratati mai inainte si sa fie scos si cazuti din randul crestinilor ca un strain."

"Caci noi am socotit, ca nu se poate adauga sau scoate ceva din cele hotarate mai inainte. Aceasta de loc si sub nici un cuvant. -VI. ec. 1.

656. -A hotarat acest sfant sinod si acest foarte frumos si indreptatit lucru, ca si de acum inainte sa ramana intarite si statornice, spre vindecarea sufletelor si tamaduirea patimilor, cele 85 canoane primite si intarite de sfintii si fericitii parinti dinaintea noastra, dar totusi predate noua sub numele sfintilor si slavitilor apostoli.

Dar, pentru ca in aceste canoane ni se porunceste sa primim si asezamintele Sf. Apostoli cele date prin Clement, in care din vechime s-a introdus de cei de alta credinta pentru vatamarea bisericii unele lucruri-neadevarate si straine de dreapta credinta, care intuneca frumusetea aleasa a dogmelor dumnezeiesti, in mod necesar au facut lepadarea acestor asezaminte pentru intarirea si siguranta turmei crestinilor, neadmitand nicidecum nascocirile minciunilor eretice si fara a vatama invatatura adevarata si desavarsita a apostolilor (cea pe care o avem azi, e purificata).

Pecetluim si pe toate celelalte sfintite canoane asezate de sfintii si fericitii nostri parinti, adica pe cele ale celor 318 Parinti adunati la Niceea, si pe cele ale celor adunati in Ancira; inca si pe cele ale celor adunati in Neocezareea precum si pe ale celor adunati in Antiohia Siriei, dar si pe ale celor adunati in Laodiceea Frigiei inca si pe cele ale celor ce s-au adunat in acest, de Dumnezeu pazit si imparatesc oras, si pe cele ale celor 200, care s-au adunat in metropola Efesenilor; si pe cele ale celor 630 sfinti si fericiti parinti adunati in Calcedon; asemeni si pe cele ale celor adunati in Sardica, si pe cele ale celor adunati in Cartagina; si inca si pe ale celor adunati din nou in acest de Dumnezeu pazit si imparatesc oras, sub episcopul acestui imparatesc oras, Nectarie, si pe ale lui Teofil, fost arhiepiscop al Alexandriei; inca si pe ale lui Dionisie fost arhiepiscop al marelui oras Alexandria si pe ale iui Petru fost al Alexandriei si martir, si pe ale lui Grigorie Taumaturgul, fost episcop al Neocezareei, Atanasie arhiepiscopul Alexandriei, Vasile arhiepiscopul Cezareei Capadociei, Grigorie" episcopul Nisei, Grigorie Teologul, Amfilohiu al Iconiei, Timotei fost mai inainte arhiepiscopul Alexandriei, Teofil arhiepiscopul acestui mare oras al Alexandrinilor, Chiril arhiepiscopul Alexandriei si Ghenadie fostul patriarh -al acestui de Dumnezeu pazit si imparatesc oras dar inca si canonul cel asezat de Ciprian, fost arhiepiscop al tarii africanilor si martir, si de sinodul sau, care a avut putere in tinuturile episcopilor mai sus - zisi si numai dupa obiceiul lor traditional; si nimanui sa nu-i fie ingaduit a preface canoanele aratate mai sus, sa le strice sau sa aduca alte canoane, afara de cele ce le avem in fata, puse sub semnatura falsa de vreunii dintre cei ce s-au apucat sa falsifice adevarul.

Iar daca cineva a fost prins innoind vreun canon din cele spuse sau cautand sa-l rastoarne va fi osindit sa primeasca pedeapsa pe care o porunceste acelasi canon, fiind astfel vindecat prin ceea ce gresise, -VI ec.2.

657 -Celor ce au fost haraziti cu demnitate ieraticeasca, intocmirile asezamintelor canonice le sunt spre marturie si indrumare, pe care si noi le primim cu bucurie si cantam Domnului Dumnezeu, impreuna de Dumnezeu vestitorul David, zicand: "Intru calea marturiilor tale ne-am bucurat, ca intru toata bogatia si tu ai poruncit ca dreptatea sa fie indrumarea ta in veci, intelepteste-ma si voi fi viu" (Ps. 118, 14,138,144). Daca cuvantul proorocesc ne porunceste sa pazim in veac marturiile legilor lui Dumnezeu si sa vietuim intre ele este limpede ca ele trebuie sa ramana in veac neclintite si neschimbate, ca in acest sens si de Dumnezeu vazatorul Moise, a zis asa: "Nimic sa nu adaugi la cele asezate si sa nu scoti din ele" (Deut. 12, 32). Sfantul apostol Petru, bucurandu-se de ele a zis : La care ingerii doresc sa priveasca (I Petru 1,12); iar Pavel zice: Chiar daca noi insine sau vreun inger ar vesti voua o alta evanghelie, decat pe aceea pe care v-am vestit-o voua, sa fie anatema (Gal. l, 8).

"Deci, asa stand lucrurile si astfel fiindu-ne marturiile dovezilor, noi ne, bucuram intru ele, ca si cand cineva ar castiga multa dobanda. Noi cu bucurie primim dumnezeieslile canoane si intarim obligativitatea lor intreaga si neschimbata, ca si cele ce sunt date de trambitele Duhului Sfant, de prea laudatii Apostoli, si de catre cele sase sfinte sinoade ecumenice si de catre cele locale adunate spre a da astfel de asezaminte (canonice) precum si de catre sfintii nostri parinti. Caci, dansii fiind toti luminati de unul si acelasi Duh Sfant, au hotarat cele de folos". (Ioan 14,16-17; 15, 26-27; Luca 16,13-15).

Deci, pe cei ce ei ii anatematisesc si noi ii anatematisim; pe cei ce ei ii caterisesc si noi ii caterisim; pe cei ce ei ii afurisesc si noi ii afurisim; pe cei ce ei ii canonisesc si noi de asemenea ii canonisim. Caci datoria voastra a pastorilor este ca misiunea sa v-o impliniti fara iubire de argint, (i Tim. 6, io) indestulandu-va cu ceea ce aveti (Ev. 13,5), asa cum invata lamurit dumnezeiescul apostol Pavel, care s-a inaltat pana la al treilea cer, unde a auzit cuvinte negraite (II Cor. 12,4). -VIIec.1.

658. -"Episcopul Aureliu, zise: Asa se pastreaza la noi aceste exemplare (copii) exacte dupa cele originale pe care parintii nostri (20 de episcopi) le-au adus cu sine atunci de la sinodul de la Niccea astfel pastrandu-se originalul acelora (de la Niceea) asa sa se pastreze intarite cele continuate si cele hotarate acum de noi". Cart. I.

659. - Sinodul intreg zise." "Cu voia lui Dumnezeu, mai intai de toate, credinta dogmelor bisericesti, care s-au predat de noi, trebuie sa se marturiseasca in acest slavit sinod asa cum este la greci, cu aceeasi marturisire. Apoi rinduiala bisericeasca trebuie sa se tina cu invoirea libera a fiecaruia si cu consimtamantul tuturor. Dar care intarire mintii fratilor si impreuna episcopilor nostri celor de curind hirotonisiti se cuvine a adauga cele ce le-au primit prin hotarirea statornicita de parinti intru uniinea Treiinei, adica a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, care unime este cunoscuta ca nu are nici o deosebire pe care trebuie sa o tinem sfanta in mintile noastre (de la hirotdnie in arhiereu). Asa cum am invatat noi, tot asa vom invata si popoarele lui Dumnezeu...". Cart. 2.

660. .."S-a hotarat de catre toti episcopii bisericii din Cartagina intruniti in sinod ale caror nume, si iscalituri sunt puse (la acte), ca Dumnezeu n-a facut, de la inceput, pe Adam sa fie muritor (Fac. 2,17; Rom. 4, 12; 6, 23). De va zice cineva ca protoparintele Adam de la inceput a fost sa fie om muritor, asa incat ori de ar fi pacatuit, el trebuia sa moara cu trupul, adica, va iesi din trup nu din vina pacatului facut de el, ci din nevoile firii, prin creatiunea lui, sa fie anatema". -Cart. 109.

661. -"Asemenea s-a hotarat ca oricine ar zice ca harul Lui Dumnezeu, prin carele cineva se indrepteaza prin Iisus Hristos Domnul nostru, are putere numai pentru lasarea pacatelor celor savarsite deja, si ca nu da inca si ajutor spre a mai savarsi si alte pacate, sa fie anatema".-Cart. 11.

662. - Asijderea, s-a hotarat ea, oricine va zice ca acelasi har al lui Dumnezeu cel dat prin Iisus Hristos Domnul nostru ne ajuta numai ca sa nu pacatuim, deoarece prin el ni se descopera si ni se arata cunoasterea pacatelor spre a sti ce trebuie sa cerem si de, ce trebuie sa ne ferim, dar prin cele ce ni se da, pe langa darul de a cunoaste ce este de facut, inca si darul de a iubi si puterea de a face binele, sa fie anatema, Apostolul zice: "Cunostinta ingamfa, iar dragostea zideste" (I Cor. 8, l). Este o nelegiuire sa credem ca darul lui Hristos ni s-a dat ca sa ne mandrim si nu spre a ne zidi sufleteste. Cu adevarat, si a sti si a iubi fapta buna care trebuie facuta, arnandoua sunt daruri ale lui Dumnezeu. Cand adevarata dragoste zideste, cunostinta nu se mai poate mandri, precum s-a scris: "Dumnezeu este cel ce invata pe oameni stiinta" (Ps. 93,10) si ca: "Dragostea de la Dumnezeu este " (Ioan 4,7). -Cart. 112.

663. - "De asemenea, s-a hotarat ca, oricine ar zice ca pentru aceea ni se da noua harul dreptatii ca ceea ce putem face prin noi insine sa savarsim mai usor prin har, ceea ce inseamna ca daca nu ni s-ar fi dat harul desi, mai greu, dar totusi am fi putut sa implinim poruncile dumnezeiesti si fara ajutorul harului sa fie anatema. Cand Domnul a vorbit despre implinirea poruncilor, nu a zis: Fara de mine mai greu puteti face ceva, ci a zis:" Fara de mine nimic nu puteti face" (Ioan 15,5; Efes. 2,8)-Cart. 113.

664. - "Cu privire la cele spuse de Sf. Apostol Ioan: "De vom zice ca pacat nu avem, pe noi insine ne amagim si adevarul nu este intru noi" (I Ioan 1, 8), daca cineva le-ar intelege, cum ca ele trebuie spuse numai pentru smerenia cugetului, si de aceea noi afirmam ca suntem pacatosi, iar nu fiindca cu adevarat suntem pacatosi sa fie anatema. Apostolul mai departe adauga: "De vom marturisi pacatele noastre, el credincios este si drept ca sa ne ierte pacatele sa ne curateasca de toata nedreptatea" (I Ioan l, 9). De aici lamurit este ca s-a spus nu. numai pentru smerenia cugetului, ci ca sa arate adevarul pacatuirii noastre, caci astfe! Apostolul ar fi zis: "De vom zice ca nu avem pacat, ne inaltam pe noi si smerita cugetare nu este intru noi", ci dimpotriva a zis ca: "ne amagim pe noi insine si adevanil nu este intru noi". Prin aceasta a aratat lamurit ca cel ce zice despre sine ca nu are pacat, nu spune adevarul, ci minciuna. -Cart. 114.

665. - S-a hotarat ca, cel ce ar intelege, cum ca cererea sfintilor in rugaciunea domneasca: "Si ne iarta noua greselile noastre" (Matei 6, 12), nu este facuta pentru iertarea pacatelor lor personale, deoarece sfintii n-au pacate ci ei se roaga numai pentru altii din popor, si nici-un sfant nu zice: Iarta-mi mie pacatele mele; ci: "Iarta noua pacatele noastre", ca si cum s-ar intelege ca dreptul se roaga numai pentru altii din multimea oamenilor si nu si pentru sine sa fie anatema. Sf. Apostol Iacob era sfant si drept si el zicea: "Ca multe gresim cu totii" (Iacob 3,2). El adauga: "Toti, pentru ca sa fie de acord cu psalmistul care zice: Sa nu intri la judecata cu robul tau, ca nu se va putea indreptati cel viu" (Ps. 142, 2). Inteleptul Solomon se roaga: "Nu este om care sa nu pacatuiasca" (in Regi 8, 46). In cartea Sfantului Iov sta scris: "Pe mana fiecarui om se pune semnul, pentru ca toti oamenii sa-si cunoasca neputinta lor" (Iov 37,7) si proorocul Daniil zice la plural: "Noi am pacatuit, noi am gresit" (Daniei 9, 5, etc). In toate aceste locuri, se marturiseste si despre smerita cugetare si dupa intelesul adevarului, ca sa nu se inteleaga, asa cum fac unii eretici, ca cel drept nu se roaga si pentru pacatele sale, ci numai pentru ale altora. Mai departe Daniel zice: "Ma rugam si marturiseam pacatele mele si ale poporului meu, inaintea Domnului Dumezeului meu" (Daniel 9, 20). El n-a voit sa zica: "pacatele noastre", in general, ci precis "ale poporului sau si ale sale", ca si cum el ar fi prevazut ca se vor ivi ereticii care vor intelege rau aceasta rugaciune" (Matei 6,12).- Cart. 115.

666. - S-au hotarat ca oricine talcuieste cuvintele din rugaciunea domneasca" "Iarta noua gresalele noastre" (Matei 6, 12), socoteste ca aceste cuvinte se zic asa de sfinti numai de forma pentru smerita cugetare si nu pentru realitatea adevarului cum ca ei cu adevarat au pacate, sa fie anatema. Oare, cine ar putea suferi pe cel ce se roaga, mintind nu oamenilor, ci insusi lui Dumnezeu, fiindca numai cu buzele cere iertare, iar cu inima ar crede ca el (Pelegius) nu are nici-un pacat pentru a cere aceasta iertare? -Cartag. 116.

667. -"Daca cineva invata sau cugeta, ca sufletele omenesti au preexistat, adica ele mai inainte ar fi fost spirite sau puteri sfintite si ceresti, indepartandu-se de Dumnezeu, s-au dedat la pacate si din aceasta cauza au pierdut iubirea dumnezeiasca, devenind suflete osandite, si astfel, ele au fost trimise spre pedeapsa in trupuri pamantesti, sa fie anatema". -Edit Teologic l.

668. -"Daca cineva invata sau cugeta ca sufletul lui Ilsus Mantuitorul ar fi preexistat, si ca el s-ar fi unit cu Dumnezeu – Logosul numai inaintea intruparii si al nasterii sale din Sfanta Fecioara, sa fie anatema". -Ed. Teol. 2.

669. -"Daca cineva invata sau cugeta ca trupul Domnului nostru Iisus Hristos s-a format mai intai in sanul Sfintei Fecioare, si numai dupa aceea s-a unit cu el Dumnezeu - Logosul ca si sfantul preexistent, sa fie anatema". -Ed. teol. 3.

670. -"Daca cineva invata sau cugeta ca Dumnezeu - Logosul s-a facut asemenea tuturor cetelor ceresti ale ingerilor, si ca el este un heruvim, si un serafim pentru serafimi, adica el a devenit asemenea cu puterile ingeresti superioare, sa fie anatema".-Ed.Teol. 4,

671. - "Daca cineva invata sau cugeta, ca la inviere, trupurile omenesti vor invia sub forma-de afara si fara de nici o asemanare cu acelea pe care le avem acum, sa fie anatema''. -Ed.Teol. 5.

672. -"Daca cineva invata ca cerul, soarele, luna, stelele si apele care sunt mai presus de ceruri, sunt fiinte insufletite, sa fie anatema". Ed.Teol.6.

673. - "Daca cineva invata sau cugeta ca Hristos Domnul, in veacul viitor va fi iarasi rastignit pentru demoni cum a fost si pentru oameni, sa fie anatema". -Ed.Teol. ,7.

674. -"Daca cineva invata sau cugeta ca puterea lui Dumnezeu are margini, si ca el a creat tot ceea ce a putut sa faca avand putere marginita, sa fie anatema". -Ed.Teoi. 8.

675. -"Daca cineva invata sau cugeta, ca pedeapsa demonilor si a oamenilor pacatosi nu va fi vesnica, ci va avea un sfarsit, si ca atunci va urma o restabilire a tuturor in fericire (apocatastasia) sa fie anatema". -Ed. Teol. 9.

676. -"Anatema lui Origen si a tuturor celor ce invata si cugeta ca el". -Edictul Teologic 10, din 541, a imparatului Justinian aprobat de Biserica.

677. -"Daca cineva crede in fabuloasa preexistenta a sufletelor si in acea condamnabila restaurare (apocatastasia), adica restabilirea, tuturor lucrurilor asa cum era la inceput, sa fie anatema". -Sinodul din Coslantinopol, din 543.-

678. - "Daca cineva invata ca la inceput creatiunea fiintelor rationale nu cuprindea decat spirite fara trupuri si cu totul nemateriale neavand nici numar, nici numiri, incat ele erau identice prin egalitatea substantei, a puterii si a lucrarii, precum si prin unirea lor cu Dumnezeu - Logosul si cunostinta lor despre acest Logos, dar ca indepartandu-se de Dumnezeu, s-au dedat la lucruri rele, dupa inclinarile fiecaruia, si ca ele au luat trupuri mai mult sau mai putin perfecte si au primit numiri, astfel, ca intre puterile superioare se afla o diferenta de numiri dupa cum se afla si o diferenta de trupuri si pentru aceasta unele s-au numit heruvimi, altele serafimi si arhangheli si puteri si demoni si tronuri si ingeri si au luat nasteri atatea oranduiri si numiri ceresti, sa fie anatema", -s. Cp. 2. 679.

679. -"Daca cineva invata ca soarele, luna si stelele fac parte din aceste fiinte rationale, si ca ele n-au devenit ceea ce sunt, decat numai pentru ca s-au dedat la rau, sa fie anatema", -s. Cp. 3.

680. -"Daca cineva invata ca fiintele rationale, in care iubirea dumnezeiasca s-a racit, ele au intrat in trupuri grosolane cum sunt ale noastre si au fost numite oameni, pe cand acelea care au atins cea din urma treapta a rautatii, au avut parte de trupuri reci si intunecate, si s-au facut si se numesc demoni si spirite rele (metempsihoza) sa fie anatema", -s. Cp. 4.

681. -"Daca cineva invata ca dupa cum din randuiala ingerilor si ale arhanghelilor s-au nascut suflete, dintre care au iesit demonii sau oamenii, tot asa si oamenii acum pot deveni din nou ingeri si demoni, si toata ordinea ierarhiilor ceresti poate sa circule in sus sau in jos sau deopotriva in sus si in jos, sa fie anatema", -s. Cp, 5. 682.

681. -"Daca cineva invata ca de se afla doua feluri de demoni dintre care una cuprinde sufletele oamenilor si alta spiritele adanc cazute; si ca dintre toate fiintele rationale nu se afia decat un singur spirit, care ar fi ramas neclintit in iubirea si contemplarea dumnezeiasca, si ca acest spirit a devenit Hristos si imparatul tuturor fiintelor rationale, si ca el a creat toate trupurile care existau in cer, pe pamant si intre cer si pamant; si ca lumea s-a facut in sensul ca ea are in sine insasi elementele care sunt mai vechi decat ea, si care daruiesc prin ele insele, adica uscatul, si umezeala, caldura si frigul cu chipul lor de a fi, si ca ea a fost alcatuita prin mijlocirea acestor elemente, precum si ca prea Sfanta Treime cea de o fiinta n-a creat lumea, ci ca lumea a fost creata de spiritul care se numeste demiurg, care este mai vechi decat lumea care-i da fiinta sa, sa fie anatema". -S. cp. 6. 683.

682. -"Daca cineva invata ca Hristos despre care s-a zis ca a aparut in lune ca un Dumnezeu, si ca el a fost unit mai inainte de toate timpurile cu Dumnezeu - Logosul, in vremurile din urma el s-a injosit pana la intrupare, si s-a milostivit dupa spusa ereticilor, de mult feluritele caderi ale spiritelor reunite intr-o singura unitate din care si el facea parte, si pentru a le reinalta, el a trecut prin toate treptele, si a avut diferite trupuri si diferite nume, si ca el a devenit, toate in toti: un inger intre ingeri, o putere intre puteri si s-a imbracat, in diferitele trepte ale tuturor fiintelor, rationale, luind o forma corespunzatoare cu a fiecarei trepte, si la sfarsit el a luat trupul si sangele omenesc, si a devenit un om pentru oameni; Daca cineva invata toate acestea, si nu marturiseste ca Dumnezeu - Logosul s-a pogorat si s-a intrupat ca om, sa fie anatema". -S. cp. 7.

684. ''Daca cineva zice fa Dumnezeu-Logosul, care este de aceeasi fiinta cu Dumnezeu Tatal si cu Sfantul Duh, care a luat trup si s-a facut om, unul din Sfanta Treime, este cu adevarat Hristos, ci acela invata ca el nu este numit Hristos decat in chip impropriu, si din cauza lui "Nous", care s-a injosit pe sine, intrucat el a fost unit cu Dumnezeu-Logosul; si ca Logosul nu este Hristos decat prin unirea cu Nous, si ca Nous nu este Dumnezeu, decat din pricina lui Logos, sa fie anatema". -S.Cp. 8. .

685. -"Daca cineva zice ca nu Logosul lui Dumnezeu s-a imbracat cu un trup viu avand suflet rational si intelegator, care s-a pogorat la iad si care iarasi s-a suit la cer, si pretinde ca numai acel Nous numit de ei intr-un chip nelegiuit ca Hristos adevarat, care a devenit astfel prin cunostinta Monadei, sa fie anatema", -s. Cp. 9.

686. -"Daca cineva zice ca, dupa inviere, trupul Domnului este eretic, avand forma unei sfere, si ca trupurile celorlalti oameni inviati vor fi asemenea; si ca dupa ce Hristos va fi lepadat adevaratului sau trup, si dupa ce ceilalti oameni reinviati, de asemenea le vor fi lepadat natura acestor trupuri va fi nimicita, sa fie anatema". -S. Cp. 10.

687. -"Daca cineva zice ca judecata viitoare, aduce nimicirea trupurilor si ca sfarsitul fabulei lumii va fi o natura imateriala si ca in viitor, nu va fi nimic material, ci numai spiritual pur, sa fie anatema". -S.Cp. 11.

688. -"Daca cineva zice: Puterile ceresti toti oamenii, diavolul si spiritele, cele rele se vor uni cu Logosul lui Dumnezeu, pe care il numesc Hristos, care are forma dumnezeiasca, care s-a injosit pe sine, si ca imparatia lui Hristos va avea un sfarsit, sa fie anatema", -s. Cp. 12.

689 -Daca cineva zice ca Hristos nu se deosebeste cu nimic de celelalte fiinte rationale, nici cu privire la substanta si nici la stiinta, si ca el nu le intrece in putere si lucrare, si ca toate vor fi puse la dreapta lui Dumnezeu ca si Hristos si ca printre ele a fost si Hristos in fabuloasa preexistenta a tuturor lucrurilor de care ei vorbesc, sa fie anatema", -s. Cp. 13.

690. -"Daca cineva zice ca toate fiintele rationale se vor reuni intr-o singura unitate a ipostazelor; a numerilor, trupurile fiind disparute, si ca cunoasterea lumii viitoare va aduce cu ea distrugerea lumii si lepadarea trupurilor ca si desfiintarea tuturor numelor, si in fine, o identitate a constiintei si a ipostasului; si in plus ca aceasta pretinsa restaurare (apocatastasis), numai spiritele vor continua sa existe, asa cum acestea erau in pretinsa preexistenta, sa fie anatema". -S. Cp. 14.

691. -"Daca cineva zice ca viata spiritelor va fi asemenea cu viata care exista la inceput, pe cand spiritele inca nu erau injosite si decazute, in asa fel, ca sfarsind si incepand vor fi asemenea, si ca sfarsitul va fi adevarata masura a inceputului, sa fie anatema", -s. Cp 15.-Sinodul din C-pol 543.

692 " Cei ce au vietiut intru curatie dupa legea cea veche si apoi au venit la nadejdea cea noua a crestinismului, nu mai tin sambata, ci isi duc viata dupa ziua Domnului (duminica), intru care si viata noastra a rasarit prin moartea lui, pe care unii o tagaduiesc. Este gresit a vorbi de Iisus Hristos si a trai ca Iudeii, caci nu crestinii au crezut in iudaism, ci iudeii au trecut la crestinism, si toate limbile care au crezut in Hristos s-au apropiat de Dumnezeu". -Sf. Ignatie, Ep. Magnez. 9-10.

693. -"Cei trupesti nu pot savarsi cele duhovnicesti si nici cei duhovnicesti cele trupesti, nici credinta nu poate produce faptele necredintei, dar nici necredinta faptele credintei". Insa, cele ce se fac de crestini dupa nevoile trupesti, tot duhovnicesti sunt, caci toate se fac intru Hristos... Crestinii sunt pietre ale templului Tatalui, pregatite pentru zidirea lui, ridicate spre cer prin mijlocirea crucii lui Iisus Hristos, avand ca funie pe Duhul Sfant. Credinta lor este puterea care ii atrage in sus,iar dragostea este calea care duce la Dumnezeu. Deci ei sunt tovarasi de calatorie, purtatori de Dumnezeu, zidirea templului, purtatori de Hristos, purtatori de cele sfinte, intru toate implinitori ai poruncilor lui Hristos Dumnezeu".- Sf. Ignatie Efeseni 8-9.

694. -"Intr-adevar pustnicii care stateau atatia ani inchisi in colibele lor fara sa cheme pe nimeni, fara sa-i sfatuiasca cineva cand au vazut primejdia, care ameninta daramarea Antiohiei, parasindu-si colibele si pesterile, alergau in toate partile ca niste ingeri veniti din cer... Acestia, daca nu s-ar fi pregatit mai dinainte pentru orice fel de moarte, n-ar fi putut grai catre judecatori cu atata indrazneala si curaj, intr-adevar, ei au stat zile intregi la usa pretoriului gata sa scoata din mainile calailor pe cei dusi la moarte... Asa-i de puternica invatatura adusa de Hristos in lume". Sf. I. Hrisostom -Statul XVII, 1-2.

695. -"In aceasta sta filosofia crestinului: in porunci, in dogme si in credinta. Poruncile despart mintea de patimi; dogmele o aduc la cunostinta fapturilor; iar credinta la contemplarea Sfintei Treimi". Filoc. II. p. 106,47.

696. -"Credinta autentica slujeste adevarului, neavand in ea minciuna, iar cunostinta cea buna poarta in ea puterea iubirii, neaflandu-se in ea vreo calcare a poruncii dumnezeiesti". Filoc. III, p. 252,21.

697. -Credinta s-a numit "piatra" pentru taria, neschimbabilitatea, statornicia si imobilitatea adevarului ei, ca si pentru rezistenta ei in fata asaltului minciunii. Ea e tinuta "in mana", aratandu-se prin aceasta puterea ei, care produce si sustine toate virtutile. Iar cei sapte ochi, pe care ii are, indica puterea ei de discemamant, ca si faptul ca imbratiseaza cunostinta deplina si fara greseala a celor vremelnice si e capabil de lucrarea inseptita (prin taine) a Prea Sfantului Duh, pe care numarul o face compusa". -Filoc. III, p. 253,24.

698. -"Explicatia fiecarui dar duhovnicesc: Propriu temerii este, sa se infraneze de la rele. Propriu tariei este, sa lucreze cele bune. Propriu sfatului este, sa deosebeasca intre cele contrare. Propriu stiintei este, sa cunoasca fara greseala datoriile. Propriu cunoasterii este, sa cuprinda cu fapta ratiunile dumnezeiesti din virtuti. Propriu intelegerii este consimtamantul sufletului cu cele cunoscute. In sfarsit, propriul intelepciunii este unirea neinteleasa cu Dumnezeu, prin care dorinta celor vrednici se transforma in posesiune. Ea face pe cel partas de ea Dumnezeu prin participare si talmaci al fericirii dumnezeiesti, printr-o infatisare si lamurire necontenita si fara pompa a tainelor dumnezeiesti inaintea celor ce au trebuinta". -Filoc. III. p. 253, 25.

699. -"Credinta si nadejdea nu sunt niste lucrari simple si intamplatoare. Ci credinta are nevoie de un suflet tare, iar nadejdea, de o socotinta si de o inima dreapta. Caci cum va crede cineva cu usurinta in cele ce nu se vad, fara, har? Si cum va nadajdui in lucrurile viitoare neinvederate, de nu va avea prin curatie vreo experienta a darurilor Domnului, prin care primeste adeverirea acelora ca a unora ce sunt de fata? Deci, pentru amandoua este nevoie de virtute, dar si de inraurirea si ajutorul lui Dumnezeu pe care daca nu-l avem, in zadar ne ostenim". -Filoc. IV. p. 253

Carti Ortodoxe

Cuprins