NECREDINTA


NECREDINTA

1445. -Necredinta absoluta este o imposibilitate sufleteasca. Omul trebuie sa creada in cineva. Daca nu crede in Dumnezeu el trebuie sa creada in faptura lui Dumnezeu, adica in sine insusi sau in bunurile vietii inconjuratoare. Cei necredinciosi "au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului..." (Rom. 1, 25). Uneori necredinta este asemenea cu orbirea, surzenia, etc. Ea provine mai ales din lipsa de educatie, din mult-feluritele pacate ale mandriei sau ale dorintelor exagerate de a dobandi lucruri materiale, culturale sau situatii sociale, etc, increzandu-se numai in propriile sale puteri, din care cauza harul lui Dumnezeu se retrage, ca si aracul luat de la vita de vie, si astfel, omul ramas numai cu puterile sale proprii se descurajeaza si ajunge la o credinta adormita (Rom. 1,17, 22; 2,5-6; 10, 2-3; Ioan 15, 22, 12,40; II Cor. 4, 3-4). Leacurile sunt: smerenia, rugaciunea, ascultarea de autoritatea invataturilor bisericesti si citirea curtilor sfinte, etc.

Carti Ortodoxe

Cuprins