MANDRIA


MANDRIA

1339. -Mandria, slava desarta, luxul si trufia sunt pacate ale lacomiei sufletesti dupa cum lacomia pantecelui si iubirea de avutie sunt pacate trupesti, care atrag dupa sine pierzarea sufletului asemenea cu pacatele ingerilor cazuti. Pentru crestini mandria izvoraste din credinta sovaielnica in Dumnezeu, din iubirea lumii pusa in slujba pacatului si caderea din harul lui Dumnezeu "mandria merge inaintea pierzarii, iar trufia duce pe calea caderii" din har (Prov. 16,8). Nu iubiti lumea, nici lucrurile pacatului care sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea pusa in slujba pacatului, dragostea Tatalui nu este cu el.. Caci tot ce este in lume: pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii nu este de la Tatal, ci din lume (Ioan 2, 1-2; I Petru 5, 5; II Tini. 3, 2; Matei 20, 26-28; 23, 12).

1340. -Slava desarta este o mandrie acoperita si cultivata cu indelungare de vreme. Ea se alimenteaza din talentele innascute si meritele castigate, din faptele bune ale evlaviei si ale moralei, din situatia sociala, din demnitatile lumesti si bisericesti, din numele bun sau bogatia pe care cineva o poseda, etc. Dupa cum cucuta rasare din pamantul cel bun tot asa si mandria se altoieste pe bunurile vietii si le exagereaza, le falsifica. Ea duce la iscodire, fatarnicie, nesinceritate, dispret, lux, laudarosenie, neascultare, hula, trufie, erezie, apostazie, etc. Cel dintai aparator al ei este "lingusitorul, sluga diavolului, indrumatorul trufiei, pierzatond smereniei, risipitond virtutilor si ratacitorul din calea adevantlui". "Cei ce va fericesc, pe voi va inseala". (Is. 3,12; 19,16) -Scara 22,11.

1341. -Cei ce prin botez s-au imbracat intru Hristos, au fagaduit ca vor urma viata Lui dupa trup. Deci pe cei ce isi impodobesc parul capului cu gateala maiestrita spre sminteala celor ce-i vad si-si amagesc sufletele slabe, ii vindecam cu canonisire parinteasca povatuindu-i sa se poarte intelepteste; parasind desertaciunea lumeasca si sa-si indrepte mintea lor spre viata cea neprihanita si curata si sa se apropie de Dumnezeu, dupa putinta, printr-o viata curata morala, cautand sa-si impodobeasca mai mult omul cel dinlauntru decat pe cel dinafara, prin virtute, fapte bune si cinste, incat sa-si alunge de la sine orice urma a rautatii diavolesti. Iar daca cineva s-ar purta contrar acestui canon, sa se afuriseasca". -VI ce 96.

1342. -"Orice lux si podoaba trupeasca sunt straine de viata si misiunea preoteasca. Deci episcopii si preotii care se imbraca cu haine luxoase si impodobite, acestia trebuie sa se indrepteze, iar de vor starui in pacat sa se canoniseasca; de asemenea si cei ce se parfumeaza. Si fiindca eresul (iconoclast) care huleste pe adevaratii crestini, s-a facut radacina a rautatii amare, care se raspandeste, aceasta a influentat si asupra clericilor din Biserica ecumenica si cei ce l-au primit, nu numai ca ei au defaimat icoanele zugravite, ci au lepadat si dogmele moralei evlavioase, urand pe cei ce traiesc in curatie si cucernicie, implinindu-se cu ei cele zise: "Uraciune este pacatosului cinstirea de Dumnezeu" (Sirah I, 24). Deci, daca se vor afla oarecare (dintre ortodocsi influientati de iconoclasti) care batjocoresc pe cei ce se imbraca cu haine simple si modeste, sa fie supusi canonisirii caci din adanca vechime, fiecare persoana bisericeasca puna imbracaminte potrivita si modesta. Tot ceea ce nu se foloseste din necesitate, ci cu scop de impodobire, cade sub invinuire de desertaciune, dupa cum spune Sfantul Vasile (regula mica 49). Preotul nu trebuie sa se imbrace cu haine de matase pestrita, nici sa adauge la marginea hainelor oarecare podoabe si fimbrii colorate, caci ei stiu din gradul dumnezeiesc ca numai cei din casele imparatilor poarta haine noi" (Matei 11,8). -VII ec. 16.

1343. -"Daca cineva dintre barbatii gresiti in conceptia lor ascetica intrebuinteaza haine proaste ca prin aceasta sa arate demonstrativ, ca ei au o evlavie dreapta, iar pe cei ce poarta cu evlavie haine bune si imbracaminte obisnuita i-ar defaima, sa fie anatema". -Gangra 12.

1344. -"Daca vreo femeie (dintre cele cu pareri ascetice gresite) ar schimba imbracamintea femeiasca numai din motiv religios nu si natural cum ca (inaintea lui Dumnezeu nu este parte barbateasca si nici femeiasca, talcuind gresit Matei 22, 30 asa cum facea secta eustatienilor) si in locul hainelor femeiesti ar purta haine barbatesti, sa fie anatema" (Deut. 22,5). -Gangra 13.

1345. -"Orgoliosul se aseamana cu diavolul care s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu, caci orgoliul nu este altceva decat tagaduirea lui Dumnezeu, o nascocire diavoleasca, o nascocire omeneasca, maica defaimarilor, izvorul maniei si radacina nesinceritatii. Randuim pentru acestia ca timp de sase luni, sa se pocaiasca in Sfanta Biserica si sa manance de post timp de patru saptamani ta ora noua, facand la fiecare zi cate o suta de metanii", -s. studitui s. c. 12.

1346. -"Calugarul falnic de va zice ca e samanta buna si de ruda mare, post 50 de zile si metanii 300 ca cine se tunde (in calugarie), se leapada de lume". -I'BG, 142.

1347. -"Ambitia ce poate fi caracterizata prin ingamfare (trufie) care e, patima blestemata ce consta din impreunarea a doua rele: mandria si slava desarta. Dintre acestea mandria tagaduieste pe Cel ce e cauza virtutii si a firii, iar slava desarta falsifica firea si insasi virtutea. Caci cel mandru nu face nimic dupa Dumnezeu, iar cel robit de slava desarta nu intreprinde nimic dupa fire. Iar din amestecarea lor se naste ingamfarea, care pe Dumnezeu il dispretuieste, barfind si hulind Providenta iar de la fire se instraineaza, folosind toate ale firii si stricand frumusetea si buna intocmire a firii pe reaua intrebuintare a lor". -Filoc. III, p. 104, 64.

1348. -Propriu mandriei este a nu cunoaste ca Dumnezeu este facatorul virtutii si a firii, precum propriu slavei desarte este sa dezbine firea pentru a o slabi; iar trufie este fapta amandorura, fiind o deprindere pacatoasa din tagaduirea de buna voie a lui Dumnezeu si din ignorarea cinstei egale a celor ce sunt de aceeasi fire". -Filoc. III, p. 418,64.

Carti Ortodoxe

Cuprins