SFANTA TRADITIE

• « Inapoi
• Inainte »

SFANTA TRADITIE

1958. -Nu orice obicei bisericesc este Sfanta Traditie ci numai acela care se afla practicat si invatat de Sf. Parinti care au trait in primele opt secole si care obiceiuri se practica neintrerupt pana azi. Sf. Scriptura este un rezumat al revelatiei dumnezeiesti care a fost data de sfintii prooroci si apostoli prin viu grai. Insusi Iisus n-a scris nimic, iar unii dintre Sfintii Apostoli au scris numai ocazional (Matei 10, 7, 28; Rom. 10, 17; II Tes. 2,15; I Cor. 11, 2; III Ioan 13,14). Sfanta Scriptura cuprinde numai ceea ce este esential, dar mai sunt si alte invataturi tot asa de insemnate care ni s-au dat prin traditie (Ioan 20,30,21, 25; II Ioan 12; F. Ap. 20, 30-35; I Petru 5, 12; Efes. 3, 3; I Tim. 6, 20; II Tim. 2, 2; 3, 14). Crestinismul nu s-a nascut dintr-o teorie de birou sau sistem scolar, ci din iubirea vesnica a lui Dumnezeu care este mai presus de tot ceea ce se poate cuprinde in scris si care a dat impuls vietii duhovnicesti traite, iar oamenii sfinti, prin trairea lor au scris Sf. Scriptura marturisind ca este inspirata de la Duhul SCnt (II Tim. 3,14-17; II Petru 1, 17-21; 3,15-16; V. Sinodul).

1959. -Iisus a incredintat invatatura Sa apostolilor si urmasilor Sai (Luca 24, 49; Ioan 15, 26; 16, 7; F. Ap. 1, 19-20; 5, 29-32), sub calauzirea Sfantului Duh (F. Ap- 2,1-47; Ioan 14,15-26); care a ridicat noi misionari inspirati de Dumnezeu pana azi, nu ca sa mai descopere lucruri noi, ci ca sa precizeze si sa lamureasca pe cele deja descoperite (F. Ap. 8, 29-39; 9, 3-32; 13, 9; 15, 23. 29; Gal. 1, 6-10) dand viata Bisericii ca unica imparatie a lui Hristos, al carui cap este El (Efes. 1, 22-23; 4, 15-16; 5, 23; Colos. 1, 18; Ev. 2, 7). Aceste adevaruri deja descoperite in Scriptura, iar pe altele le avem depozitate in Viata Bisericii, care cu timpul s-au desfiintat si acestea in scris, formand al doilea izvor de credinta. Aceasta traditie se gaseste: a). In vechile simboale de credinta; b). In canoanele Bisericii; c). In randuielile liturgice; d). Si in scrierile apostolice si a tuturor Sfintilor Parinti care au adeverit prin viata lor cea sfanta si prin facerea de minuni ceea ce au invatat si scris. Stanta Scriptura se completeaza cu Sfanta Traditie ca un tot dat de Dumnezeu, formand deplinatatea legii Domnului, dupa care lumea va fi judecata (Ex. 32, 32; Daniil 7,10; 12,1; Filip. 4, 3; Apoc. 3,5; 13,8; 20,12; 21,27; V. Dogmele).

1960. -"Duhul Sfant este facatorul Sfintei Scripturi atat a celei vechi cat si a celei noi si ca El a grait-o prin mijlocirea a multor impreuna lucratori (Luca 12, 41-48; I Cor. 4, 1). De aceea precum Scriptura Vecinului Testament asa si a celui Nou este invatatura Duhului Sfant. Si pentru acest cuvant orice au hotarat Sfintii Parinti in toate sinoadele ortodoxe ecumenice si locale, oriunde s-au tinut ele, se cuvine a crede ca este de la Duhul Sfint, precum au zis apostolii in sinod: "Parutu-s-a Duhul Sfant si noua" (F. Ap. 15,28) dupa pilda carora si celelalte sinoade ortodoxe au incheiat hotararile lor in acelasi chip". -Mart. Ort. 1,72.

1961. -"Credem ca Biserica cea soborniceasca se invata de Duhul, Sfant. Acesta este adevaratul Mangaietor pe care il trimite Hristos de la Tatal ca sa invete adevarul si sa imprastie intunericul din mintea credinciosilor. Insa invatatura Sfantului Duh infrumuseteaza Biserica nu mijloceste, ci prin sfintii parinti si conducatorii Bisericii sobornicesti. Caci precum toata Scriptura este si se numeste cuvantul Sfantului Duh nu s-a vestit de El nemijlocit, ci s-a propovaduit de El prin apostoli si profeti, astfel si Biserica se invata de Duhul Sfant cel datator de viata in chip nemijlocit, prin Sfintii Parinti si dascali (ale caror dogme si ultime invataturi impreuna cu Sfanta Scriptura sunt propovaduite de sfintele sinoade ecumenice). Si de aceea nu numai ca suntem convinsi, dar inca si marturisim fara indoiala, intru adevarul sigurantei ca Sfanta Biserica ceea soborniceasca nu poate gresi sau in genere, a se insela sau a raspandi minciuna in locul adevarului. Pentru ca Prea Sfantul Duh intotdeuna lucrand prin Sfintii Parinti si conducatori, care sunt servitorii ei credinciosi fereste Biserica de orice ratacire". -Pavaza Ort. Decr. XII.

1962. -"Dintre dogmele si invataturile practice pe care le-avem depozitate in Biserica unele sunt scrise (Sf. Scriptura) iar altele le-am mostenit din traditia tainica predanisita de la apostoli, amandoua avand aceeasi tarie intru evlavia lui Dumnezeu si nimeni nu s-a indoit vreodata de taria lor, oricat de neinvatat ar fi fost intru priceperea legilor bisericesti. Daca vom lepada traditiile nescrise vom gresi cu privire la cele mai temeinice invataturi, pagubind chiar Evanghelia, reducandu-le la un nume greu de inteles". -Sf. Vasile 91-a.

1963. -"Oare cine ne-a invatat in scris sa ne insemnam cu chipul crucii si sa ne intoarcem cu fata spre rasarit cand ne rugam? Oare sfintii ne-au dat in scris cum sa facem rugaciunea epiclesei asupra painii si a paharului euharistie? Pentru slujba nu sunt suficiente cuvintele scrise de apostoli in Evanghelii (Matei 26, 26-29), ci si mai inainte si dupa sfintire rostim si alte rugaciuni pe care le-am mostenit prin puternica traditie nescrisa". -Sf. Vasile 91-b.

1964. -Din care carti ale Sf. Scripturi am invatat sa binecuvantam apa botezului si untuldelemnul ungerii inainte de a se boteza omul, nu din tacuta traditie pastrata in taina? Dar cele trei afundari de unde sunt? Dar lepadarile de satana si de ingerii lui de unde le-am luat, oare nu din invatatura parintilor cea nescrisa si pastrata tainic (ca sa nu fie profanata de persecutori) si din care am invatat cinstirea sfintelor taine, fiindca se fereau sa o publice in scris?". -Sf. Vasile 91-c.

1965. -"Intre altele in exercitarea invataturilor predanisite, pentru cel ce nu cunoaste dogmele, usor poate dispretui predania propovaduita fiindca dogmele se cugeta, iar traditia se aplica in viata practica a sufletelor. Tot o tacere este si intelesul adanc al Scripturii care face pe minte sa patrunda cu greu dogmele folositoare celor ce citesc. Astfel, cu totii privim catre rasarit cand ne rugam, dar prea putin stim ca prin aceasta noi cautam raiul, patria noastra cea pierduta odinioara! Nu stiu toti de ce intr-o zi a sambetelor (duminica) ne rugam cu deosebire. Noi suntem datori sa ne rugam in ziua invierii lui Hristos si sa cautam spre darul cel dat noua al invierii spre amintirea icoanei veacului ce-l asteptam. Moise n-a numit-o intaia, ci una. "Si s-a facut seara si s-a facut dimineata, zi una" (Fac. l, 5) si se repeta ca una de multe ori. Deci, ea este si una si a opta, de care psalmistul aminteste in unele suprascrieri de psalmi, de acea zi, care nu va inceta si nici nu va insera vreodata in veacul cel nesfarsit. In aceasta zi Biserica trebuie sa invete pe fiii sai, pentru ca ei sa se roage si sa-si aduca aminte neincetat de viata cea vesnica si sa nu se leneveasca a primi hrana euharistica pentru mutarea la cer", -Sf. Vasile

1966. -"Apoi si Cincizecimea este semnul pomenirii ce ne asteapta in veacul viitor. Ca acea una si intaia de sapte ori repetandu-se, se implinesc cele sapte saptamani, adica incepand cu duminica Pastilor, peste cincizeci de zile se incheie, asemanandu-se veacului in care lumea traieste, cu ea se incepe (Fac 1,5; Matei 28, l) si tot cu ea (duminica Rusaliilor) se sfarseste ca simbol al vesniciei. In aceasta zi predaniile bisericesti ne-au invatat sa ne rugam si sa ne aducem aminte de toate acestea stramutandu-ne mintea de la cele prezente la cele viitoare".-Sf. Vasile 91-e.

1967. -"Cu fiecare plecare de genunchi si ridicare (adica metanie) aratam ca prin faptele pacatului am cazut in adancul osandirii, iar prin iubirea Facatorului am fost iarasi chemati la cer: S-ar sfarsi ziua daca as cauta sa arat toate tainele cele nescrise ale Bisericii si astfel nu mai insir pe celelalte". -Sf. Vasile 91-f.

1968. -"Chiar marturisirea (adica simbolul) de credinta prin care invatam sa credem in Tatal, Fiul si Sfantul Duh in care parte a Sfintei Scripturi o gasim formulata? Aceasta marturisire o avem din aceeasi traditie a botezului, caci dupa cum este absolut necesar botezul, tot asa de necesara este si marturisirea de a crede". -Sf. Vasile 91-g.

1969. -"Daca cei nestiutori resping si formula doxologiei (Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh...), ca ceva nescris in Sfanta Scriptura, apoi sa ne arate in ea dovezile scrise ale simbolului credintei, cit si a celorlalte adevaruri insirate mai sus. Prin urmare in Biserica gasindu-se atatea invataturi nescrise si cu atata tarie in taina trairii bisericesti, oare potrivnicii nu ne vor ingadui sa avem nici un fel de formulare dogmatica ajunsa pana la noi de la Parinti? Pe acestea noi le-am gasit pastrate in toata curatia in Bisericile cele adevarate, care traditie are o mare putere in lucrarea tainelor liturgice". -Sf. Vasile 91-h.

1970. -"Daca unii (Pnevmatomahii) obiecteaza ca doxologia cea mica in care se vorbeste despre Duhul Sfant (Slava Tatalui si Fiului si Simtului Duh...) nu se afla in documentele scrise, atunci nici ea nu trebuie sa fie primita, daca se respinge tot ceea ce este nescris in Sf. Scriptura. Dar, intrucat dintre cele mai multe invataturi tainice (ale dogmelor si ale cultului) sunt adanc inradacinate in viata Bisericii, atunci odata cu acelea trebuie primita si aceasta doxologie. Astfel, predanisirile cele nescrise sunt de origine apostolica: "Ca va laud pe voi zice, ca de toate cele de mine incredintate, va aduceti aminte si tineti predaniile asa cum vi le-am dat eu" (I Cor. 11, 2) si iarasi: "Tineti predaniile pe care le-ati primit sau prin viu grai sau prin epistola scrisa" (II Tes. 2, 15). Dintre aceste predanisiri este si doxologia despre care vorbim care s-a predanisit urmasilor chiar de la inceput si prin zilnica si indelungata ei intrebuintare s-a inradacinat in Biserica. Ca si in procedeul judecatoresc, atunci cand nu avem documente scrise, dar adevarul se dovedeste cu o multime de martori nu castigam noi oare procesul? Eu socotesc ca da. "Prin gura a doi si a trei martori se va statornici tot adevarul" (Deut. 19, 15). Iar daca noi vom aduce de partea tainelor predanisiri marturia generatiilor in cursul indelungatului timp, oare nu socotiti ca noi avem dreptate sa sustinem adevarul traditiei si ca nu gresim cu nimic? Toate dogmele cele vechi sunt vrednice de cinstea credintei ca cel ce sunt intru totul respectate, de toate vechile generatii pana la noi". -Sf. Vasile 92.

1971. -"Trebuie sa cautam adevarul nu la altii ci in Biserica, unde apostolii au depozitat tot adevarul trairii duhovnicesti ca intr-o comoara prea bogata. Din ea se poate adapa orice om ca dintr-o bautura de viata datatoare. Ea este usa adevarului, iar la alta (secte) este intrarea talharilor si a furilor de care trebuie sa ne pazim. Avem datoria sa pastram tot ceea ce Biserica are si sa-i primim traditiile adevarurilor ei. Trebuie sa ne supunem pastorilor Bisericii care tin cu nestramutare la mostenirea apostolica, fiindca ei odata cu mostenirea hirotoniei primita prin banii Tatalui Ceresc, pazesc darul adevarului. Numai acolo unde s-au depozitat darurile Domnului numai acolo trebuie sa cautam adevarul, adica numai la cei ce au primit de la apostoli mostenirea Bisericii a carui chivernisite este dreapta si fara greseala iar cuvantul invataturii este curat si nestricat. Ei sunt aceia care vegheaza asupra credintei necesare intr-un singur Dumnezeu, Facatorul a toate; ei sunt aceia care ne sporesc dragostea pentru Fiul lui Dumnezeu, milostivul nostru binefacator ei sunt aceia care ne explica fara greseala Sf. Scripturi". -Sf. Irineu (+202), c. Ereziilor), III, 1.

1972. -"La hirotonie arhiereul marturiseste unitatea si continuitatea Sf. Traditii astfel: "Fagaduiesc ca voi pastra canoanele Sfintilor Apostoli si ale celor sapte sinoade ecumenice si ale celor prea cinstite sinoade locale, care s-au legiferat pentru dreapta credinta si care s-au asezat drept canon si asezamant sfant, in diferite timpuri si veacuri de catre dreptii luptatori in sfanta credinta ortodoxa, catolica de rasarit si fagaduiesc cu juruinta prea deplina ca pe toate acestea le voi pastra cu putere si le voi feri cu nestramutare pana la sfirsitul vietii mele si primesc si eu, totul ce a fost primit de acelea si lepad ceea ce s-a lepadat de acelea" (Tit. 2). "Daca voi calca ceva din ceea ce am fagaduit acum si ma voi arata vrajmas canoanelor dumnezeiesti... atunci sa fiu despuiat indata de toata demnitatea si cinstea fara de nici o obiectiune sau cuvant si sa fiu strain de dand cel ceresc pe care l-am primit la consacrare de la Duhul Sfint" (Tit.19). -Juramantul episcopilor ortodocsi dupa N. Nilas, Canoanele, Voi. I, II, pag. 308.

• « Inapoi
• Inainte »