SFINTELE TAINE


SFINTELE TAINE

1935. -Se numesc taine sfinte ale Bisericii acele lucruri vazute, prin care se impartaseste oamenilor darurile Sfantului Duh, Celui nevazut, asa cum ne invata dogmele si se administreaza in slujbele Bisericii dupa randuiala Molitfelnicului aprobat de magisteriul ecumenicitatii crestine. Prin taina lor externa supusa actiunii omului ele pot fi intelese de om, iar prin partea lor superioara si supranaturala raman mistere, ale caror fiinta si lucrare stau ascunse in planul creatiunii si providentii Facatorului. Daca ele ar fi intelese pe deplin de om, n-ar mai fi taine, ci elemente obisnuite, pur rationale. Partea lor vazuta se serveste ca vehicol spre a ne impartasi de puterea si lucrarea lor cea nevazuta, care corespunde fiintei si nazuintelor noastre tainice, pe care orice om le poseda in existenta lui si prin care le doreste si le sesizeaza -desi nu poute explica- necesitatea impartasirii lor, oferita didactic de revelatie si fiintial de harul cel vesnic si pururea lucrator in lume (V. Dogmele: Ierurgiile).

1936. -Savarsitorii tainelor sunt arhiereii si preotii hirotonisiti si organizati canonic (Apost. 1, 2, 9, 39; I ec. 20; VI ec. 28, 32, 33; VII ec. 6, 10,

14). "Credem ca tainele evanghelice exista si lucreaza in Biserica si ca ele sunt sapte. Un numar mai mic sau mai mare nu avem in Biserica fiindca numarul peste cele sapte taine este lepadatura nebuniei eretice. Numarul de sapte se lecuieste si se precizeaza de Sf. Evanghelie ca si celelalte dogme ale Bisericii sobornicesti..." -Pavaza Ort.Decr.XV.

1937. -Instituirea fiecarei taine este asezata de Domnul Iisus (V. Botezul, etc.)- Aplicarea instituirii lor au organizat-o Sf. Apostoli si urmasii lor in forme diferite dupa persoane dar unitare ca idei dogmatice. insa in decursul timpului si formele vazute s-au uniformizat dupa ideile comune de catre sfintele sinoade sub calauzirea Duhului Sfant asa cum le avem in practica Molitfelnicului. Scopul instituirii si al organizarii lor este impartasirea harului si al darurilor Duhul Sfint, potrivit cu nevoia fireasca, puterea sufleteasca a credintei si a devotamentului folosirii lor de catre primitorii in prezent si in viitorul apropiat si indepartat, adica sfintirea vietii si dobandirea mantuirii intru viata cea vesnica. (Mart. Ort. 1,99,100,101).

1938. -"Intentia slujitorului si mai ales a primitorului este parte sufleteasca esentiala. Daca intentia si credinta primirii este deplina, potrivit cu capacitatea primitorului taina lucreaza desavarsit, chiar daca el in nedesavarsirea lui omeneasca are lipsuri si in decursul timpului, este cuprins de amorteala si nepasare sovaielnica". -"Tainele constau diii elemente naturale (cultice) si supranaturale

(harice). Ele nu sunt forme goale ale fagaduintelor lui Dumnezeu, caci astfel nu s-ar deosebi de taierea imprejur" (Rom. 4, 9-12; Gal. 5, 6)... Lepadam ca pe o invatatura necurata si vatamatoare afirmarea, cum ca credinta fiind defectuoasa, si puterea lucratoare a tainei este nedeplina. Insa, ereticii pe care Biserica ii primeste dupa ce ei s-au lepadat de erezie si au revenit la Biserica soborniceasca, desi au avut credinta defectuoasa, ei au primit (odinioara) botezul deplin, de aceea, ei nu se mai boteaza din nou, daca mai tirziu si-au indreptat cu desavarsire credinta". -Pavaza Ort. Decr. XV.

1939. -"In practica pastoratiei, necredinciosii, eterodocsii, afurisitii si ereticii, nu pot participa la Sfintele Taine (Apost. 10, li, 45,64, 70, Laod. 32, 33). Dar episcopul le poate economisi participarea partiala numai in masura in care el crede ca le este de folos pentni convertirea lor, apreciind de la caz la caz ca sa nu dea "cele sfinte cainilor" (v. Impartasirea) si nici sa nu indeparteze pe cel ce vine la adevarul mantuirii (V. Spovedania) si sa caute sa faca totul pentru cape toti sa-i dobandeasca (V. Catehizarea, Misiunea).

1940. -Dogmatica apreciaza mult folosul Sfintelor Taine. Unele poarta pecetea actelor juridice ca botezul cu mirungerea, hirotonia si casatoria, de aceea ele se fac numai cu solemnitate si garantii si au caracter de nastere in persoana primitorului in general vorbind, adica fara a se mai putea repeta. Altele au caracter de intretinere a fiintei rascumparate si infiate potrivit cu evolutia ei pamanteasca ca impartasirea, spovedania si maslul, fiindca ele se daruiesc si mereu daruiesc cele de lipsa omului, hranindu-l pana la desavarsire potrivit cu puterea de asimilare a credintei lui care se va definitiva numai in ceasul mortii (V. Moartea). Caracterul sau juridic consta tocmai in succesiunea repetarii lor. Crestinul normal care a primit orice fel de taina si apoi se leapada de ea fie direct prin apostazie, fie indirect prin faptele pacatoase el nu mai ramane nici cu harul providentii naturale (Fac. 5, 22-24; IV Regi 2, 15; Ioan 4, 11; Rom. 9, 6-33) si pierde si vrednicia de faptura instrainata de har asa cum a pierdut-o Iuda, care a fost mai greu osandit decat fariseii, iar fariseii mai greu decat ostasii romani (Ioan 13, 27-30). Acest lucru se observa chiar si practic la toti cazutii din har (Gal. 5, 4-6), incat chiar in lumea aceasta ei isi incep osanda vietii viitoare (V. Sminteala).

1941. -La implinirea si verificarea oricarei taine trebuie sa se tina seama de cele poruncite de Iisus: a). "Mergeti si propovaduiti evanghelia la toata lumea si cine va crede", adica primitorul de imprumuta fara credinta invatatura si astfel, in deplina cunostinta de cauza sa primeasca si sa doreasca adevarurile revelate spre a se dedica intru implinirea legilor trairii in harul evangheliei; b). "Si cine se va boteza se va mantui" adica vor implini formele cultice ale tainei care constau din rugaciuni ce reprezinta ideile calauzitoare, actele cultice implinite de slujitor si primit si prin simboalele materiale aratate de Molitfelnic. Exagerarea cultica nu adauga nimic tainei, dar de aici sa nu se inteleaga cum ca actele de cult ar fi de prisos, fiindca ideile exprimate prin cult corespund sufletului dar formele cultice corespund trupului si amandoua fac taina deplina pentru omul deplin, c). "Dar cine nu va crede se va osandi" (Marcu 16, 15-16) adica cine nu va crede corect dupa ce a primit catehizarea si aceasta corectitudine o verifica juridic si canonic numai magisteriul Bisericii, fiindca rodnicia fiecarei taine este asigurata primitorului numai in cadrul institutiei bisericesti (Matei 16, 18-19) -(V. Judecata), fiindca: "Cine n-are biserica de mama n-are pe Dumnezeu de Tata" (Sf. Ciprian D. U. Bis. 4). Ideile si formele cultice ale fiecarei taine poate exista si in afara de sobornicitatea Bisericii, insa ele nu pot rodi si astfel ele devin ca niste copii avortati sau nascuti intr-o pustie ucigatoare. Dupa cum un copil crescut in salbaticie si daca este introdus intr-o societate organizata si educata devine un om nou, tot asa si un eretic, daca e scos din salbaticia ratacirii si i se recunosc tainele ce le are sub calauzirea juridica a Bisericii, el rodeste faptele evanghelice in idei si traire spre desavarsirea sa viitoare (V. Faptele), d). De toate acestea trebuie sa se tina seama la primirea ereticilor in Biserica (V. Dogmele, Botezul, Darurile).

1942. -Ideea tainei se cultiva de slujitor ca si de primitor cu maximul de vointa realizabila raportata la Hristos, ea poate reduce unele forme cultice mai ales cand timpul si imprejurarile materiale lipsesc chiar si numai Ia un minimum de actiune executorie desfasurata potrivit cu puterea primitorului. Astfel, botezul grabnic, deja prevazut in Molitfelnic poate fi redus la rostirea formulei cu cele trei afundari; ba unii spun ca lipsa apei ar putea fi suplinita cu nisip sau tarana, ba chiar s-ar putea dispensa de orice materie si forma cultica in cazul exceptional al muceniciei (Vietile Sfintilor 9 martie), ca si talharul de pe cruce a carui marturisire raportata la Hristos, i-a suplinit si botezul si mirungerea si impartasania, etc, fiindca el si-a dovedit la maximum ideea mantuirii prin respingerea defaimarii si marturisirii active fata de celalalt osandit, prin rugaciunea suprema catre Iisus, pentru ca apoi sa dobandeasca supremul har: "Astazi vei fi cu mine in rai" (Luca 23,39-42). -Dumnezeu nu poate fi obligat sa acorde harul' Sau numai prin formele mecanice si obisnuite ale cultului, ci el poate face cate voieste si vointa Lui poate raspunde la vointa receptiva pe deplin epuizata a omului, in orice situatii ar fi el (V. Liturghisirea). Insa, din aceste constatari sa nu se traga concluzia periculoasa de a se dispretui formele cultice normale intr-o viata normala, ci numai invataminte pentru orientarea si aprecierea vietii duhovnicesti desfasurata in mult-feluritele ei posibilitati de a exista (V. Ereziile, infranarea, Icoanele).

Carti Ortodoxe

Cuprins