FANATISMUL


FANATISMUL

748. - Fanatismul porneste dintr-o actiune dezechilibrata datorita unei intelegeri mintale slabanoage si a unei vointe prea active, care nu poate fi calauzita corect de lumina cea slaba a mintii in cadrul legilor Domnului. La fanatic este un dezechilibru intre idealul mintii si intre puterea de a lucra binele. El, cu mintea, intelege gresit si primeste neadevarul in loc de adevar, minciuna in loc de dreptate, legi morale inchipuite, in locul celor dumnezeiesti. Daca la aceasta se mai adauga si iscusinta viclesugului, atunci fanaticul nu mai asculta de nimeni, se crede atotstiutor si prea intelept, si astfel, se deda la tot felul de crime, toate savarsite, dupa capul lui in numele legii lui Dumnezeu. Acestia sunt cuprinsi si de duhul adormirii, ca vazand sa nu vada...(Rom. 11, 8; Matei 13,14; Ioan 12, 24), ca niste cazuti din har (Gal. 5,4), devin apostoli mincinosi (II Cor. 11, 13-15; Filip. 1, 15-17), calauziti de duhurile cele inselatoare (I Tim. 4, 1-8). Ei dau nastere la tulburari in biserica si la ratacirea eretica si sectara. (Efes. 4, 15-19). Leacul fanatismului este smerenia cu adevarat duhovniceasca (Rom. 12,16 ; Iacob 4, 10; I Petru 5, 5) si rugaciunea unita cu sfanta ascultare de autoritatea legala (Ioan 3,21; F. Ap. 5, 28; I Petru 1,22; II Cor. 10,5; Iacob 1,23).

Carti Ortodoxe

Cuprins