IERURGIILE


IERURGIILE

947. - Se numesc ierurgii, acele slujbe sfinte care decurg, se inrudesc si completeaza cele sapte taine, prin care se sfinteste si se binecuvinteaza viata si trebuintele trupesti si sufletesti ale oamenilor cu privire la intrarea lor in lume, la dezvoltarea vietii si la sfarsitul ei pamantesc, precum si la lucrurile ei inconjuratoare, prin care oamenii traiesc, se dezvolta si se implineste scopul pentru care ei au fost creati. Slujbele ierurgiilor, unele sunt dezvoltate, altele sunt foarte simple, reducandu-se chiar si la o simpla rugaciune, asa cum sunt ele insirate in Molitfelnicul bisericii sobornicesti. Asezarea si administrarea lor decurge din acelasi izvor ca si al celor sapte taine, fiind savarsite de arhiereu si preot, ca un fel de taine de a doua mana (I Cor. I, c. Ort. II, 224-392) -V. Tainele.

948. -"Care sunt deci roadele sau urmarile ierurgiilor? - Prin ele puterea sfintitoare in inraurirea curatitoare a Bisericii se revarsa atat asupra fiintei omenesti, cat si asupra intregii firi, scotind-o de sub puterea blestemului si sfintind-o. Cu alte cuvinte, prin Biserica, adica prin slujitorii ei se impartasesc si firi neinsufletite, precum si vietatilor necuvantatoare, harul dumnezeiesc, in masura in care le este de trebuinta. Astfel, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel: "Toata faptura lui Dumnezeu e buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire, caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune" (I.Tim. 4, 4-5). Firea vazuta, care pana aici era mai degraba potrivnica omului, devine in felul acesta un mijloc prielnic de trai si un ajutor de mantuire, fiind impreuna partasa cu omul, la preamarirea Ziditorului. Omul, impacat din nou cu Dumnezeu, atrage, deci, cu sine toata zidirea din nou spre Dumnezeu si o apropie de El, ca totul sa fie strabatut si desavarsit de harul dumnezeiesc. Ierurgiile pregatesc astfel si prevestesc faptura cea noua, care va sa vie, transfigurarea creatiunii, sau acel "cer nou" si "pamant nou", pe care l-a vazut Sf. Ioan Evanghelistul in vedenia sa (Apoc. XXI, I) si pe care le asteptam, potrivit fagaduintei, dupa sfarsitul veacului acestuia" (II Petru 3,13) I. Cred. Ort. II, 228.

Carti Ortodoxe

Cuprins