SFANTA LITURGHIE

 

SFANTA LITURGHIE

1169. - Liturghisirea este slujba rituala a rugaciunilor si a jertfei euharistice savarsita prin liturghia Sf. Ioan sau a Sf. Vasile. Cele sapte laude sUnt rugaciuni pregatitoare, iar slujba liturghiei este - coronamentul tuturor. Liturghia se face intru pomenirea Domnului Iisus (Luca 22, 12; I Cor. 11, 24), ca o reproducere in mic a vietii si activitatii Domnului. Proscomidia si slujba pana la vohod simbolizeaza viata sa profetica si ascunsa, iar de la vohodul evangheliei si pana la vohodul heruvicului, viata sa dascaleasca pana la patimi, apoi cina, patimile, moartea si invierea Sa, iar ca rezultat este rascumpararea omenirii de pacate prin jertfa Sa de pe altarul Crucii si daruirea trupului Sau ca hrana indumnezeitoare (Ioan 6, 35-69; Matei 26, 26-29). Deci liturghia sintetizeaza intreaga opera a mantuirii si desavarsirii oamenilor: Profetia, intruparea, jertfa, impacarea si sfintirea, iar din partea omului se aduce: cerere, adorare si multumire pentru darul lucrarilor sfinte in, aceasta adunare bisericeasca, unde omul se uneste cu Dumnezeu (Evrei 9 si 10; D. Areop. Ierarhia bisericeasca Nic. Cabassila, Explic. Liturghiei).

1170. -Liturghisitorul ca cel ce reprezinta pe oameni, trebuie sa fie floarea vietii crestine (V. Hirotonia) iar ca reprezentat al Domnului, el trebuie sa aiba hirotonia canonica traind-o si pastrand-o cu vrednicie, continua ca un ispravnic al tainelor lui Dumnezeu (Luca 12, 41-48; I Cor. 4,1; Tit 1,7). "Tu si fiii tai sa nu beti vin nici bauturi ametitoare cand veti intra in cortul marturiei, ca sa nu muriti. Aceasta va fi o lege vesnica pentru voi, ca sa puteti invata pe fiii lui Israel toate legile pe care Domnul le-a dat" (Lev. 10,8-11). "Sa nu mergi la rugaciune in ziua amaraciunii tale, mai inainte de a scapa de necazul pacatelor tale" (Const. Ap.VII, 17). Deci liturghisitorul trebuie sa fie spovedit, sa aiba curatie canonica, sa-si faca rugaciunile prescrise in cartile de slujba, sa fie in pace cu toti (Matei 5,23-24). La slujbe sa aiba frica de Dumnezeu si atentia ca si cum ar sta fata catre fata cu insusi Dumnezeu (is. 6, 5-18). Sa se impartaseasca in fiecare liturghie si sa aiba grija de vestirea cuvantului Domnului (V. Catehizarea; Apost. 25, 28, 61; I ec. 9).

1171. -"Sa te atingi de cele sfinte cu constiinta inalbita prin curatie, ca un sfant, dupa ce te-ai inalbit mai inainte prin siroaie de lacrimi mai mult decat zapada, aratand prin inalbirea ingereasca din afara, frumusetea dinlauntrul sufletului. Si ia seama sa nu fii plin numai de predaniile de la oameni in sfintita savarsire a celor dumnezeiesti ci sa ai si harul, care sa-ti faca inteles in chip ascuns si tainic cele mai inalte" -Filoc. IV, p. 225,18.

1172. -"De vei savarsi cum trebuie slujba dumnezeiasca, cinstita si infricosata, si nu te va mustra constiinta pentru nimic sa-ti nadajduiesli mantuirea din aceasta. Caci folosul de aici iti va fi mai presus de toata lucrarea si vederea (Contemplarea). Iar de nu vei face asa, fara indoiala sa te depanezi prin recunoasterea neputintei tale de inaltimea preoteasca, decat sa te tii cu nedesavarsire si cu necuratie de ea si parand multora sa te afli la inaltime, sa zaci ca un starv vrednic de plans si de nevrednicie" -Filoc. IV, p. 273,71.

1173. -"Daca vreun episcop, prezbiter, diacon sau oricare din catalogul clerical asista la sfanta liturghie si nu se va impartasi sa spuna in public pricina; de va fi binecuvantata, sa aiba iertare, iar de nu o va spune sa se afuriseasca, ca unul care s-a facut pricina de sminteala poporului (credinciosilor care se impartasesc) si a dat de banuiala asupra liturghisitoruli care a facut slujba ca si cand el ar fi slujit fiind nevrednic" (ca eretic etc; de aceea arhiereul neslujind saruta sfintele la vohod in semn de comuniune cu el). -Apost. 8.

1174. -"Daca cineva fiind cleric se va ruga (liturgliisi) impreuna cu un cleric caterisit, sa se cateriseasca si el" -Apost. 11.

1175. "Fiindca a venit la cunostinta noastra, cum ca in tara armenilor, clericii care liturghisesc aduc pe sfanta masa numai vin, fara sa-l amestece cu apa aducand ca temei pe invatatorul Bisericii Ioan Hrisostom, care nici in talcuirea evenglieliei dupa Matei (26, 29; Om. 82): Pentru ca n-a baut apa dupa inviere ci vin? Cautand sa combata acel eres pacatos, fiindca sunt unii (hidroparastatii) care intrebuinteaza numai apa de la taine, socotind ca Iisus Hristos cand a instituit taina si dupa ce a inviat, El a dat masa lipsita de sensul tainei intrebuintand vinul; rodul viei (Matei 26, 29) deci via da vin iar nu apa". -Din acestea (armenii) socotesc ca si Ioan a combatut intrebuintarea apei la sfanta jertfa. Deci, precum ca pe viilor sa nu mai ramana ei in nestiinta, precizam in sens ortodox invatatura acestui parinte. Deoarece a existat un eres vechi al hidroparastatilor, care intrebuintau la jerfa lor numai apa in loc de vin, acest barbat, combatand nelegiuita invatatura a acelui eres, a alacatuit cuvantul de mai sus amintit, ca sa le arate, ca ei pacatuiesc direct impotriva traditiei apostolice. Insusi Ioan, in Biserica sa unde a pastorit, a predanisit ca sa se amestece vinul cu apa, cand trebuia a se aduce sfanta jertfa cea fara de sange simbolizand sangele amestecat cu apa care a curs din cinstita coasta a Izbavitorului si Mantuilondui nostru Iisus Hristos Dumnezeu, care s-a varsat spre viata de veci si spre mantuirea intregii lumi (Ioan 19,34). De asemenea si in toate Bisericile unde au stralucit luminari duhovnicesti, s-a predanisit aceasta randuiala data de Dumnezeu. Apoi si Iacob, rudenia Domnului dupa trup, care a pastorit in Ierusalim, precum si Vasile Arhiepiscopul Cezareii, renumit pretutindeni, care ne-a predanisit in scris lainica lucrare sfanta, au randuit ca la dumnezeiasca liturghie sa punem in sfanlul potir apa si vin. Si cuviosii parinti adunati la Cartagina (c 37) au spus precis ca la Sfanta Liturghie sa nu se aduca nimic altceva decat Trupul si Sangele Domnului, precum insusi Domnul ne-a predat, adica paine si vin amestecat cu apa. Deci, daca vreun episcop sau vreun prezbiter nu va face dupa randuiala predanisita de apostoli si nu va amesteca vinul cu apa si astfel va liturgliisi, sa se cateriseasca ca unul care a reprodus taina in chip nedeplin si a introdus invataturi gresite in cele predanisite" -VI ec. 32.

1176. -"Nu se cuvine a aduce la Altar miere sau lapte" -VI ec -57.

1177. -"Daca vreun episcop, prezbiter, diacon sau vreunul din cei ce sunt numarati in cler, sau laic neavand nici o nevoie prea grea, sau lucru greu, spre a lipsi pentru timp mai indelungat de la Biserica sa, ci petrecand in cetate nu ar merge la Biserica in trei zile de Duminici din trei saptamani, de va fi cleric sa se cateriseasca, iar de va fi laic sa se excluda din comuniune" -VI ec. 80.

1178. -"Deoarece am aflat ca in unele tari la Cantarea Trisaghion, dupa "Sfinte fara de moarte", se aduga in plus: "Cel ce te-ai rastignit pentru noi, miluieste-ne pe noi". Vechii Sfinti Parinti au lepadat acest adaos din aceasta cantare straina de evlavia cea dreapta, impreuna cu nelegiuitul eretic (Petru Gnufevs sau Fulon), care a nascocit aceste cuvinte. Si noi intarim cele ale dreptei credinte legiuite de mai inainte de sfintii nostri parinti (sinodul IV) si anatematizam pe cei ce si dupa aceasta hotarare, primesc aceste cuvinte in Biserica, sau intr-un oarecare fel, le adaoga la cantarea trisaghion (cum fac armenii). Si cel ce va calca aceasta hotarare, de va fi cleric sa se despoaie de vrednicia ieraticeasca, iar de va fi mirean sa se afuriseasca", VI ec. 81.

1179. -"Prezbiterii de la sate (fara invoire) nu pot liturgliisi in Biserica cetatii, daca episcopul sau prezbiterii cetatii sunt in localitate. Iar daca acesti slujitori ai Bisericii lipsesc si ei vor fi chemati la rugaciune, atunci pot sa dea impartasania" -Neocez. 13.

1180. -"Horepiscopii au misiunea la sate dupa chipul celor 70 de apostoli (Luca 10 dar ea arhierei) sunt impreuna lilurghisitori cu episcopii si pentru ravna lor pastorala fata de cei saraci, pot sa liturghiseasca si in Biserica cetatii cand sunt invitati" -Neocez. 14.

1181. -"Sambata sa se citeasca Evanghelia impreuna cu alte citiri din Scriptura si sa se faca Liturghia". -Laod. 16.

1182. -"Nu se cuvine a se canta psalmii fara intrerupere in adunarile slujbelor bisericesti, ci dupa fiecare psalm (sau serie de psalmi, catisme) sa se citeasca (cuvant de invatatura)". -Laod. 17

1183. -"La ceasul al noualea, la vecernie, sa se citeasca aceleasi rugaciuni (statornicite oficial, nu invetii personale)".-Laod. 18.

1184. - "Dupa predica episcopului, mai intai se citeste rugaciunea pentru slobozenia catehumenilor ( si dupa ce s-a zis: Cati santeti chemati iesiti...) si catehumenii au iesit din Biserica, se face rugaciunea celor ce sunt canonisiti intru pocainta (si care nu au voie sa stea la liturghia credinciosilor) si dupa ce au fost binecuvantati de episcop, punandu-le mana pe cap, se citesc trei rugaciuni pentru cei credinciosi, intaia citita in taina, iar a doua si a treia (cea a heruvicului) se citeste cu glas tare. Apoi episcopul da pace (binecuvantarii la toti) prezbiterii si ei dau pace episcopului (cerandu-si iertare cu plecaciune) si asa se incepe a se savarsi sfanta jertfa (dupa vohodul cu sfintele daruri). Numai cei ierositi au dreptul de a se impartasi in Altar". -Laod. 19.

1185. "Nu se cuvine a lilurghisi prin case particulare de catre episcopi sau prezbiteri". -Laod. 58.

1186. -"Toti cei ce intra in Biserica si asculta Sfintele Scripturi, dar nu vor sa participe la rugaciune impreuna cu poporul, sau se feresc sa participe la Sfanta Euharistie ca sa faca neoranduiala, acestia sa se lepede din Biserica pana cand se vor marturisi si vor face roduri de pocainta si numai atunci vor primi iertare. Nu le este iertat sa se impartaseasca cu cei excomunicati sau sa se roage impreuna cu sectantii. Iar de se va vadi ca oarecare din episcopi, prezbiteri, diaconi sau oricare dintre clerici se vor impartasi cu cei excomunicati si acestia sa fie excomunicati ca unii care tulbura randuiala Bisericii". -Ant. 2.

1187. -"La cele sfinte (impartasanie) sa nu se adauge nimic mai mult decat Trupul si Sangele Domnului, precum a predanisit insusi Domnul adica painea si vinul amestecat cu apa. Iar parga, mierea si laptele sa se duca intr-o zi anumita (la Pasti) spre taina pruncilor (celor noi botezati) dupa obicei. Desi se aduc mai ales la altar, totusi ele trebuiesc binecuvantate separat (de sfanta euharistie) pentru ca sa se deosebeasca de taina trupului si sangelui Domnului (si sa se dea mai pe urma celor noi botezati, ca simbol, I. Petru 2,22, 2, apoi obicei desfiintat VI ec. 57). Ca parga sa nu se mai aduca nimic la altar decat vinul din struguri si painea de grau". -Cart. 37.

1188. -"Sfintele altarului sa nu se aduca decat numai de persoane care au postit, cu exceptia unei singure zile pe an, intru care se praznuieste cina Domnului (Joia mare, VI ec. 29). In caz ca cineva ar muri spre seara si careva din episcopi sau ceilalti clerici i-ar face pomenire, intrucat acestia au primit, sa faca numai singurele rugaciuni (ale inmormantarii sau parastasului fara liturghie)". -Cart. 41.

1189. -"...In hotararea de credinta de la Niceea, am auzit ca atunci s-a precizat cum ca cele sfinte cu adevarat sa nu se faca dupa pranz, fiindca ele trebuiesc aduse de cei ce au postit, precum este cuviincios" (Se pot aduce si dupa pranz daca slujitorii postesc cum este in Postul mare si fac vecernia cu liturghia). -Cart.47-b.

1190. -"S-a mai holarat ca rugaciunile cele intarite de sinod, fie cele incepatoare de la slujba, fie cele ce se rostesc la aducerea jertfei liturgice, fie cele de la punerea mainilor, de toti sa se savarseasca, la fel dupa tipic si niciodata sa nu se rosteasca altele potrivnice credintei ci sa se citeasca numai cele ce s-au adunat si statornicit odinioara de cei prea intelepti". -Cart. 103.

1191. -"Deoarece ecumenicul sinod al saselea supune caterisirii pe clericii care liturghisesc sau boteaza in paraclisele care sant inlauntnd caselor particulare, fara invoirea episcopului si noi hotaram acestea. Deci, pe cand sfanta Biserica drept indrepteaza cuvantul adevarului si pastreaza si invata moralitatea vietuirii, apoi este urat si necuviincios sa se permita ca cei ce vietuiesc intru neascultare si anarhie, furisandu-se in case, sa intrerupa buna randuiala si sa o umple de multa tulburare si sminteala. Pentru aceea prezentul sinod, de acord cu ecumenicul sinod al saselea, (c. 31) a hotarat sa fie lepadati din cler cei ce liturghisesc in paraclisele, care sant prin case, lepadarea din cler facandu-se fireste de catre episcopul locului. Iar daca unii dintre acestia patrund in case si vor indrazni sa liturghiseasca fara invoirea episcopului, acestia sa se cateriseasca, iar mirenii care sant partasi comuniunii acelora, sa se supuna afurisim", -I-II, 12.

1192. -" Oare se poate ruga un cleric, fiind de fata arienii sau alti eretici fara a-l vatama la rugaciune si liturghisire? R. La dumnezeiasca liturghie diaconul zice: Cei neimpartasiti iesiti... Deci nu li se cuvine ereticilor a fi de fata, fara numai, daca fagaduiesc a se pocai si a se lepada de eres (fiind catehumeni)". -Timotei 9.

1193. -"Darurile (prescuri si vin) care se aduc ca jertfa la altar, dupa ce se ia din ele cate sunt trebuitoare pentru savarsirea sfintelor taine, ceea ce ramane sa le imparta clericii intre ei, dar sa nu ia din ele si catehumenii ca sa manance, nici sa bea din ele, ci numai clericii si fratii credinciosi care sunt impreuna cu dansii". -Teofil. 8.

1194. -In vechime se aducea la altar atatea prescuri cate nume pomenea. Cu timpul, s-a introdus felul de a se pomeni mai multe persoane dintr-o prescura. "Nu pacatuieste preotul care scoate particele la proscomidie pentru trei oameni dintr-o prescura sau aprinde numai o lumanare". -Sf.Nichifor II.

1195. -Fiindca in vechime unii preoti erau fara cultura, in satele inapoiate care nu deosebeau prea bine binecuvantarea sfintirii de cea a pregatirii la proscomidie, adica a unirii, de aceea se precizeaza: "Sfantul potir nu trebuie sa se binecuvinteze (ca la epiclesa) la rugaciunea proscomidiei" -Sf.Nichifor 12.

1196. -"Nu se cuvine ca prezbiterul sa liturghiseasca fara apa calda, decat numai de mare nevoie si daca nicidecum nu se afla apa calda" (suplinindu-se exceptional cea de la amestecare a proscomidiei) -Sf.Nichifor 13.

1197. -"...Fiindca nu numai armenii, ci si latinii se impotrivesc introducerii in sfantul potir a caldurii, spunand ca aceasta oranduire nu este din cea evanghelica... sa ia aminte ca apa calda adusa nu schimba unirea apei si a vinului din potir si nici nu este ceva deosebit de apa, ci ea se adauga spre asigurare, ca cele ce au curs din coasta Domnului Iisus Hristos, adica sangele si apa, sunt facatoare de viata si nu de moarte, care fapt continua marea insemnatate a minunii. Dintr-un trup mort nu este cu putinta sa mai curga sange cald, insa din trupul Domnului si dupa moarte a curs sange si apa calda ca unele care sunt facatoare de viata si care s-au scurs dintr-un trup facator de viata" -Samson, Sint. Aten. II,376-377.

1198. -"Arhiereul de va face liturghie singur fara preot si fara diacon nu se opreste, caci el este izvorul sfinteniei preotiei si el da acel dar altora prin Duhul Sfant spre a sluji. Iar pentru cinste si podoaba si pentru infrumusetare, arhiereii trebuieste sa aiba preoti si diaconi, caci cand slujeste arhiereul cu dansii ar simboliza chipul lui Hristos cu ucenicii Lui. Iar de nu se vor afla preoti multi si diaconi, un preot si un diacon sa nu lipseasca si mai vartos cand face hirotonie, ca fara preot si fara diacon nu se poate sluji sa faca hirotonie nici poate sa faca nici diacon, nici preot" -ILT,.151.

1199. -"Iar preotul care va face liturghia cu preotul cel oprit (caterisit) si-l va sti, atunci se desparte si el de preotia lui" -ILT, 83.

1200. -"In ceasul cand se dau banii la altar pentru liturghii, acea dare se scrie nevazut de ingerii lui Dumnezeu si vai de preotul care nu va sluji acele pomelnice, sau daca este vrednic, nu va scoate miride pentru sufletul celui ce plateste" -ILT, 160.

1201. -"Miridele sau particelele sunt in locul si reprezinta fata celor ce aduc prescurile in Biserica pentru a li se face impreunare cu Hristos. Drept aceea, cati fac pacate la aratare si nu se pocaiesc, nu trebuie a le primi prescurile niciunuia. Nici ale femeilor care au barbati eretici sau pagani, macar ca ar fi si credincioase si prevoslavnice, iar luminari de ceara si untdelemn, cand aduc aceste femei, se primesc intru nadejdea mantuirii lor. Se fac paraclise si rugaciuni pentru ele si li se porunceste sa dea si milostenii, iar liturghii pentru ele sa nu se faca, nici miride sa se scoata si nici sa se impartaseasca cu sfintele taine decat numai la sfarsitul vietii lor, cand vor muri sa se faca maslu si alte slujbe. In vremea vietii lor sa le dea numai aghiasma si anafora, inca si acestea sa le ia in anumite timpuri, ca sa marturiseasca ca sunt credincioase si iau acelea pentru nadejdea mantuirii lor si mai ales sa nu cada intru deznadejde si sa se intoarca la sfintire si credinta si sa nu mearga de tot la pieirea sufleteasca si lepadare de lege" -ILT, 161 (S. Tes. IX, 47).

1202. -'De se va intampla sa se verse sfintele mai inainte de vohodul mare, atunci preotul sa ia si sa faca a doua proscomidie, obarsind deplin si sa zica si molitva proscomidiei, de aceea, atunci sa inceapa dumnezeiasca Liturghie, de acolo de unde s-a intamplat de s-a varsat sfintele si sa o obarseasca de tot si sa se pricestuiasca dumnezeiestilor taine si sa faca otpustul"... -ILT, 164.

1203. -"Iar de se va intampla sa manance dumnezeiescul agnet soarece sau alta jiganie si preotul nu va vedea, atunci trebuie sa faca alta proscomidie, de va fi mai inainte de vohodul cel mare, iar preotul sa se spovedeasca de pacatul sau la arhiereul sau si arhiereul sa-l canoniseasca, iar sa nu-i ia dand si canonul lui este sa-l opresti cata vreme de se va fi intamplat a se face acel luau din lenea lui. Iar de va fi nevoie de preot si se va intampla in postul mare sau la Craciun, sau la Boboteza sau la alte zile mari, ca sa nu se opreasca lucrul lui Dumnezeu, atunci sa n-aiba preotul canon de opreala ci numai post, milostenie, molitva si rugaciune" -ILT, 164.

1204. -"Iar sfintele care se vor varsa, cade-se preotului sa le adune intr-un vas curat si sa le bage unde se spala cand se vor pricestui dumnezeieslile taine, sau intr-alt loc sfant sa le acopere, sa nu se calce, sau sa se necinsteasca in alt chip; de se va intampla a prinde acea spurcaciune, carele a mancat dumnezeiescul agnet, atunci sa-l ingroape in pamant". -ILT, 164.

1205. -"Iar de va cadea steluta de pe disc, sa fie oprit de a nu se pricestui 40 de zile, mai ales cand vor cadea si miridele".

"De se va intampla sa se strice cinstitele daruri, atat cat sa nu poata preotul sa le potriveasca, acele sfinte sa nu le arza nici sa le arunce in apa, ci sa bage vin dulce intr-insele si sa le potriveasca". -ILT, 165.

1206. -"La jertfelnic, inlauntru, trebuie sa ai loc necalcat intr-o parte, sa fie sapat si infrumusetat ca sa te speli, daca vei face liturghie si dupa spalare, fereste sa nu cada sau sa pice afara din spalatoare si sa se calce cele sfinte, ca apoi va fi mare munca sufletului tau" -ILT, 165.

1207. -"La jertfelnic, oamenii mireni sa nu intre, nici femei mirene, iar calugarita intra sa curete" -ILT, 165.

1208. -"Preotul niciodata sa nu inceapa liturghia fara gramatic (cantaret) nici fara cel semnat de preotie, iar de va face aceasta intru nebunia lui sa se pocaiasca patru ani; iar de va sluji cu fata sau cu muiere sa se pocaiasca 12 ani" -PRG, 47.

1209. -"Orice preot daca va canta liturghie si nu se va pricestui cu sfanta taina, gandindu-se ca este nedestoinic avand ceva pe cuget, de un lucru oarecare cum va sti insusi acela, unii ca aceia sa se scoata din preotie trei ani, ca de se va sti pe sine nedestoinic de sfanla pricestanie, dar cum sa-si bata joc de Sfantul Trup si Cinstitul Sange al Domnului nostru Iisus Hristos sa intre sa slujeasca in ziua cand este nedesloinic" -PEG, 149 (131).

1210. -"Preotul cand taie sfantul agnet si va cadea dintr-insul o faramiturica, sa faca 200 de metanii... Cine nu va feri sfantul agnet, ci-l va gusta soarecii, sau il va sfarama, post 40 de zile"... ..."De va canta preotul liturghie si va uita sa potriveasca sfintele daruri, sa le socoteasca pana dimineata si sa le potriveasca pe dansele"-PSG, 149.

1211. -"Insa miridele nu se schimba nici in Trupul Stapanului, nici in trupul sfintilor, ci sunt numai (simboale) daruri, prinoase si jertfe prin sine dupa urmarea Stapanului, pe numele acestora duse Lui si cu lucrarea de sfintire a tainelor, cu unirea si impreunarea sfintita, dau sfintenia si celor pentru care se aduc" (loan 15,14-15; 17,8-12). s. Tes. IV, 94.

1212. -"Trebuie a se sti ca la cuminecarea sfintelor taine, preotul sa nu ia din miride, ci din Trupul Stapanului ca sa cuminece pe cei care vin spre dansul, caci macar ca toate s-au facut una, prin unirea preacuratului sange si de se va cumineca cineva cu miride, se impartaseste sangelui celui stapanesc, dar de vreme ce trebuie a se cumineca tot credinciosul din trupul si sangele lui Hristos, preotul trebuie a lua cu lingurita Trupul si sangele Stapanului si a da celui ce vine la dansul" -S.Tes. IV, 94.

1213. -Prescurile care se aduc pentru jertfa de catre credinciosii care pacatuiesc la aratare, nu li se cade, fie cum, a le primi de catre preoti. Ci mai intai sa se ceara de la dansii pocainta, ca cu mirida ce se aduce se face impartasire si pe cei ce sunt nevrednici, nu trebuie a-i impartasi jertfei. Stiu ca si intr-aceasta vor murmura unii zicand: "Cum zicem sa iasa cei chemati, nefiind cei chemati in Biserica?" "Deci precum intr-altele se inseala nestiind Scripturile si nici tainele Bisericii, ci si intru aceasta de asemenea ratacesc. Pururea sunt cei chemati in Biserica, - intai pruncii credinciosilor cei nebotezati, care nascandu-se si citindu-se sfintele rugaciuni, nefacandu-se inca credinciosi, nici desavarsiti cu botezul, - cei chemati se numesc". "Pentru dansii pururea ne rugam. Iar si la sfintele paresimi, pentru cei pregatiti pentru sfanta luminare, cerere si rugaciuni facem. Iar a doua avem pe cei tinuti de pagani care [in credinta in inimile lor, iar cuget au ca sa se indeparteze de la pagani si sa vina catre Biserica. Cei chemati sunt si cei ce au venit si nu s-au pecetluit cu dumnezeiescul mir. Iar al treilea cei chemati avem pe cei ce au cazut in pacate sau intr-alt oarecare pacat mare, pe care nu se cade a-i impartasi cu dumnezeiestile taine, ci pot sa asculte numai dumnezeiestile cuvinte. Aceasta s-a facut mai pe urma cu iubirea de oameni a parintilor. Ca mai inainte precum zic canoanele se scoteau afara si acestia" -S. Tes. p. 261.

1214. -"Apoi se aduc lui Dumnezeu si miride, una intru cinstea Maicii Domnului iar celelalte pentru sfinti si altele pentru credinciosii cei vii si cei adormiti. Deci este intrebarea: ce putere au miridele? Si care se schimba in Trupul Stapanului? Si la ce folosesc acelora pentru care se aduc? Desi este cuvantul de la parinti care a ajuns si pana la noi: cum ca miridele care se aduc, fac multa folosinta, caci reprezinta fata acelora pentru care se aduc si este jertfa adusa lui Dumnezeu pentru dansii precum zice preotul cand ele se aduc "Primeste Doamne jertfa aceasta...". -S. Tes. VII, p. 268. .

1215. -"Unele miride sunt aduse intru cinstea si slava sfintilor inaltarea vredniciei si dumnezeiestii lumini, iar cele pentru credinciosi, adica pentru cei adormiti, pentru iertarea pacatelor si intru unirea dumnezeiescului dar. Iar celor vii numai daca isi vor indrepta viata cu pocainta le este spre izbavirea de rautati, spre iertarea pacatelor si intru nadejdea vietii de veci, pentru ca si sfintilor li se face inaltare prin sfanta liturghie si credinciosilor pentru ca s-a zis ca li se da in dar dumnezeiasca mila" -s.Tes.VII, p. 268.

1216. -"Cu cat este de mare folosul miridelor cand se aduc pentru cei vrednici, cu atat este mai pagubitor cand se aduc pentru cei nevrednici incat e cu neputinta oamenilor a avea deplina vrednicie. Caci mirida care se aduce pentru cineva punandu-se aproape de dumnezeiescul agnet, cand se slujeste acela indata se face trupul lui Hristos, dar si dansa se impartaseste sfintirii... Iar punandu-se in potir se uneste cu sfintele. Drept aceea si sufletul aceluia pentru care s-a adus in dar, deci se face impartasire ganditoare si daca este pentru cei ce petrec in cucernicie sau pentru cei ce au facut pacate si s-au pocait precum am zis, omul primeste cu sufletul nevazut impartasirea Duhului Sfant. De multe ori credinciosul afla si folosul cel trupesc precum am inteles. Iar daca este cineva care lucreaza pacatul si de la dansul nu se departeaza nicidecum, fiind nevrednic de cuminecatura, jertfa cea pentru dansul i se va intoarce intru osanda" -S. Tes. VII, p. 268.

1217. -"Drept aceea trebuie a se gandi preotul, a nu lua prescura de la fiecare, nici sa aduca mirida pentru unii ca acestia, care lucreaza pacatul fara rusine, ca nu cumva si el impreuna cu dansii sa se osandeasca. Dintr-aceasta urmeaza si ispitele si scarbele caci pentru aceasta zice: "Multi sunt intre voi neputinciosi si bolnavi si multi mor" (I Cor. II, 30). "Faca-se rugaciuni lui intru pacat... Pomeneasca-se faradelegea parintilor lui inaintea Domnului si pacatul maicii lui sa nu se stearga" (Ps. 108,13-14). -s.Tes.VII, P. 269.

1218. -In fata unor lucruri asa de mari preotul este dator sa ia aminte de sine insusi, dupa cum este scris (in Scriptura si in canoane) si sa fie cu multa bagare de seama pe cat se va putea. Caci daca aceasta este trebuincioasa pentru altii, cu atat mai mult i se cere pentru el insusi, fiindca ce mananca si bea cu nevrednicie, adica cumincandu-se, mananca si bea osanda pentru sine (I Cor. II, 29), cu mai vartos pentru preotul care slujeste Liturghie cu neglijenta si nevrednicie" S. Tes. VII, p. 269;

1219. -"Pentru aceasta, din toate puterile sa luam seama cei ce suntem preoti, ca sa ne nevoim in tot chipul spre curatie, sa nu tinem minte raul, dar sa creasca smerenia in sufletele noastre, caci acestea sunt lucrurile jertfite de noi pentru noi, pentru ca si in veacul de acum cu vrednicie facandu-ne lui partasi, sa ne invrednicim impartasirii lui celei spuse si vesnice" -S. Tes. n, p. 269.

1220. -"Iar liturghii sa se faca numai dupa ce se va parasi pacatosul de pacate si se va pocai cu osardie, caci mirida va fi intru osanda, cand se va duce pentru cel ce face pacatul; precum si cel ce se cumineca cu nevrednicie intru osanda lui si mananca si bea, precum zice Pavel, astfel va avea osanda si acela pentru care se aduce mirida fara de vrednicie, cand nu se paraseste de pacate sau de face praznic lui Dumnezeu si sfintilor Lui" - S. Tes. lX, 72.

1221. -"Mireanul care va sluji ca preot, fara a fi hirotonisit se afuriseste definitiv, impreuna cu cei care l-au ajutat" -Trebnic p. 256.

1222. -"Preotul care va varsa sfintele taine cu voia sa se cateriseste, iar cel ce le va varsa fara voie, se afuriseste pe sase luni. Va rade bine-pamantul sau va lua secandura sau panza unde au fost varsate si le va arde cu foc, iar cenusa o va turna in spalatorul proscomidiei. Piatra se va arde jar si-n spirt, cenusa se va strange si se va da in spalator" -Trebnic p. 257.

1223. -"Preacurvarul si care va face curvie pe fata, de nu se va parasi sa nu se primeasca in Sfanta Biserica si nici sa scoata preotul la sfanta proscomidie mirida pentru dansul, ca osanda este lui aceasta". Molitfelnic.

1224. -"Se cuvine a sti intai care vreme se cade a nu sta fratii intru toiege (in strana) in Biserica. La utrenie cand se citeste cei sase psalmi si la: Mareste suflete al meu pe Domnul... Si la axion intotdeauna si la cantarea heruvicului si la aratarea Sfintelor Taine" -Tipicul Mare p. 40.

1225. -"In stiinta sa fie cum ca la liturghie (calugarii) ne descoperim capetele noastre la vohod, la ascultarea sfintei Evanghelii, la vohodul cel mare de la cantarea heruvicului si la cuvintele lui Hristos (Matei 26,26-28) si la axion si la Tatal nostru si la aratarea sfintelor taine si la vohodul vecerniei" (cand este Evanghelia) -Tipicul Mare p. 41.

1226. -Se obisnuieste a ingenunchia la Sfanta Liturghie la citirea Sfintei Evanghelii, la vohodul cu sfintele daruri cand fiecare credincios este dator sa pomeneasca si el pe cei vii si pe cei morti dragi lui si la "Pe tine te laudam"... cand credinciosii se roaga si ei zicand rugaciunea: "Doamne cela ce pe Prea Sfantul Duh"... cu cele doua stihuri, ca apoi la axion sa se scoale si sa pomeneasca pe cei vii si pe cei morti asa cum face si preotul in altar.

1227. -In muntele Athos ca si in unele manastiri din tara, cum era odinioara si la Manastirea Frasinei la slujba, calugarii nu-si descopereau capul, ci stau cu culionul si cu camilafca pe cap: La sarutarea icoanei hramului de pe tetrapod si de la iconostas si la sarutarea evangheliei in mijlocul Bisericii. In cinstea Maicii Domnului, intrucat era patroana Sfantului Munte ei isi luau numai camilafca de pe culion, iar fratii se descopereau, la rugaciunea: "Nespurcata, neintinata"..., la "Ceea ce esti mai cinstita"..., la acatist si la paraclis; deasemeni la citirea evangheliei se lua numai camilafca. Isi descopereau capul la vohodul sfintelor daruri, la: "Luati mancati"... si la: "Cu frica lui Dumnezeu..." cand se lua agheasma mare si la vohodul pricestaniei.

1228. -"In general toate tainele trebuiesc facute numai in Biserica sfintita de arhiereu. Exceptional, aceste taine se pot face si in afara de Biserica, numai sa fie facute bine, potrivit cu scopul fiecareia dintre ele, afara de hirotonie" -IPD, I, l.

1229. -Preotul trebuie sa fie vrednic, cinstit, sa stie dogmele si toata Sfanta Scriptura si hirotonit canonic. Vesmintele lui sa fie acestea: Stihar, epitrahil, manecute, brau si felon iar ale diaconului sunt: stihar, manecute si orar purtat pe umarul cel stang. "Fara aceste sfinte vesminte preotul si diaconul nu pot sa lucreze cele sfinte niciodata. Iar daca vor indrazni sa slujeasca fara acestea, taina o savarseste, dar greseste de moarte si din preotie se leapada" -IDP, 1,2.

1230. -Liturghisitorul mai intai sa se pazeasca pe sine ca sa nu slujeasca fiind nevrednic, oprit de arhiereu, sau are asupra sa pacat de moarte. "Niciodata sa nu slujeasca liturghia pana ce nu se va dezlega de arhiereu". Cel ce va sluji cu nevrednicie, "se face vinovat nu numai de furarea celor sfinte, ci inca se face ca un ucigas al lui Dumnezeu, asemenea cu iudeii care au rastignit pe Domnul" -IPD. 1.3.

1231. -"Daca preotul isi va aduce aminte in timpul liturghiei ca are pacat greu sa-i para rau cu sfaramare de inima dupa putinta, iar dupa liturghie sa mearga si sa se spovedeasca, spunand cu voce tare pacatele sale dupa lista facuta de mai inainte" -IDP, 1,4.

1232. -"In ajun liturghisitorul trebuie sa se infraneze de la bucale si  bautura, iar dupa cina, nicidecum sa nu fie slobod ca preotul si diaconul sa mai manance ceva. Iar daca au mancat sau au baut dupa miezul noptii sa nu mai indrazneasca a mai sluji Sfanta Liturghie de vreme ce dupa miezul noptii se incepe ziua cea fireasca" -IPD, 1.5.

1233. -Liturghisitorii care au femei "se cade negresit a se pazi vreo cateva zile de impreunare, asijderea si dupa liturghie sa se pazeasca intru acea zi, caci cel ce nu pazeste si lilurghiseste, greseste foarte" -IDP. 1,6.

1234. -"Liturghisitorii trebuie sa-si pazeasca cugetele si gandurile inimii, sa fie impacati cu toti, sa nu se leneveasca intru a-si implini si cugeta la insemnatatea celor sapte laude ca: vecernie, pavecernita, miezonoptica, utrenie, ceasurile si rugaciunile personale si cele pentru impartasanie. In caz ca se ispitesc in vis, sa-si citeasca cu umilinta rugaciunile din molitfelnic, apoi sa se spovedeasca. De cu seara sa-si spele gura, iar dimineata sa fie cu bagare de seanta, sa nu inghita apa"- IPD. I, 7.

1235. -"In general, liturghia se face pe la ceasul al treilea din zi (ora 9), dar potrivit cu nevoile poporului, ea se poate face din zorii zilei si pana la amiaza. Numai in chip exceptional, in postul mare, se poate face liturghie dupa amiaza odata cu vecernia pana la ora 18 daca slujitorii si poporul postesc pana seara" -IPD. II, 1.

1236. -Biserica sa fie sfintita de arhiereu, sfanta masa curat imbracata cu toate giulgiurile, antimisul bun, toate tinute in curatenie desavarsita. Daca niste oameni rai vor urmari pe cineva si vor varsa sange in Biserica la vremea slujbei, de va fi inainte de heruvic sa se opreasca liturghia, iar darurile pregatite sa se consume cu cele ce sunt binecuvantate, dar inca nesfintite. Daca acestea se vor intampla dupa heruvic sa se continuie slujba pana la sfarsit, apoi Biserica se va curati prin rugaciune arhiereasca, fara de care, preotul de va mai sluji de moarte greseste si va fi supus canonisirii arhieresti" -IDPIII, l.

1237. -Sfintele vase: potirul, discul, steluta, lingurita, copia si cele trei acoperaminte nu pot lipsi din altar. Liturghierul trebuie sa fie la indemana pentru ca preotul sa citeasca tainicele rugaciuni si sa nu faca greseli dogmatice si liturgice sau sa uite ceva, caci de moarte va gresi si va face sminteala sufletului sau si poporului. Diaconul trebuie sa ajute pe preot la citirea rugaciunilor. La proscomidie si pe sfanta masa va fi cel putin cate o lumanare, iar in Biserica cate doua sau mai multe lumini ingrijite de nelipsitul paraclisier de parte barbateasca. In timpul slujbei, preotul sa nu se supere de lipsurile materiale, ci sa ia aminte, mai degrab, la tainicile rugaciuni si la "credinta cea dinlauntru" fiindca "sfanta masa este scaunul (imparatesc) imparatului Ceresc" -IPD, IV, l.

1238. -Din vechile datini se obisnuieste ca in vremuri exceptionale, preotul poate lua o paine curata, scoate agnetul, insemneaza literele pecetei cu copia ca ele sa se cunoasca bine si astfel poate proscomidi. Insa invatatura Bisericii aceasta este: Pentru liturghisire, trebuie sa fie cinci prescuri sau cel putin trei, facute din floarea fainii de grau, dospite cu aluat, framantate cu apa curata, nu cu alte feluri de amestecaturi, sarate potrivit si de curand coapte avand gust bun si proaspat. Ele trebuie sa poarte pecetea cu literele Is. Hs. Ni. Ka. Azima nu este ingaduita sub nici-o forma. Niciun alt fel de faina nu este ingaduita decat numai cea de grau curat. Cine face altfel "va face pacat de moarte si se va lepada si de cinstea preotiei" -IPD, V, 1.

1239. -Vinul liturgic trebuie sa fie stors din strugurii vitei de vie, curat, neotetit, nestricat sau amestecat cu alte sucuri de fructe sau mirodenii. Mustul nefiert nu este ingaduit. La proscomidie, in potir, se va pune si putina apa, cam a opta parte in raport cu vinul, iar dupa liturghie, se va adauga apa calda, tot cam a opta parte, pentru ca in toata plinirea potirului sa nu fie apa mai mult decat o patrime, pentru ca sa nu se schimbe firea si gustul vinului:"caci atunci greseste de moarte si de preotie, se leapada" -IPD.VI, 1.

1240. -In cazuri exceptionale, cand preotul va observa ca painea sfantului agnet va fi stricata sau va lipsi de pe disc, fiind luata de soareci, s. a. indata va lua o alta prescura,- in orice moment al liturghiei s-ar afla si zicand toate ale proscomidiei deasupra prescurei, sa scoata agnetul. Apoi va incepe ale liturghiei de la: "Si noi cu aceste fericite puteri... sa binecuvinteze savarsind liturghia pana la momentul in care se afla cand a observat lipsa agnetului, chiar de ar fi fost si dupa axion. In caz ca mai pe urma vechiul agnet se va afia, de va fi fost sfintit il va potrivi cu celalalt, iar de nu va fi fost sfintit il va potrivi pe urma inainte de anafora. Apoi preotul se va spovedi la episcopul sau spre a primi canonisirea" -IPD.VII, I.

1241. -Preotul de va uita sa puna vin in potir, si va observa aceasta inainte sau dupa sfintire, indata va lua si sa puna vin si apa in potir zicand numai rugaciunile proscomidiei potirului: Si unul din ostasi cu sulita in coasta Lui a impuns. ...Apoi va zice rugaciunile liturghiei de la: "Luati manca-ti...".Asijderea si paharul dupa cina, zicand: "Beti ..." La sfintire daca va fi dupa axion va trece peste rugaciunile painii, zicand: "Iar ce este in paharul acesta..." apoi va continua liturghia de unde s-a oprit, cu toata linistea. Preotul se va spovedi negresit la episcopul sau, pentru a-l indrepta prin canonisire. -IPD. VIII, l.

1242. -Preotul de va uita sa puna apa in vin, aducandu-si aminte inainte de sfintire, in orice moment al liturghiei ar fi sa ia putina apa si sa toarne in potir, zicand: "Si unul din ostasi cu sulita coasta a impuns...". Daca isi va aduce aminte dupa sfintire, sa nu mai puna apa, ci numai caldura la sfarsit. Se va spovedi la episcopul sau. -IPD. VIII, 2.

1243. -La slujbele in sobor, rugaciunile se zic cu glas tare numai de proestos, dar si ceilalti liturghisitori "in toata taina toti sa le zica, iar nu fiecare deosebi", adica sa le citeasca toti deodata, stind cu luare aminte sufleteasca si trupeasca. In caz ca vreun preot neputincios slab de memorie catre sfarsitul liturghiei ar uita daca a zis rugaciunile sfintirii asupra painii si a vinului, sa nu se tulbure, ci cu liniste in mintea lui sa puna o socoteala ca aceasta, ca daca nu s-au sfintit aceste daruri, painea si vinul acum se sfintesc si sa zica deasupra lor cuvintele cele domnesti: in noaptea prin care s-a vandut... "Luati, mancati...". Si toate rugaciunile care se indoieste ca le-a zis si apoi sa continuie pana la sfarsit" -IPD, IX, 1.

1244. -"In caz ca preotul se va imbolnavi de moarte in timpul liturghiei, de va fi inaintea rugaciunilor epiclesei, poate fi continuata si de un alt preot care a participat la acea slujba, dar altfel, nu. Preotul care va veni, in alta zi, va incepe proscomidia si liturghia de la inceput cu toate ale lor si la potrivirea euharistiei de la sfarsit, va consuma si darurile ramase din ziua precedenta, inca nesfintite, odata cu anafora ca cele ce sunt numai binecuvantate" -IPD. X, 1.

1245. -"In caz ca liturghisitorul se va imbolnavi de moarte dupa epiclesa, daca nu este de fata alt preot in stare sa continue Liturghia, sfintele se vor acoperi si pastra bine, pana ce va veni alt preot, in alta zi si va face proscomidia si liturghia dupa tipic si dupa mutarea sfintelor la proscomidie, el va potrivi totodata si sfintele din ziua precedenta, ca cele ce sunt sfintite deplin" -IPD, X, 2.

1246. -"Daca in timpul Liturghiei pana la henivic s-ar intampla sa fie un botez, spovedanie si impartasire grabnica, preotul poate intrerupe slujba, lasand sa se citeasca in Biserica Sf.Scriptura, iar el sa se duca pentru o ora-doua, ca sa ajute pe muribund. In caz ca unele imprejurari independente de voia lui l-ar face sa intarzie prea mult, Liturghia nu se va mai putea continua in acea zi, iar darurile se vor pastra si potrivi la sfarsitul Liturghiei din alta zi odata cu anafora" -IPD, X, 3.

1247. -In caz de razboi sau mari primejdii, atat darurile binecuvantate pana la sfintire sau dupa ce ele s-au sfintit daca preotul ar lipsi exceptional, iar sfintele ar sta mai multa vreme si s-ar mucezi, incat consumarea lor n-ar mai fi cu putinta, "sa le arda pe o caramida curata si noua, iar cenusa s-o manance sau sa o ingroape sub sfantul prestol sau precum zic unii s-o verse in apa curgatoare". -(Azi apele curgatoare nu mai sunt curate si mai bine este s-o verse in spalatorul care curge sub zidul Bisericii). -IPD, X, 4.

1248. -Daca preotii si diaconii cand liturghisesc, afara de cazul mortii napraznice "nu se vor pricestui cu dumnezeiestile taine, greu si de moarte gresesc". Si vor fi canonisiti de episcop cu caterisirea fiindca se mint pe ei insisi, pe popor si pe Dumnezeu. -IPD, X, 5.

1249. -"Daca va cadea vreo musca sau viespe in sfantul potir, fie ca este inainte sau dupa rugaciunile sfintirii, acea vietate s-o scoata si s-o infasoare in hartie si asa s-o arda, iar cenusa sa o dea la spalatorul ce curge sub zidul Bisericii", -IPD, X, 6.

1250. -"De va cadea vreo picatura din Sfanta Euharistie pe piatra sau scandura, sa se adune bine acea picatura, sa se rada locul si sa se arda cu spirt. Daca au cazut mai multe picaturi, sa se scoata piatra sau scandura. Daca a cazut pe covor sau pe vesminte sa se taie bucata si sa se arda, iar cenusa sa o ingroape cu vasul de lut, dupa ce l-a spart adanc in pamant langa zidul Bisericii". -IPD. X, 7.

1251. -"Daca va cadea vreo picatura din Sfanta Euharistie pe vesminte, antimis sau acoperamintele de pe sfanta masa, s-o suga cu gura apoi, preotul insusi sa spele aceste panzeturi intr-un vas de lut nou si curat, iar apa sa o verse in spalatorul care curge sub zidul Bisericii si vasul sa-l sparga si sa-l ingroape adanc la un loc curat de langa zidul Bisericii iar daca n-are unde-l pastra numai pentru curatenia panzeturilor sfintei mese. Daca varsatura este mare, partea de vesmant poate s-o taie si sa faca din ea procovete" -IPD, X, 8; (S. Tes. 81,83).

1252. -"Daca se va varsa intregul potir, fara a mai ramane ceva in el dupa rugaciunile epiclesei, preotul va spala si curata totul cu mare grija, facand lot ceea ce poate. Apoi va randui sa se cante sau sa se citeasca din cazanie sau Sf. Scriptura pentru ca poporul sa nu stea mahnit si ingrijorat. Preotul va pune putin vin si apa in potir si in taina va incepe cele ale proscomidiei de la: indata ce a iesit sange si apa... Va trece la cele ale liturghiei de la: Asemenea si paharul luand... pana la: Pentru ca sa fie celor ce se vor impartasi... toate cele ce privesc sfintirea sfantului sange. Apoi se va impartasi dupa randuiala. Dupa aceasta grea incercare, preotul se va spovedi cu lacrimi la episcopul sau. In caz ca nu va face asa si se va afla de arhiereu, preotul va fi supus caterisirii" -IPD, X, 9.

1253. -"In caz ca preotul va varsa dupa impartasire, sa se stranga toata vomitarea intr-un vas de pamant curat, razuindu-se pamantul bine sau taind panzeturile atinse si apoi toate sa se arda si sa se ingroape la un loc curat langa zidul Bisericii, dupa ce vasul a fost spart. Preotul sa se spovedeasca la episcopul sau", -IPD, X, io.

1254. -"Cand liturghisitorul se impartaseste va lua o particica de pe sfantul disc, o va pune in palma dreapta tinand-o deschisa si dupa rugaciune o va manca iar palma o va sterge bine cu buretele peste sfantul disc. Cand va sorbi din sfantul potir sa fie cu mare giija sa nu cada vreo picatura de pe buze sau mustati, ci sa le suga bine si sa le stearga cu procovetul, apoi sa se spele la spalator si sa guste anafora si o lingura de vin, spalandu-si gura ca sa nu sara nici particele cand vorbeste". -IPD, 11.

1255. -In caz ca ar veni asupra liturghisitorului niste ucigasi, indata el va consuma sfintele in orice vreme a Liturghiei se va afla si apoi va fugi. Insa mai bine ar fi daca ar ramane in altar, caci daca va fi omorat pentru credinta sa, cu mucenicii se va numara". -IPD, X, 12.

1256. -"In caz de foc sau daramare naprasnica a Bisericii, liturghisitorul va lua sfintele vase cu antimisul si se va duce in alta Biserica sau la un alt loc cinstit si acolo va continua Liturghia pana la capat". -IPD, 13.

1257. -" In cazuri exceptionale, din pricina celor ce nu cred cum ca darurile se prefac nevazut in Trupul si Sangele Domnului, potrivit cu judecatile providentei, se poate ca dupa rugaciunile epiclesei, painea si vinul sa se arate si in chip vazut ca drept carne si sange omenesc (V. Sf. Grigore Dialogul 12 martie). -In fata acestei minuni, liturghisitorul se inspaimanta ca si evreii si ucenicii Domnului la auzul celor dogmatisite de Iisus la Ioan 6, 31-71. Prin aceasta se ofera dovada pentru cel ce se indoieste ca sa creada si sa inteleaga cum ca euharistia e necesara sa ramana cu forma vazuta a painii si a vinului, spre a putea fi mancata de om, in conditiile lui de viata pamanteasca. Vechii dascali invata ca, in acest caz, daca euharistia revine iarasi la forma painii si a vinului, liturghisitorul se va impartasi cu ea. Daca schimbarea staruie, atunci el va pune alt agnet si alt vin si in taina va citi rugaciunile proscomidiei si ale sfintirii, incepand: Cu aceste fericite puteri si noi... pana la capat fie pentru amandoua, sau numai pentru agnet, dupa cum se va fi facut minunea si asa se va impartasi. Apoi va anunta imediat pe episcop care va dispune de intaia euharistie vazuta in chip minunat", -IPD, x, 14.

1258. -Preotul este alesul poporului si de el daruit Domnului ca sa mijloceasca pentru fiecare enorias, iar Dumnezeu l-a primit si l-a facut reprezentant al Sau fata de oameni (Apoc. 2, 3). De aceea, el are datoria sa invete pe oameni cuvantul Scripturii si sa le sfinteasca viata, slujind, daca nu zilnic cel putin in sarbatori si in duminici, amintind din timp programul slujbei, vecerniei, utreniei, ceasurilor si liturghiei. Daca n-ar veni uneori niciun om la Biserica, el este dator ca cele sapte laude sa le citeasca singur in Biserica, mijlocind inaintea Domnului pentru cei ce din pricini binecuvantate n-au putut veni, rugandu-se pentru toti si pentru toate. Cand este popor de fata, dupa slujba, sa le tina si un scurt cuvant catehetic, caci predica face parte integranta din cult. Daca nu va face asa, va gresi de moarte caci lipseste pe oameni de hrana cuvantului Evangheliei si al adevarului tainic. -IPD, X, 15.

1259. -"Lilurghisitorii la sfarsit au datoria sa puna sfintele si miridele in potir cu grija, ca sa nu ramana ceva pe antimis. Buretele sa fie bine scuturat. Cei ce scutura antimisul sau buretele deapsura apei sau a focului, fac pacat de moarte. Dupa potrivirea de la proscomidie, potirul sa fie bine -sters si uscat. Sfintele vase si acoperaminte sa fie asezate ca, sa nu intre soareci sau praf in ele, caci orice greseala fata de sfintele taine este un pacat de moarte". -IPD, X, 11).

1260. -" Binatia, adica doua liturghii la acelasi altar sau ca un preot sa faca doua liturghii in aceeasi zi, in ortodoxie, este cu totul, oprit. Preotul are datoria sa savarseasca intr-o zi, numai o singura liturghie, ceea ce insemneaza o moarte a lui Hristos pe care a rabdat-o o singura data si o singura patima". -IPD, X, 17.

1261. -"Paraclisierul sa fie invatat de preot ca sa se poarte cu evlavie, sa faca trei metanii cand intra la inceput in altar si cand pleaca, fara a saruta sfanta masa. Sa aprinda candelele si lumanarile de la inceput cu grija pentru ca in timpul sfintei liturghii, mai ales dupa heruvic, sa nu mai umble cu scaunul si sa se intinda dupa candele, dand pricina de sminteala. In altar sa nu stea nimeni dintre cei ce nu sunt absolut trebuitori pentru slujba". -IPD, X. 18.

1262. -Imbracamintea sfintei mese, antimisul, procovetele, buretele si cele de la proscomidie trebuiesc tinute curate. Insusi preotul sau diaconul trebuie sa le spele intr-un vas curat, destinat numai pentru asa ceva iar apa s-o verse la spalatorul care curge sub zidul Bisericii. Daca n-are vas special sa caute un vas de pamant, pe care il va sparge dupa spalare si cioburile le va ingropa langa zidul Bisericii". -IPD, X, 19.

1263. -"La liturghia din joia mare, se vor scoate doua agnete si se vor sfintii. La sfarsit, agnetul al doilea se va imbiba cu miezul in sfantul potir, fara a curge ceva din el, apoi se va pune pe o hartie curata in chivotul de pe Sfanta masa, unde va sta pana la utrenia de martea viitoare. Atunci se va intinde antimisul, se va pune discul pe el, se va cadi dupa tipic, apoi agnetul se va sfarama marunt pe sfantul disc. Pe coltul drept al sfintei mese se va pune o caramida noua si curata si pe ea se va pune o oala noua cu foc in ea iar deasupra se va pune sfantul disc fara picior, potrivindu-se focul in asa fel ca sfantul disc sa se incalzeasca slab. Sfintele se vor intoarce neincetat cu copia pana se vor usca deplin, fara a se praji, caci orice neglijenta aduce preotului pacat de moarte. Apoi se pune Sf. Disc pe Sf. Antimis, se va lasa sa se raceasca si la urma se vor pune sfintele, bine uscate, in cutiuta de pastrare pentru impartasirea grabnica din cursul anului". -IPD, II. 1.

1264. -"Daca preotul va face pacatui de moarte si va innegri sfintele puse la uscat deasupra carbunilor, sau nu le va usca bine si dupa aceea vor mucezi in cutie, sa nu mai impartaseasca cu ele, ci la viitoarea liturghie sa scoata alt agnet si pe acela sa-l usuce bine, iar pe cel stricat sa-l potriveasca la proscomidie. In decursul anului, daca se vor sfarsi sfintele cele uscate, poate sa scoata si sa usuce alt sfant agnet. Orice fel de greseala fata de sfanta impartasanie, preotul o va spovedi la duhovnicul sau, iar daca pacatul va fi mare, el va fi trimis la episcopul eparhiot pentru dezlegare". -IPD, XI, 2.

1265. -"Preotul este dator sa povatuiasca pe enoriasi ca sa se impartaseasca in cele patru posturi. Daca vor voi sa se impartaseasca si in alte zile de dulce, mai intai sa posteasca trei sau cinci zile si asa sa se impartaseasca. Cei bolnavi, batranii si copiii vor posti dupa putere si se vor impartasi cu sfintele pregatite numai la nevoie, daca nu este Liturghie. In niciun caz, in timpul Liturghiei, mai ales de la Evanghelie, sa nu mai fie nimeni impartasit cu sfintele pregatite, ci toti sa fie sfatuiti sa astepte pana ce se sfarseste Liturghia si asa sa se impartaseasca". -IPD, XII, 1.

1266. -"Cei ce nu stiu carte vor asculta rugaciunile de impartasire citite la Biserica de preot, diacon sau cantaret mai inaintea Liturghiei sau in vremea cazaniei, precum si rugaciunile de multumire dupa impartasanie. La primirea Sfintelor Taine vor veni cu lumanarea aprinsa, isi vor spune numele si asa isi vor primi euharistia, apoi vor saruta sfantul potir ca pe coasta Domnului Iisus din care a curs sange si apa. Apoi li se va da anafora si putin vin (sau anafora inmuiata in vin) pentru ca sa se inghita bine sfintele si sa nu sara nici particele din gura, cand ei vorbesc". -IPD, XII, 2.

1267. -"Cand sunt mai multi oameni de impartasit se pot pune de la inceput mai multe potire cu vin. Se vor pune in potir numai particelele NI-KA randuite impartasirii, iar miridele vor fi lasate pe disc pana dupa impartasire, ca sa nu se dea ele in loc de trupul Domnului. In caz ca nici asa nu ajunge, sa nu cumva sa se puna alta paine si vin nesfintite in potir, ci sa se foloseasca sfintele uscate, spre a indestula pe toti, sau sa-i amane pe alta zi, ca nu cumva preotul sa pacatuiasca inaintea Domnului". -IPD, XII, 3.

1268. -"In tot timpul Liturghiei clericii stau in altar cu capul descoperit. Clericii inferiori si paraclisierul monah intra si stau in altar numai cu capul descoperit, atata timp cat ei au treaba sa aduca foc, aprinda candele, sa curele, fara a se atinge de sfanta masa".-IPD, XII, 4.

1269. -"Dupa cum din punct de vedere fizic, gaina nu se poate imbraca cu penele ratoiului, tot asa si din punct de vedere canonic si bisericesc, mireanul nu se poate imbraca cu hainele (preotului) clericului, sau cu vesmintele diaconului sau preotului, sau diaconul cu ale preotului sau preotul cu ale arhiereului. Rationalismul care reduce totul numai la insemnatatea materiei este strain de Biserica si de canoanele ei. Materia consacrata in slujba Bisericii este depasita in felul ei fizic de acele idei cultice, dogmatice si morale precizate prin destinatia ei si primita ca simbol destinat numai slujirii lui Dumnezeu, caci prin aceasta materie Dumnezeu lucreaza in lume si deci ea este numai a Lui si a celor ce El i-a ales pentru slujba Sa (Lev. 10,1-7; Num. 9, 15-23; 11, 16-30; 12, 1-6; I Regi 6, 9; II Regi 6. 7; Ioan 2, 17). Deci toti cei numiti mai sus daca se vor imbraca si mai ales vor face vreo slujba a treptei pe care ei n-o au in chip canonic sa fie caterisiti, sau daca n-au hirotonie, sa nu mai aiba dreptul de a fi hirotonisiti". (S.Tes. p. 256-259; IX, 29; V. Ierosilia).

1270. -"Daca mireanul fara hirotesie n-are voie sa citeasca apostolul sau sa cante in Biserica, cu atat mai mult n-are voie sa citeasca in Biserica Evanghelia, nici la Liturghie, nici la maslu sau in alte limbi straine alaturi de preot caci aceasta este o cutezanta vrednica de osandit. Ingamfarea rationala chiar imbracata cu ideile folosului pentru altii nu o poate justifica, ci mai rau o osandeste. Ori de cate ori s-au facut astfel de pacate au fost osandite. Clericul care ar incuraja astfel de nelegiuiri da dovada de pustiire sufleteasca, atragandu-si osanda canonica" (V. hirotesia).

1271. -"Plinirea credintei Duhului Sfant" insemneaza ca noi toti suntem madulare ale lui Hristos, "o paine, un trup suntem toti... (I Cor. 3, 16; 10,17; 12,17), de unde se intelege ca nu cu fiinta painii ne cuminecam, ci cu chipul vinului pentru ca fiinta painii si a vinului s-a mutat (transformat) cu venirea si lucrarea Duhului Sfant in insusi Trupul si in insusi Sangele lui Hristos".  Ep. Damaschin, C-s. p. 36.

1272. -"Porunca Domnului de la cina Sa (Matei 26, 26-28; Mareu 14, 29; Luca 22, 20) ne invata ca "datori suntem sa ne cuminecam cu trupul lui Hristos cel viu si indumnezeit si cu dumnezeiescul sange al Lui, cel varsat din trupul Lui, pentru pacatele noastre, iar nu numai preotii cei ce slujesc, ci toti, adica preotii si mirenii, de vreme ce pentru toata firea omeneasca si-a varsat Hristos sangele, iar nu numai pentru apostoli". -Ep. Damaschin C. p. 37.

1273. -"Si pentru aceasta se pune acea apa calda ca sa adevereasca cum ca sangele si apa ce au curs din sfanta coasta a Domnului nostru Iisus Hristos au fost vii si de viata facatoare, iar nu moarte... Si iarasi caldura credintei inchipuieste ca cel ce se apropie sa se cuminece, dator este sa o aiba si sa o pazeasca calda, iar nu rece, ca credinta rece nu este credinta, ci necredinta. Nici nu trebuie sa fie omul nici rece nici cald, ci desavarsit cald cand se cumineca,adica desavarsit credincios..." (Apost. 3, 15). -Ep. Damaschin As. p. 39.

1274. -Liturghisitorii dupa ce s-au spalat pe maini nu trebuie sa mai faca metanii atingandu-se cu muia de pamant, ci sa faca numai inchinaciuni atunci cu mana pana la pamant dar fara a-l atinge si nici sa ia cu mana potnojiile sau covoarele, caci ei umbla cu mainile pe sfintele vase, procovete si cu sfintele taine. Ei pot ingenunchia, dar fara a se atinge cu mana de pamant sau de alte lucruri mai putin curate, fiindca cele sfinte trebuiesc cinstite cu toata grija si evlavia in duh si in adevar (Agheu 2,11-15).

1275. -Centrul liturghiei il formeaza rugaciunile de sfintire -epiclesa- prin care se cere de la Dumnezeu-Tatal, ca sa trimita pe Duhul Sfant, spre a sfinti si a preface painea si vinul in insusi trupul si sangele lui Iisus. El cat a stat pe pamant, ca om trupesc si sufletesc n-a fost pretutindeni (Matei 2, 14; Ioan 6, 24; Luca 24, 52; P. Ap. 20,11), tot asa si in sfanta euharistie este prezent cu acelasi trup cu care a trait, s-a daruit, a patimit, a fost impuns cu sulita in coasta si cu fiecare pomenire a Sa, acum este prezent pe sfanta masa, daruindu-se noua cu trupul Sau cel nou, mereu in devenire pentru noi si pentru ca sa-L putem manca. El ramane supus transformarii, pastrarii, varsarii, ingrijirii si deci mucezirii, otetirii (Ioan 12, 24). Forma vazuta ramane aceeasi paine si vin dar substanta este asimilata de stomacul nevazut al trupului Sau, intr-un chip pe care numai Dumnezeu il stie si care constituie partea mistica a tainei. Prin forma vazuta El este mereu intrupat alaturi de noi, prin substanta transformata si devenita in chip tainic insusi trupul si sangele Sau, el apartine vesnicului ipostas cel unul in Treime si prin El, noi devenim vitele viei altoite in tulpina Fiului lui Dumnezeu, intru credinta, care muta muntii, intru nadejdea reala si intru posesiunea dragostei adevarate si vesnice care se va desavarsi numai cand vom deveni ca El, impreuna cu El (Ioan 13, 20; 14, 9; Luca 5, 1-10; I Cor. 13, 1-13).

Carti Ortodoxe

Cuprins