Blasfemiile lui Nicanor. Indemnul si visul lui Iuda. Pregatiri de lupta. Infrangerea si moartea lui Nicanor. Epilog.

  • 1. Nicanor, prinzand de veste ca Iuda si oamenii lui se aflau in tinuturile Samariei, s'a hotarat sa-i loveasca, fara nici o frica, in ziua de odihna.
    1Mac 7:27

  • 2. Dar, cum Iudeii care-l urmau de sila ziceau: "Nu-i omori intr'un chip atat de salbatic si barbar, ci da-i cinstire acelei zile pe care Cel ce vede totul a cinstit-o mai inainte, sfintind-o",

  • 3. acest de-trei-ori-nemernic a intrebat daca in cer se afla un Stapan care a poruncit sa se tina ziua a saptea.

  • 4. Si daca aceia au spus: "Insusi Domnul-Cel-Viu, Stapanul cerului, El este Cel ce a poruncit ca ziua a saptea sa fie sarbatorita",

  • 5. celalalt a raspuns: "Ei bine, eu, stapan peste pamant, eu sunt cel ce porunceste sa se puna mana pe arme si sa se plineasca slujba regelui". Cu toate acestea, el n'a ajuns sa-si plineasca planul sau nelegiuit.

  • 6. In timp ce Nicanor, cu o nemaipomenita trufie, hotarase sa inalte un trofeu 1 obstesc cu tot ceea ce va fi fost luat ca prada de la Iuda si ai sai,

  • 7. Macabeul nu contenea sa fie increzator si isi pastra intreaga nadejde ca va dobandi sprijinul Domnului.

  • 8. Si-i indemna pe ai sai sa nu se sperie de apropierea paganilor, ci sa aiba mereu in minte ajutoarele care mai inainte le venisera din cer, iar acum sa se bizuie pe biruinta ce le va veni din partea Atotputernicului.

  • 9. Incurajandu-i prin Lege si profeti si, pe deasupra, amintindu-le de luptele pe care le dusesera la bun sfarsit, el ii facea inca si mai dornici de lupta. 2

  • 10. Starnindu-le astfel curajul, isi rostea poruncile, totodata aratand ca paganii erau lipsiti de cuvant si-si calcasera juramintele.

  • 11. Dupa ce l-a inarmat pe fiecare, nu atat cu increderea pe care o dau scuturile si lancile, ci mai mult cu taria launtrica pe care o dau bunele cuvinte, le-a mai povestit un vis vrednic de crezare, un fel de vedenie 3, care i-a bucurat pe toti.

  • 12. Iata ce vazuse: Onia, fost candva mare preot, om incuviintat si bun, iscusit la cuvant si, inca din copilarie, inchinat faptelor virtuoase 4, se ruga, cu mainile intinse, pentru intreaga obste iudaica;

  • 13. apoi, in acelasi fel, s'a ivit un om deosebit prin parul sau alb si prin stralucire, imbracat in uimitoare si minunata slava.

  • 14. Si, raspunzand, Onia a zis 5: "Acesta este prietenul fratilor sai, care se roaga mult pentru popor si pentru Sfanta Cetate, Ieremia, profetul lui Dumnezeu";

  • 15. apoi Ieremia, intinzand mana dreapta, i-a dat lui Iuda o sabie de aur si, dandu-i-o, a rostit aceste cuvinte:

  • 16. Ia aceasta sabie sfanta; e un dar al lui Dumnezeu; cu ea ii vei face bucati pe dusmani".

  • 17. Reinvigorati de aceste cuvinte ale lui Iuda, tare frumoase, menite sa impinga spre vitejie si sa imbarbateze inimile tinerilor, au hotarat sa nu-si aseze tabara, ci de naprasna sa se repeada in fata, deznodamantul fiind acela de a se arunca in lupta cu toata barbatia de care erau in stare, gandindu-se la primejdia care ameninta cetatea, lucrurile sfinte si templul.

  • 18. Caci teama pe care o aveau pentru femeile si copiii lor, ca si pentru fratii si rudele lor, era pentru ei o grija de mana a doua; cea mai mare si cea dintai teama era pentru templul cel sfintit.

  • 19. Cat despre cei pe care-i lasasera in cetate, nelinistea acestora nu era mica, tulburati cum erau de acest razboi in plina campie 6.

  • 20. In timp ce toti asteptau hotararea urmatoare, si'n timp ce dusmanii, adunati la un loc, se randuisera in linie de bataie, elefantii fiind asezati in loc potrivit, iar calaretii, in cele doua aripi,

  • 21. Macabeul, vazand in fata lui aceste multimi, felurimea armelor, infatisarea salbatica a elefantilor, si-a intins mainile spre cer si L-a chemat pe Domnul Care face minuni, stiind bine ca El le da celor vrednici biruinta nu prin mijlocirea armelor - nu, nicidecum! -, ci pe temeiul a ceea ce El a hotarat.

  • 22. Si, rugandu-se, a zis asa: "Stapane, Tu l-ai trimis pe ingerul Tau in vremea lui Iezechia, regele Iudeii, si el a nimicit ca la o suta optzeci si cinci de mii din oastea lui Senaherib;
    4Rg 19:35, Is 37:36, Sir 48:21, 2Mac 8:19

  • 23. Stapane al cerului, trimite si acum inaintea noastra un inger bun, care sa semene groaza si cutremurul,

  • 24. in asa fel incat, prin maretia bratului Tau, loviti sa fie de spaima cei ce navalesc cu blasfemii impotriva poporului Tau celui sfant!" Si asa a incheiat.

  • 25. In acest timp, Nicanor si oamenii lui inaintau cu trambite si cantece voioase 7;

  • 26. dar Iuda si oamenii sai veneau in mainile dusmanilor cu chemari si rugaciuni.

  • 27. Batandu-se cu bratele si rugandu-L din inima pe Dumnezeu, au doborat nu mai putin de treizeci si cinci de mii de oameni, mult veselindu-se de aceasta lucrare a lui Dumnezeu.

  • 28. Lucrul ispravit, in timp ce se intorceau plini de bucurie, l-au recunoscut pe Nicanor, cazut cu armura cu tot.

  • 29. Printre strigate si vuiete Il binecuvantau pe Stapan in limba parintilor lor.

  • 30. Dupa aceea, cel care pe de-a'ntregul, cu trup si suflet, se luptase in linia intai pentru concetatenii sai, cel care, inca din tinerete, isi pastrase iubirea pentru cei din neamul sau, a poruncit ca lui Nicanor sa i se taie capul, precum si mana pan'la umar, si sa fie aduse la Ierusalim.

  • 31. Odata sosit acolo, i-a chemat pe cei din neamul sau, pe preoti i-a asezat in fata jertfelnicului si a trimis sa-i caute pe cei din Cetatuie.

  • 32. Le-a aratat capul netrebnicului Nicanor, precum si mana pe care acest blasfemiator o ridicase cu obraznicie impotriva sfintei case a Celui-Atotputernic;

  • 33. apoi, taind limba necredinciosului Nicanor, a poruncit ca, in bucatele, sa fie data pasarilor 8, iar rasplata nebuniei lui sa fie spanzurata in fata templului. 9

  • 34. Si toti, catand spre cer, L-au binecuvantat pe Domnul Cel ce Se aratase, zicand: "Binecuvantat fie Cel ce Si-a pazit Locul neintinat!"

  • 35. Capul lui Nicanor l-a atarnat de zidul Cetatuii, ca semn aievea, la vedere pentru toti, al ajutorului Domnului.

  • 36. Si toti au hotarat, prin vot obstesc 10, ca ziua aceasta sa nu fie lasata sa treaca fara nici o amintire, ci sa fie praznuita in cea de a treisprezecea zi a lunii a douasprezecea, numita in aramaica Adar 11, ajunul zilei zise a lui Mardoheu 12.

  • 37. Asa s'au desfasurat intamplarile privitoare la Nicanor; si pentru ca, de atunci, Cetatea a ramas in stapanirea Evreilor, aici imi voi opri si eu povestirea.

  • 38. Daca alcatuirea ei e buna, izbutita, asta am vrut si eu; daca e slaba sau mijlocie, asta-i tot ce-am putut eu face.

  • 39. Caci, asa cum e daunator sa bei numai vin-vin sau numai apa-apa, pe cand vinul amestecat cu apa e placut si te desfata, 13 tot astfel si o buna intocmire a povestirii incanta urechile celor ce citesc. 14 Asadar, aici va fi sfarsitul.

Biblia Ortodoxa