Ptolemeu Filopator incearca sa profaneze templul.

  • 1. Filopator 1, afland de la cei ce se intorsesera ca Antioh s'a instapanit in locurile care erau ale lui, a trimis porunci catre toti pedestrasii si calaretii, a luat-o cu sine pe sora sa Arsinoe si a mers pana in partile Rafiei, unde se afla tabara lui Antioh si a oastei sale.

  • 2. Iar un oarecare Teodot, vrand sa-si impinga inainte un plan ascuns, a luat cu sine pe cei mai viteji ostasi ai lui Ptolemeu, care fusesera candva sub porunca lui, si s'a furisat noaptea la cortul lui Ptolemeu, ca sa-l omoare el insusi, pe seama lui, si astfel sa puna capat razboiului.

  • 3. Dar Dositei, numit fiul lui Drimilos, care era iudeu prin nastere, dar care, intre timp, se lepadase de legile si de dogmele patriei, l-a scos pe Ptolemeu afara, iar in locul sau l-a culcat, in cort, pe un necunoscut care trebuia sa pateasca ceea ce ar fi trebuit sa i se intample celuilalt.

  • 4. Apoi a inceput o batalie crancena; cum insa oamenii lui Antioh se dovedeau mai puternici, Arsinoe umbla fara'ncetare in susul si'n josul liniilor de bataie, cu parul despletit, cu ochii in lacrimi, cerandu-le ostasilor sa se lupte barbateste pentru ei insisi, pentru copiii si nevestele lor; si le-a fagaduit ca, daca vor iesi invingatori, ii va da fiecaruia cate doua mine de aur. 2

  • 5. Si asa s'a intmplat ca multi dusmani au fost nimiciti prin hartuiala corp la corp 3, iar multi au fosa robiti.

  • 6. Dejucand aceasta uneltire, regele s'a hotarat sa mearga la cetatile invacinate, ca sa le incurajeze.

  • 7. Facand aceasta si impartind daruri pentru capisti, a sporit increderea supusilor sai.

  • 8. Iudeii au trimis si ei la el cativa din sfatul lor si dintre batranii lor. Salutarile, darurile si multumirile pentru trecut aduse de ei i-au sporit dorinta de a merge sa vada si cetatea lor.

  • 9. Sosit in Ierusalim, a adus jertfa si prinoase de multumire Intrutotmarelui Dumnezeu si a daruit tot ceea ce mai era de trebuinta pentru sfintenia locului, dupa care a intrat in curtea dinlauntru;

  • 10. acolo a fost at&acira;t de izbit de maretia locului, pe care o vedea nemijlocia, si atat de uimit de bunele oranduieli ale sfantului locas, incat si-a pus in minte sa intre chiar in sfanta-sfintelor.

  • 11. Iar cand ei i-au spus ca asa ceva e de neingaduit, ca nimeni din neamul lor, si nici chiar preotii nu aveau voie sa intre acolo, ci doar marele preot - dar, chiar si acela, numai o data pe an -, el nici n'a vrut sa auda de asa ceva.
    Ies 30:10, Dt 23:3

  • 12. Atunci ei i-au citit legea; dar el s'a indarjit in a-si face gandul sa biruie, pretinzand ca lui trebuie sa i se ingaduie, si zicand: "Fie ei lipsiti de aceasta cinste!, dar eu, nu!"

  • 13. Si a pus aceasta intrebare: De ce, atunci cand el a intrat in toate templele, nici unul din preotii ce se aflau de fata nu l-au oprit?

  • 14. Iar unul, un oarecare nesabuit, i-a raspuns: "Rau au facut!" Asta, ca sa se faleasca el.

  • 15. Iar [regele] a zis: "De vreme ce-am facut asa ceva, oricum ar fi, oare nu voi intra eu aici, cu sau fara consimtamantul vostru?"

  • 16. Si cand preotii, imbracati in vesminte, au cazut cu fata la pamant cerandu-I Intrutotmarelui Dumnezeu sa vina si sa-i ajute la vreme de nevoie si sa-l indeparteze pe vrajmasul acesta inversunat, si dupa ce au umplut templul cu planset si lacrimi,

  • 17. atunci cei ramasi in cetate s'au speriat si au dat fuga intr'acolo, nestiind ce se intampla.

  • 18. Fecioarele - de obicei inchise in camarile lor - au iesit impreuna cu mamele, presarandu-si pe cap tarana si cenusa si umpland strazile de strigate.

  • 19. Femeile tinere, de curand inchise in camarile lor de nunta, asa cum se gaseau, lasand sfiala la o parte, au prins a alerga de-a valma prin cetate.

  • 20. Mamele si doicile, lasandu-si pruncii pe care-i vegheau, ieseau unele de ici, altele de dincolo, de prin case sau de pe camp, si cu o ardoare nemaiintalnita se imbulzeau in preasfantul templu.

  • 21. Felurite erau rugaciunile inaltate de catre cei ce se adunasera in locul acesta, adusi de ceea ce nelegiuitul avea de gand sa faca.

  • 22. Impreuna cu ei se aflau si o seama de cetateni care prinsesera curajul de a nu se supune indarjirii cu care acesta voia sa-si duca gandul pana la capat.

  • 23. Facand chemare la arme, si gata sa-si dea viata, ca niste viteji, pentru apararea legii parintilor lor, au starnit o mare zarva in locul acela, si cu mare greutate au fost impinsi indarat de catre varstnici si batrani, la locul de rugaciune in care fusesera.

  • 24. In acest timp, multimea nu inceta sa se roage.

  • 25. Iar batranii din preajma regelui se straduiau in toate chipurile sa-i abata gandul cel trufas de la planul pe care si-l facuse.

  • 26. Dar el, in incapatanarea lui, nesimtitor la toate staruintele, se apropia tot mai mult, inchipuindu-si ca-si poate duce planul pana la capat.

  • 27. Vazand aceasta, pana si propriii sai dregatori li s'au alaturat Iudeilor in a-L chema pe Cel ce are toata puterea, sa vina in ajutorul acelei clipe de necaz si sa nu inchida ochii asupra unei asemenea semete nelegiuiri.
    2Par 16:9, 2Mac 9:5

  • 28. Atat de mari erau noianul si inflacararea strigatelor pe care le scotea multimea adunata, incat totul s'a prefacut intr'un clocot de nedescris.

  • 29. Nu numai oamenii, dar si zidurile si pardoseala pareau ca striga, totul voind mai degraba moartea decat sa vada cum sfantul locas e pangarit.

Biblia Ortodoxa