Dumnezeu dejoaca inca o data planul regelui.

  • 1. Atunci regele l-a chemat pe Ermon, cel ce avea raspundere asupra elefantilor. Spumegand de manie, intru totul robit de furiosul sau plan,

  • 2. i-a poruncit ca a doua zi, de dimineata, cu belsug de vin - neamestecat - si cu destula tamaie sa imbete elefantii. 1 Celor cinci sute de elefanti, astfel infuriati prin atatea inghitituri de bautura cu tamaie, li se va da drumul asupra Iudeilor, ca sa-i omoare.

  • 3. Dupa ce a dat aceste porunci, regele s'a intors la ospatul sau, unde-i adusese pe aceia dintre prietenii sai si dintre ostenii care nutreau cea mai inversunata ura fata de Iudei.

  • 4. Iar Ermon, mai-marele peste elefanti, a dus porunca la indeplinire fara nici o abatere.

  • 5. Slujitorii randuiti in acest scop s'au dus de cu seara, au legat mainile acelor nenorociti, iar noaptea au luat si alte masuri de prevedere, gandind ca intregul neam va pieri deodata.

  • 6. Cand paganul credea ca Iudeii, incatusati cu lanturi din toate partile, sunt lipsiti de orice aparare,

  • 7. acestia L-au chemat pe Domnul cel Atotputernic si, cu lacrimi, fara'ncetare, L-au rugat pe milostivul lor Dumnezeu si Parinte, Stapanul a toate si Domnul tuturor puterilor,

  • 8. sa rastoarne nelegiuitul plan indreptat impotriva lor si, printr'o mareata aratare, sa-i scape de moartea ce le sta inainte.

  • 9. Rugaciunea lor, atat de staruitoare, s'a suit la cer.

  • 10. Ermon, care-i ghiftuise pe nemilosii sai elefanti cu nenumarate inghitituri de vin amestecat cu tamaie, a venit devreme la palat ca sa-i spuna regelui.

  • 11. Dar Cel care de la'nceput le-a daruit oamenilor, dupa vrerea Lui, un bun de mare pret, somnul, fie pentru noapte, fie pentru zi, i-a trimis regelui o portie zdravana,

  • 12. asa incat, prin aceasta dulce si adanca instapanire a Domnului, a ramas ca legat in stransoare; si astfel nelegiuitul sau plan s'a destramat repede, iar nestramutata sa hotarare s'a dus de rapa.

  • 13. Dar Iudeii, daca au scapat de ceasul care fusese randuit, L-au laudat pe Dumnezeul lor cel Sfant; si din nou L-au rugat - pe Cel ce atat de repede Se impacase cu ei - sa le arate trufasilor pagani taria mainii Sale celei puternice.

  • 14. Era aproape zece si jumatate cand crainicul regesc, vazand ca oaspetii care fusesera chemati la ospat s'au adunat, a venit si l-a zgaltait pe rege,

  • 15. l-a trezit cu destula greutate si, dandu-i a intelege ca vremea pranzului era pe duca, i-a vorbit si despre cele intamplate.

  • 16. Regele l-a ascultat, s'a intors la ospat si le-a spus oaspetilor sa sada in fata lui,

  • 17. ceea ce s'a si facut. Apoi le-a cerut sa se bucure si sa petreaca in voie, aceasta fiind partea cea mai placuta a ospatului.

  • 18. Si daca vorbaria s'a intetit, regele a trimis dupa Ermon si, masurandu-l cu niste ochi fiorosi, l-a intrebat de ce li s'a ingaduit Iudeilor sa fie astazi vii.

  • 19. Acesta, incercand sa-l lamureasca, i-a spus ca azi-noapte a facut ceea ce i se poruncise; tot asa au spus si prietenii sai.

  • 20. Atunci regele, cu o cruzime mai mare decat a lui Falaris, a zis: "Pentru somnul meu de azi, sa-mi multumeasca! Acum insa nu mai pierde vremea; pregateste elefantii sa fie gata pentru maine asa cum au fost azi, spre nimicirea acestor blestemati de Iudei!"

  • 21. Zicand regele acestea, cei de fata s'au inveselit si au incuviintat; apoi fiecare s'a dus acasa.

  • 22. Nici vorba insa sa-si treaca noaptea dormind, ci mai degraba nascocind tot felul de batjocuri pentru acei bieti nenorociti.

  • 23. De abia cantase cocosul de dimineata, cand Ermon, avandu-si salbaticiunile pregatite cu tot ce trebuia, le intarata in marea curte cu coloane.

  • 24. Gloatele cetatii se adunasera sa vada groaznica priveliste si asteptau, nerabdatoare, zorile.

  • 25. Iudeii, cu rasuflarea mai mult taiata, isi intindeau mainile spre cer si, cu jalnica incordare, Il rugau pe Intrutotmarele Dumnezeu sa le vina din nou si repede intr'ajutor.

  • 26. Soarele inca nu-si revarsase razele - in acest timp, regele isi astepta prietenii - cand Ermon a venit la el si l-a chemat sa iasa, spunandu-i ca ceea ce poftise poate fi acum aievea.

  • 27. Primindu-l, regele a ramas tare mirat de aceasta neobisnuita iesire [de care-i vorbea Ermon] si, coplesit de un duh care-l facea sa nu-si mai aduca aminte de nimic, a intrebat ce se petrece aici, si atat de dimineata, cu aceste pregatiri.

  • 28. Aceasta insa era lucrarea Atotputernicului Dumnezeu, Care-l facuse sa-si uite cu desavarsire planul.

  • 29. Ermon si prietenii sai au dus pan' la capat pregatirea elefantilor. "Ei sunt gata, o, rege, dupa strasnica ta porunca".

  • 30. La aceste cuvinte, regele a fost cuprins de o furie cumplita - deoarece, prin Pronia lui Dumnezeu asupra acestor lucruri, mintea acestuia devenise pe de-a'ntregul zapacita. S'a uitat fioros la Ermon si l-a amenintat cu aceste cuvinte:

  • 31. "Daca parintii sau copiii tai ar fi aici, ei ar fi trebuit sa fie dati ca hrana acestor fiare salbatice, iar nu acesti Iudei nevinovati, care ne-au slujit cu credinciosie, atat mie cat si inaintasilor mei;

  • 32. si daca nu m'as gandi la faptul ca am crescut impreuna si la trebuintele slujbei tale, tie ti-as lua viata in locul lor!"

  • 33. Iar Ermon, cel amenintat in acest fel neasteptat si ingrijorator, s'a tulburat in faptura si s'a schimonosit la chip.

  • 34. Dar si prietenii s'au furisat, unul cate unul, in timp ce el le dadea drumul gloatelor sa se duca la treburile lor.

  • 35. Iar Iudeii, auzind despre ce-i venise regelui sa spuna, L-au laudat pe Domnul Dumnezeu, Cel ce Se aratase, Imparatul imparatilor, pentru aceea ca si de data aceasta capatasera ajutor de la El.
    1Tim 6:15, Ap 17:14, Ap 19:16

  • 36. Dupa aceea, regele a randuit un ospat, asa cum ii era obiceiul, si a poruncit ca oaspetii sa fie poftiti la voie buna.

  • 37. Si l-a chemat si pe Ermon sa fie de fata si, cu glas amenintator, i-a zis: "Netrebnicule, de cate ori trebuie sa-ti poruncesc eu unul si acelasi lucru?

  • 38. Inca o data: Pentru maine pregateste elefantii spre nimicirea Iudeilor!"

  • 39. Rudele lui, care-i sedeau in preajma, s'au mirat de aceasta nestatornicie si au zis:

  • 40. "O, rege, pana cand ne vei pune la'ncercare ca pe niste prosti? E a treia oara cand poruncesti nimicirea lor.

  • 41. Cand treaba e gata sa inceapa, tu te razgandesti si-ti retragi porunca. Iata de ce starea aceasta de asteptare nu face altceva decat sa tulbure cetatea; prin ea misuna palcuri, si oricand poate fi jefuita".

  • 42. Atunci regele, intocmai ca un nou Falaris, pe de-a'ntregul iesit din minti, fara sa tina seama de schimbarile pe care mintea lui le suferise - dar spre binele Iudeilor -, s'a jurat cu aspru juramant si a poruncit sa-i trimita in locasurile mortilor, zdrobiti de genunchii si de picioarele elefantilor.

  • 43. Pe deasupra, va navali in Iudeea, va trece cetatile acesteia prin foc si sabie si va nimici templul acela in care paganii nu pot sa intre, iar locul de pe care se aduceau jertfe va fi pustiu pe'ntotdeauna.

  • 44. Prietenii si rudele au plecat veseli; si, increzatori in hotararea lui, si-au randuit ostile de paza in cele mai potrivite locuri ale cetatii.

  • 45. Iar mai-marele peste elefanti a impins fiarele intr'o stare vecina cu nebunia, le-a adapat cu tamaie amestecata'n vin si le-a gatit cu tot ce poate vari in sperieti.

  • 46. In faptul diminetii, cand cetatea era plina de o mare multime de oameni ce se indreptau spre hipodrom, el a intrat in palat si l-a poftit pe rege la privelistea ce fusese pregatita.

  • 47. Cu inima forfotind de furie nelegiuita, regele a alergat laolalta cu gloatele si cu salbaticiunile. Simtiri aspre si ochi nemilosi, iata incarcatura cu care dorea sa se uite la jalnica si groaznica moarte a celor amintiti mai sus.

  • 48. La vremea cand elefantii ajungeau la poarta, urmati de ostire, Iudeii, cand au vazut praful ridicat de picioarele gloatelor si cand au auzit puternicele strigate ale multimii,

  • 49. au gandit ca se afla in cele din urma clipe ale vietii lor, la capatul a ceea ce asteptasera tremurand. Asadar, au dat frau liber plansului si suspinelor; se imbratisau unul pe altul, iar cei ce erau rude apropiate se aruncau unul pe grumazul celuilalt: tati pe fii, mame pe fiice, iar alte femei isi tineau pruncii la san, imbiindu-i spre ceea ce parea a fi laptele lor cel din urma.

  • 50. Totusi, cand s'au gandit la ajutorul care, mai deunazi, le venise din cer, s'au asternut la pamant, toti, ca un singur om, incat pana si pruncii erau desprinsi de la san;

  • 51. si, strigand cu glas mare, L-au rugat pe Stapanul a toata puterea sa Se arate si sa aiba mila de cei ce acum se aflau la portile locasului mortilor.

Biblia Ortodoxa