1.
Si a fost ca dupa ce Israel a fost dus in robie si Ierusalimul a ramas pustiu, a sezut Ieremia jelind si a plans aceasta plangere asupra Ierusalimului; si a zis: 1
2.
Ea noptile si le trece plangand,
in lacrimi scaldandu-si obrajii.
Din toti care-atunci o iubeau
nu-i nimeni acum s'o aline.
Prietenii toti au tradat-o,
dusmani impotriva-i se-arata.
Ir 13:17, Ir 22:20, Plg 1:16
3.
Iudeea e dusa'n robie
prin tot ce-i mai josnic intr'insa,
prin propria ei inrobire. 2
Risipa'ntre neamuri, odihna nu-si afla;
gonacii au prins-o la mijloc,
al celor ce crunt o apasa.
Ir 13:19, Ir 14:2
4.
Plangand se coboara carari din Sion,
ca nimeni nu vine la praznic. 3
Surpate-i sunt portile toate:
pe ele, suspine de preoti.
Fecioarele-s duse''n robie,
el 4 singur si''neaca amarul.
Is 3:26, Ir 14:2, Plg 5:11
5.
Acei ce-l apasa sunt inca deasupra-i,
dusmanii se'ngrasa la carma,
ca'n fata noianului sau de pacate
culcatu-l-a Domnul cu fruntea'n tarana:
pruncutii sai fragezi sunt dusi in robie,
din urma manati de tirani.
Dt 28:43-44, Is 3:12, Plg 2:16
6.
Fiicei Sionului, 5 iata,
rapita i-a fost frumusetea!
Ai sai voievozi erau ca berbecii 6
ce nu si-au aflat o pasune:
pe drum se miscau fara vlaga
din fata gonacilor lor.
1Rg 4:21, Ir 13:20
7.
Si-aduce Ierusalimul aminte
de zilele lui triste, umile, 7
cand brat de vrajmas ii supuse poporul
ah, fara ca nimeni s'ajute: -,
cand ei, ei, dusmanii, vazandu-l pe drumuri,
de el isi radeau.
8.
Pacatui cetatea, din greu, Ierusalimul,
pricina pentru care-i acum in suferinta.
Cei ce-o aveau in cinste, cu toti au umilit-o,
ca i-au vazut rusinea;
ea insasi a gemut
si fata si-a intors-o.
Dt 32:28-29, Iz 24:6, Lc 19:42
9.
Necuratia-i uda se'ncleie pe picioare. 8
Nu si-a adus aminte de-un astfel de sfarsit:
candva semeata frunte, acum cu nasu'n jos;
si nimeni nu-i sa-i dea o mangaiere...
"O, Doamne, Doamne, iata, Tu vezi-mi umilinta,
ca'n fata mea dusmanul s'a inaltat pe sine!"
Sir 7:36
10.
Vrajmasul mana si-a'ntins-o
spre tot ce-are ea mai de pret.
Ca ea i-a vazut pe pagani
cum intra in sfanta ei casa,
ei, despre care ai zis
ca'n obstea Ta sa nu intre.
Dt 23:3
11.
Poporul suspina, intreg,
umbland dupa paine;
ce-aveau mai de pret au dat pe mancare,
sa-si cheme la viata suflarea.
Vezi, Doamne, priveste,
ca'n mare'njosire se afla!
Ps 36:25, Ir 52:6
12.
"Voi, toti cei ce mergeti pe cale,
veniti si vedeti
de este pe lume durere
la fel cu durerea ce-a dat peste mine!
Acel ce prin mine grait-a, El, Domnul,
in ziua aprinsei manii m'a smerit. 9
Is 1:6, Dn 9:12, Lc 22:44
13.
El foc a trimis din'naltele Sale locasuri;
in oasele mele-l aduse.
Si lat mi-a intins la picioare
si pasu'ndarat mi l-a'ntors;
un gol mi-a cascat inlauntru,
durere din zori pana'n seara.
Ir 12:13, Os 7:12
14.
Un ochi veghetor asupra pacatelor mele! 10
Si iata ca ele de maini mi s'au prins,
gramada le simt pe grumaz.
Slabitu-mi-a'n ele puterea:
De vreme ce Domnul m'a dat pe mana durerii,
nimic nu ma tine'n picioare.
Ps 37:4, Ir 30:14
15.
Vitejii mei, iata, pe toti gonitu-i-a Domnul
din mijlocul meu.
Un timp a chemat impotriva-mi
spre moartea alesilor mei.
Strivita a fost ca'ntr'un lin fecioara lui Iuda,
de-aceea eu plang.
Is 3:1, Is 13:3, Is 63:3, Ir 50:44, Plg 2:22, Ap 14:20, Ap 19:15
16.
In ochiul meu ape isi afla izvor.
Ca-mi este departe
Acel ce alina
si duhul spre sine-l intoarce.
Pieritu-mi-au fiii,
ca prins-a putere vrajmasul".
Ir 13:17, Ir 14:17, Plg 1:2, Plg 1:21, Plg 2:11, Plg 2:18, Plg 3:51
17.
Sionul mana si-a intins-o:
nu-i nimeni sa-i dea mangaiere.
Porunci a dat Domnul asupra lui Iacob;
dusmanii sai, iata-i, ii sunt imprejur.
In mijlocul lor, singur, un biet Rusalim,
un chip de femeie-alungata.
Ir 4:31, Plg 1:8
18.
Da, drept este Domnul,
ca spuselor Sale le-am stat impotriva.
Tu, lume de neamuri, auzi-mi durerea
si vezi-mi obida:
fecioarele mele si tinerii mei
sunt dusi in robie!
1Rg 12:15, Dn 9:7
19.
Chematu-i-am pe-aceia cu care m'am iubit;
ei insa m'au tradat.
Preotii mei, ca si batranii mei,
pierit-au in cetate
catand de-ale mancarii atat cat sa traiasca
si neafland nimic.
Ir 14:3, Ir 30:14, Plg 2:10
20.
O, Doamne, Tu vezi-mi necazul!
Launtrul meu e prada tulburarii
si inima in mine mi se'ntoarce:
ca-am necajit pe altul si-s necajit de altul;
afara pruncii mi-au pierit de spada,
in casa parc'as fi'ntru moarte.
Dt 32:25, Ps 24:17, Is 16:11, Ir 14:18, Ir 48:36, Iz 7:15, Lc 21:16
21.
Te rog, asculta-mi suspinul!
Nu-i nimeni sa-mi dea alinare.
Aflat-au vrajmasii de raul meu, Doamne,
si-au ras ca nebunii de cate-ai facut.
O zi ai adus, un timp ai chemat,
si ei devenit-au asemenea mie.
Ir 49:12, Plg 1:16
22.
Le fie rautatea'naintea fetei Tale
si fa-le si Tu lor
cum mi-ai facut Tu mie
pe seama celor multe pacate ale mele!
Ca mult imi e suspinul,
mahnita-mi este inima.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Va puteti administra preferintele in .
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si Conditii.