Elenismul in tara. Indemnurile autorului. Moartea lui Eleazar.

  • 1. La scurta vreme dupa aceea, regele l-a trimis pe Gerontiu Atenianul 1 sa-i sileasca pe Iudei sa-si paraseasca legile parintilor lor si sa nu mai traiasca dupa legile lui Dumnezeu,

  • 2. sa spurce templul din Ierusalim si sa-l inchine lui Zeus Olimpianul; iar pe cel de pe Garizim, lui Zeus-Primitorul-de-Straini, asa cum cereau locuitorii de pe-acolo 2.

  • 3. Aceasta inrautatire a raului le era tuturor o mare plaga, greu de indurat.

  • 4. Templul se umpluse de dezmatul si de betiile paganilor, care petreceau cu tarfele si se destrabalau cu femeile in curtile cele sfinte si care, pe deasupra, aduceau inlauntru lucruri de neiertat.

  • 5. Pana si altarul era plin de lucruri spurcate, oprite de lege.

  • 6. Nu era cu putinta nici sa ne tinem ziua de odihna, nici sa pazim sarbatorile parintilor nostri, si nici macar atat: sa marturiseasca cineva ca e iudeu.

  • 7. Printr'o nenorocita silnicie erau adusi in fiecare luna, in ziua de nastere a regelui, sa ia parte la un ospat de carne jertfita, iar cand venea sarbatoarea lui Dionisos erau siliti sa mearga, incununati cu iedera, in alaiul lui Dionisos 3.
    1Mac 1:54

  • 8. Printr'o punere la cale a lui Ptolemeu, porunca li s'a dat cetatilor grecesti de primprejur sa-i faca pe Iudei sa-si insuseasca acest fel de viata si sa ia parte la ospetele de carne jertfita idolilor;

  • 9. cei ce nu se vor hotari sa treaca la obiceiurile Grecilor vor fi injunghiati. Asadar, era lesne de vazut ca primejdia era de neinlaturat.

  • 10. Asa se face ca au fost aduse doua femei care-si taiasera copiii imprejur; le-au atarnat pruncii de sani, le-au purtat in vazul tuturor pe strazile cetatii si apoi le-au aruncat de pe inaltimea zidului.
    1Mac 1:60

  • 11. Altii fugeau laolalta prin pesterile dimprejur ca sa serbeze, pe ascuns, ziua a saptea; parati la Filip, au fost aruncati in flacari pentru vina de a se fi aparat pe ei insisi prin cinstirea celei mai sfinte zile.

  • 12. Acum, eu ii rog pe cei ce vor avea in maini aceasta carte sa nu se descurajeze din pricina acestor nenorociri, ci sa ia seama ca nu spre pieirea neamului nostru s'au intamplat aceste pedepse, ci spre indreptarea lui.

  • 13. A nu le lasa celor pacatosi timp sa tot pacatuiasca, ci a le trimite pe loc o pedeapsa, e un semn de mare bunavointa.
    Evr 12:6-8

  • 14. Ca atunci cand e vorba de alte neamuri, Stapanul asteapta rabdator sa le pedepseasca atunci cand ele ajung la preaplinul pacatelor lor, dar nu astfel S'a hotarat El sa Se poarte cand e vorba de noi,

  • 15. in asa fel incat sa nu ne pedepseasca prea tarziu, cand pacatele noastre vor fi ajuns la varf.

  • 16. Asadar, El niciodata nu-Si indeparteaza mila de la noi; si, daca-Si indreapta poporul prin mijlocirea unor nenorociri, nu ne paraseste.

  • 17. De-ajuns ne este ca am amintit de aceasta; si acum, dupa aceste cateva cuvinte, sa ne intoarcem la povestirea noastra.

  • 18. Eleazar, unul din carturarii de seama, om inaintat in varsta si foarte placut la infatisare, era silit sa-si deschida gura si sa manance carne de porc.
    Lv 11:7, 2Mac 7:1, 2Mac 7:42, Evr 11:35

  • 19. Dar el, mai degraba dorindu-si o moarte slavita decat o viata spurcata, se indrepta el insusi spre chin

  • 20. dupa ce scuipase totul, asa cum ar trebui sa faca cei ce, din dragoste de viata, au curajul de a nu se atinge de ceea ce le este oprit sa guste.

  • 21. Cum insa cei ce purtau grija acestui ospat idolesc, oprit de lege, il cunosteau demult pe acest om, l-au luat deoparte si l-au rugat sa aduca de la el alte carnuri, care ii erau ingaduite si pe care el insusi le gatise, si apoi sa se prefaca a manca din carnea jertfita, asa cum poruncise regele;

  • 22. facand aceasta, el ar fi scapat de la moarte si s'ar fi bucurat de omenie, pe temeiul vechii sale prietenii cu ei.

  • 23. Dar el, luand o slavita hotarare, vrednica de varsta sa, de cinstea batranetelor sale, de parul sau alb-stralucitor, de desavarsita lui purtare inca de cand era copil, dar mai ales de legile cele sfinte, randuite de Insusi Dumnezeu, a raspuns pe potriva, spunand ca pot sa-l trimita fara'ntarziere in locuinta mortilor:

  • 24. "Nu se cuvine ca la varsta noastra sa ne jucam de-a v'ati ascunselea, ca nu cumva o multime de tineri, presupunand ca Eleazar, la cei nouazeci de ani ai sai, s'a dat de partea naravurilor straine,

  • 25. sa se instraineze ei insisi prin gresala mea, a celui ce s'a jucat de-a v'ati ascunselea ca sa-si scape un crampei de viata, si astfel sa-mi spurc si sa-mi intinez batranetele.

  • 26. Si chiar daca acum as scapa de pedeapsa oamenilor, nici viu si nici mort nu voi scapa din mainile Celui-Atotputernic.

  • 27. Iata de ce, parasind acum viata in chip curajos, ma voi arata vrednic de batranetele mele,

  • 28. iar tinerilor le voi lasa o pilda de vitejie daca voi muri de o moarte frumoasa, de bunavoie si cu daruire, pentru cinstitele si sfintele legi".

  • 29. Si, zicand acestea, si-a indreptat pasii catre locul de chin.

  • 30. Iar cei care-l duceau si-au schimbat atunci in reavointa bunavointa pe care i-o aratasera cu putin timp inainte; aceasta, din pricina cuvintelor pe care el le rostise si pe care ei le socoteau nebunie.

  • 31. Si'n timp ce el isi dadea duhul sub lovituri, a zis printre gemete: "Vadit Ii este Domnului - Celui ce are sfanta stiinta - ca, putand eu sa scap de moarte, sub bice indur cumplite suferinte in trupul meu, dar ca in suflet le rabd cu bucurie din frica pe care o am de El".

  • 32. Asadar, in acest chip si-a parasit omul acesta viata, prin moartea lui lasandu-le nu numai tinerilor, ci si neamului in intregul lui, o pilda de vitejie si amintirea a ceea ce e bun in om.

Biblia Ortodoxa