Adevarul este cel ce biruie. Darius le inapoiaza Iudeilor sfintele vase si permite rezidirea Ierusalimului si a templului.

  • 1. Apoi a inceput sa vorbeasca cel de al doilea, cel ce spusese ca regele e mai puternic:

  • 2. "O, barbatilor, oare nu sunt mai puternici oamenii care stapanesc marea si uscatul si toate cate sunt in ele?

  • 3. Regele insa e cu mult mai puternic, fiindca el e domnul tuturor acestor lucruri si el le stapaneste; si orice le-ar porunci el oamenilor, ei aceea fac;

  • 4. de le va spune sa faca razboi unul impotriva altuia, ei asa fac; si de-i va trimite impotriva vrajmasilor, ei se duc si rastoarna munti si ziduri si turnuri;

  • 5. ucid si sunt ucisi, si porunca regelui nu o calca; daca inving, regelui ii aduc totul, precum si prazile si orice altceva.

  • 6. De asemenea, cei ce nu sunt luptatori si nu au nimic de-a face cu razboiul, ci lucreaza pamantul, dupa ce au secerat ceea ce au semanat, aduc regelui; si unul pe altul se silesc sa-i plateasca regelui bir;

  • 7. si, cu toate ca nu este altceva decat un om, daca el porunceste sa ucida, ei ucid; daca porunceste sa crute, cruta;

  • 8. daca porunceste sa loveasca, lovesc; a zis sa pustiasca, pustiesc; a zis sa zideasca, zidesc;

  • 9. a zis sa taie, taie; a zis sa sadeasca, sadesc.

  • 10. Tot poporul sau si toate ostile lui i se supun;

  • 11. mai mult: el sade si mananca si bea si se odihneste, dar aceia stau de paza imprejurul sau si nimeni nu poate sa plece sau sa-si vada de treburile lui, si nici sa nu-i dea ascultare in vreun fel.

  • 12. O, barbatilor, cum n'ar putea regele sa fie cel mai puternic, de vreme ce este atat de ascultat?" Si a tacut.

  • 13. Iar al treilea, cel care vorbise despre femei si despre adevar (acesta era Zorobabel), a inceput sa vorbeasca:

  • 14. "O, barbatilor, nu regele cel mare, nici multimea oamenilor, si nici vinul sunt cei mai puternici; cine oare sunt acelea care-i indrumeaza si-i stapanesc?: oare nu femeile?

  • 15. Femeile l-au nascut pe rege si intregul popor care stapaneste marea si uscatul;

  • 16. din ele s'au nascut ei, si ele i-au hranit pe cei ce-au sadit viile din care iese vinul.

  • 17. Ele fac imbracaminte pentru oameni si ele le aduc oamenilor marire; fara femei, oamenii nici n'ar exista.

  • 18. Si daca oamenii au adunat aur si argint sau orice lucru de mare pret, oare nu iubesc ei mai mult o femeie care-i atrage prin chip si frumusete?

  • 19. si, lasand toate acele lucruri la o parte, oare nu dau ei in gropi si nu raman cu gura cascata si cu ochii holbati la ea? si barbatii, toti la un loc, oare nu o doresc ei pe ea mai mult decat argintul sau aurul sau oricare alt lucru de mare pret?

  • 20. Omul isi lasa pe tatal care l-a crescut, precum si tara lui de bastina, si se lipeste de femeia sa;

  • 21. inima nu si-o desparte de femeia sa si nu-si mai aminteste nici de tata, nici de mama, si nici de tara.

  • 22. Dar si din acestea trebuie sa stiti ca femeile va stapanesc: oare nu munciti voi si nu va truditi si nu aduceti si nu dati totul femeilor?

  • 23. Omul isi ia sabia si se duce sa fure si sa talhareasca, strabate mari si fluvii,

  • 24. se uita'n ochii leului si merge'n intuneric; si dupa ce a furat si a rapit si a jefuit, aduce totul la iubita lui.

  • 25. Asadar, barbatul isi iubeste femeia mai mult decat pe tata si pe mama.

  • 26. Da, multi si-au iesit din minti pentru o femeie si au devenit robi de dragul ei;

  • 27. si multi au pierit si au ratacit si au pacatuit din pricina femeilor.

  • 28. Asadar, nici acum nu ma credeti? Intr'adevar, mare e regele prin puterea lui si prin teama oricarui tinut de a-l atinge.

  • 29. Dar eu l-am vazut pe el si pe Apamina, tiitoarea regelui si fiica faimosului Bartac, sezand de-a dreapta regelui

  • 30. si luand coroana de pe capul regelui si punand-o pe capul ei si lovindu-l pe rege cu palma stanga;

  • 31. si, fata'n fata cu toate acestea, regele se hlizea si se uita la ea cu gura cascata; daca ea radea, radea si el; si daca ea se supara, el prindea s'o maguleasca spre a-i castiga impacarea.

  • 32. O, barbatilor, cum oare nu sunt femeile puternice, de vreme ce fac asa?"

  • 33. Atunci regele si dregatorii s'au uitat unul la altul.

  • 34. Iar el a inceput sa vorbeasca despre adevar: "O, barbatilor, oare nu sunt femeile puternice? Mare e pamantul, inalt este cerul, grabnic in alergare e soarele - caci intr'o singura zi inconjoara cerul si se intoarce, tot alergand, la locul sau.

  • 35. Oare nu e mare cel ce face aceasta?... Mai mare insa si mai puternic decat toate este adevarul.

  • 36. Tot pamantul cheama adevarul; cerul pe el il binecuvinteaza; toate lucrurile se clatina si se cutremura de el, si nimic cu el nu e nedrept.

  • 37. Vinul e nedrept, regele e nedrept, nedrepte sunt femeile, nedrepti sunt fiii oamenilor si, ca atare, nedrepte-s toate lucrurile lor; in ele nu-i nici un adevar si toate pier pe seama nedreptatii lor.

  • 38. Adevarul insa dureaza si'ntotdeauna e puternic; el traieste si ramane puternic in veacul veacului.

  • 39. El nu cauta la fata oamenilor si nu partineste, ci tuturor le face ce e drept si se retine de la tot ceea ce-i nedrept si rau; cu lucrarea lui, toti oamenii o duc bine; in judecata lui nimic nu e nedrept.

  • 40. Aceasta este taria si imparatia si puterea si marirea tuturor veacurilor. Binecuvantat sa fie Dumnezeul adevarului!"

  • 41. Si, cu aceasta, a tacut.

    Atunci tot poporul a strigat, zicand: "Mare este adevarul si mai puternic decat orice!"

  • 42. Iar regele i-a zis: "Cere orice vrei, chiar mai mult decat ai dorit in scris, si-ti vom da, de vreme ce tu ni te-ai dovedit cel mai intelept; alaturi de mine vei sedea si ruda mea te vei chema".

  • 43. Atunci el i-a zis regelui: "Adu-ti aminte de fagaduinta pe care ai facut-o in ziua in care ai venit la carma regatului: aceea de a zidi Ierusalimul

  • 44. si de a trimite inapoi toate vasele care au fost luate din Ierusalim, pe care Cirus le-a pus deoparte cand a fagaduit sa darame Babilonul si sa le trimita inapoi la locul lor.

  • 45. Tu, de asemenea, ai fagaduit sa zidesti templul pe care Edomitii l-au ars atunci cand Iudeea a fost pustiita de Caldei.

  • 46. Si acum, o, stapane rege, aceasta este ceea ce iti cer si ceea ce doresc din parte-ti; aceasta-i fapta cea mare la care sa purcezi: Te rog sa-ti plinesti fagaduinta pe care cu propria ta gura i-ai facut-o Imparatului cerului!"

  • 47. Atunci regele s'a ridicat si l-a sarutat si a scris pentru el scrisori catre toti dregatorii, guvernatorii, capitanii si satrapii ca sa-i petreaca in afara primejdiilor, pe el si pe cei ce vor merge impreuna cu el sa zideasca Ierusalimul.

  • 48. Iar carmuitorilor din Celesiria si din Fenicia, ca si celor din Liban, le-a scris sa duca la Ierusalim lemn de cedru din Liban si, impreuna cu el, sa zideasca cetatea.

  • 49. Le-a scris si tuturor Iudeilor care plecau din regatul sau catre Iudeea ca are grija si de libertatea lor: nici un capitan, nici un satrap, nici un guvernator si nici un dregator nu va putea sa le intre cu de-a sila pe usa;

  • 50. si toata tara pe care ei o stapanesc va fi scutita de dari; iar Edomitii vor trebui sa paraseasca satele Iudeilor pe care le tineau,

  • 51. iar pentru zidirea templului vor da cate douazeci de talanti pe an, pana ce zidirea va fi ispravita;

  • 52. dar si la jertfeltnic sa fie aduse arderi-de-tot zilnice, dupa porunca: alti saptesprezece talanti sa se aduca, si peste an zece.

  • 53. Toti cei ce vin din Babilon, spre a zidi cetatea, sa fie liberi, ei si fiii lor si preotii care i-au insotit.

  • 54. De asemenea, a scris si despre veniturile si despre vesmintele preotilor care slujesc,

  • 55. ca si despre veniturile levitilor, cele ce li se vor da pana ce templul va fi terminat si Ierusalimul zidit.

  • 56. Iar pentru cei ce pazesc cetatea a scris sa li se dea loturi si simbrie.

  • 57. Si a trimis din Babilon si toate vasele pe care Cirus le pusese deoparte; si tot ceea ce fagaduise Cirus sa se faca, el a poruncit sa se faca si sa se trimita la Ierusalim.

  • 58. Si cand tanarul [Zorobabel] a iesit, si-a ridicat fata la cer, indreptata spre Ierusalim, si I s'a rugat Dumnezeului cerului, zicand:

  • 59. "De la Tine este biruinta si de la Tine este intelepciunea si a Ta este slava, iar eu sunt robul Tau.

  • 60. Binecuvantat esti Tu, Cel ce mi-ai dat intelepciune, si Tie Iti multumesc, Dumnezeul parintilor nostri!"

  • 61. Si a luat scrisorile si a plecat; si a venit in Babilon si le-a dat de veste tuturor fratilor sai.

  • 62. Iar ei L-au laudat pe Dumnezeul parintilor lor, fiindca El le daduse libertate si invoire

  • 63. sa zideasca Ierusalimul, ca si templul in care numele Sau a fost chemat. Si ei au petrecut cu muzica si bucurie timp de sapte zile.

Biblia Ortodoxa