Razvratirea si moartea lui Iason. Antioh Epifan jefuieste templul. Relele guvernatorilor. Iuda Macabeul fuge in pustiu.

  • 1. In vremea aceea 1, Antioh isi pregatea a doua sa inaintare asupra Egiptului. 2

  • 2. Si s'a facut ca in toata cetatea, timp de aproape patruzeci de zile, s'au ivit, alergand prin vazduh, calareti imbracati in straie aurite si randuiti in cete, cu sabiile scoase,

  • 3. calarime randuita in linii de bataie, atacuri si lovituri pornite dintr'o parte si din alta, scuturi avantate, paduri de sulite, zboruri de sageti, armuri de aur stralucitoare si platose de tot felul.

  • 4. Si toti se rugau ca aceasta vedenie sa fie spre bine.

  • 5. Atunci insa s'a imprastiat vestea mincinoasa cum ca Antioh nu mai era in viata si ca Iason, luand cu el cel putin o mie de oameni, s'a napustit naprasnic asupra cetatii; ca [luptatorii] de pe ziduri fusesera dati peste cap, ca, in cele din urma, cetatea a fost cucerita, iar Menelau a fugit in acropole.

  • 6. Iason i-a macelarit fara mila pe propriii sai concetateni, fara a se gandi ca izbanda dobandita impotriva fratilor sai de neam este cea mai mare infrangere, ci gandindu-se ca cei pe care i-a cucerit ii erau dusmani, iar nu consangeni.

  • 7. Cu toate acestea, el n'a dobandit stapanirea si, in cele din urma, neagonisind decat rusinea loviturii sale, s'a dus din nou, ca fugar, in tara Amonitilor.

  • 8. Asadar, purtarea sa ucigasa si-a aflat un capat: invinuit de catre Areta, tiranul Arabilor, fugar din cetate'n cetate, urmarit de toti, dispretuit ca unul ce parasise legile, ocarat ca un calau al patriei sale si al concetatenilor sai, a scapat in Egipt.

  • 9. Asa ca el, care-i izgonise pe atatia din patria lor, a pierit pe pamant strain, dupa ce trecuse pe la Spartani, cu nadejdea ca va gasi acolo un adapost, la adapostul faptului ca ei si noi ne tragem din aceeasi obarsie.

  • 10. Si el, care aruncase o multime de oameni neingropati, de nimeni n'a fost plans; n'a avut parte de nici un fel de inmormantare, si nici de mormant parintesc.

  • 11. Cand regelui i-au venit stirile asupra a ceea ce se petrecuse, a crezut ca Iudeea nu mai asculta de el. Drept urmare, a plecat din Egipt cu inima clocotind de furie si a cucerit cetatea prin puterea armelor.

  • 12. Si le-a poruncit ostasilor sa-i loveasca fara mila pe cei ce le cadeau in mana si sa-i injunghie pe cei ce se urcau in case.

  • 13. Ucisi au fost tineri si batrani, nimiciti au fost barbati, femei si copii, in macel au cazut fecioare si sugari.

  • 14. In acele trei zile au pierit optzeci de mii de insi, din care patruzeci de mii au cazut in lupta, si tot pe atatia au fost vanduti ca sclavi.

  • 15. Nemultumit cu atat, a avut indrazneala de a patrunde in cel mai sfant templu de pe pamantul intreg, avandu-l drept calauza pe acest Menelau, care venise sa-si tradeze si legile, si patria;

  • 16. cu mainile lui nelegiuite a luat sfintele obiecte si cu mainile lui spurcate a ridicat darurile lasate acolo de catre alti regi ca sa reinsufleteasca slava si vrednicia locasului.

  • 17. Si intr'atat se umflase Antioh in sinea lui, incat nici prin minte nu-i trecea ca Domnul era vremelnic suparat din pricina pacatelor celor ce locuiau cetatea si ca de acolo venea aceasta nepasare fata de sfantul locas.

  • 18. Ca daca ei nu s'ar fi dedat mai dinainte la atatea pacate, atunci si acesta - ca atunci cand Eliodor, trimis de catre regele Seleuc sa cerceteze vistieria, de abia intrat fusese biciuit 3 - si-ar fi revenit din indrazneala.

  • 19. Dar nu de dragul locului a ales Domnul poporul, ci de dragul poporului a ales locul.

  • 20. Iata dar de ce locul insusi, dupa ce a fost partas la nenorocirile venite asupra poporului, dupa aceea si-a avut partea lui de binefaceri; si el, care fusese parasit intru mania Atottiitorului, a fost din nou asezat in slava lui intreaga, atunci cand Stapanul-Cel-Mare a fost impacat.

  • 21. Antioh, asadar, ducand din templu o mie opt sute de talanti, a plecat in graba spre Antiohia, socotind, in trufia lui, sa faca uscatul drum de corabii si marea drum de picior, intr'atat i se semetise inima.

  • 22. Dar a lasat dregatori care sa-i faca poporului necazuri: la Ierusalim, pe Filip, de neam frigian, cu apucaturi inca si mai barbare decat ale celui ce-l numise,

  • 23. la Garizim, pe Andronic, si, pe langa acestia, pe Menelau, care-i intrecea pe toti in rautate fata de concetatenii sai, neavand fata de Iudeii concetateni ai sai decat porniri potrivnice.

  • 24. [Regele] l-a trimis pe misarhul 4 Apoloniu in fruntea unei ostiri de douazeci si doua de mii de oameni, poruncindu-i sa-i injunghie pe toti cei ce se aflau in puterea varstei, iar pe femei si pe cei mai tineri sa-i vanda.

  • 25. Si daca a sosit la Ierusalim, acesta s'a prefacut a fi pasnic, asteptand pana in ziua cea sfanta a odihnei; aflandu-i atunci pe Iudei in plina odihna, le-a poruncit oamenilor lui sa-si puna armele.

  • 26. Pe toti cei ce venisera sa priveasca i-a spintecat; apoi, aruncandu-se cu armele asupra orasului, pe foarte multi i-a doborat.

  • 27. In acest timp, Iuda, zis Macabeul, s'a retras in pustiu, impreuna cu alti noua, unde traiau ca fiarele in munti, el si fartatii sai, niciodata mancand altceva decat buruieni, ca sa nu se spurce.

Biblia Ortodoxa