Plangere prin cetati. Scribii regelui nu pot termina recensamantul, aceasta fiind de la Dumnezeu.

  • 1. Oriunde era primita aceasta porunca, poporul o tinea tot intr'o petrecere cu strigate de veselie; caci ura, care de multa vreme le mocnea in inima, acum puteau sa si-o arate deschis. 1

  • 2. Iudeii indurau mare mahnire si durere si plans, cu inima arsa de suspine, tanguindu-se in fata neasteptatului prapad care fusese poruncit asupra-le.

  • 3. Care casa, care cetate, care asezare cat de cat locuita, care ulite, de oriunde, nu s'au umplut de vaier si de plans?

  • 4. Cu atata asprime si nemila erau scosi afara, cu gramada, de catre comandantii multor cetati, incat nemaipomenitele chinuri ii miscau chiar si pe unii din vrajmasii lor, care, prin simtaminte de omenie obsteasca si gandindu-se cat de neasteptat poate fi sfarsitul unei vieti, lacrimau vazand cu ochii lor aceasta jalnica izgonire.

  • 5. Erau dusi si o multime de batrani, cu parul alb, cu picioarele sovaielnice in mersul greoi, impinsi inainte si, cu porniri salbatice si nerusinate, erau siliti sa mearga repede.

  • 6. Fete care de abia intrasera in camara de nunta ca sa se bucure de partasia casatoriei, isi schimbau bucuria in vaiet; cu tarana presarata pe capetele unse pentru veselie, erau manate din urma, asa cum se gaseau, fara val, si'n mijlocul unor nemaiauzite batjocuri ridicau laolalta strigate de vaier in locul cantecului de nunta;

  • 7. cu mainile legate si sub privirile flamande ale gloatelor, asa erau impinse'n mare graba pe puntea corabiei.

  • 8. Iar barbatii lor, in plina putere a tineretii, in loc de cununi pe frunte purtau streanguri in jurul gatului; in loc de sarbatoare si tinereasca veselie, isi petreceau restul zilelor de nunta in gemete scrasnite, sub talpile lor desculte vazand un iad deschis.

  • 9. Dusi erau ca niste fiare, legati in lanturi grunturoase; dintre ei, unora le era grumazul legat de scaunul vaslasilor 2, in timp ce picioarele altora erau stranse in catuse grele.

  • 10. Podina de scanduri de deasupra oprea lumina sa vina la ei; albul zilei li se astupa din toate partile, in asa fel incat, pe toata durata calatoriei, ostasii sa se poarte cu ei cum s'ar fi purtat cu niste tradatori.

  • 11. Asa au fost dusi pe aceasta corabie, iar la capatul calatoriei au sosit la Sedia. Regele poruncise ca ei sa fie dusi in marele hipodrom din fata cetatii; acesta, prin asezarea lui, era cat se poate de potrivit ca sa poata fi vazuti atat de cei ce veneau in cetate, cat si de cei care plecau in tara. In acest fel, ei nu puteau fi in legatura cu ostile regelui si, totodata, erau tinuti acolo ca unii care nu erau vrednici de un trai ca lumea.

  • 12. Si daca totul a fost gata, regele, auzind ca fratii lor din cetate veneau pe ascuns la ei si deplangeau necajita tristete a acestor nefericiti,

  • 13. s'a umplut de manie si a poruncit ca si acestia sa fie cu strasnicie supusi aceluiasi fel de viata (si, sub nici un cuvant, unuia mai bland).

  • 14. Pe de alta parte, intregul neam [al lor] trebuia inscris. Fiecare ins trebuia inscris pe nume; dar nu pentru acea munca silnica pe care am pomenit-o ceva mai sus, ci pentru ca [regele] sa-i poata supune la chinurile sus-amintite si, pana la urma, cruzimea lui sa le curme viata. 3

  • 15. Cu cruzime s'a facut inscrierea acestor oameni, cu inversunare, cu staruinta, de la rasaritul pan'la apusul soarelui, dar, cu toate acestea, ea nu a putut fi ispravita in patruzeci de zile.

  • 16. In acest timp, regele nu mai putea de bucurie si petrecea la ospete in fata capistilor idolesti. Inima lui cea ratacita, indepartata de adevar, si gura lui pagana ii slaveau pe idolii cei surzi, neinstare sa vorbeasca ori sa ajute, si rosteau vorbe necuviincioase impotriva Intrutotmarelui Dumnezeu.
    Ps 113:13

  • 17. La sfarsitul rastimpului pomenit mai sus, scribii l-au instiintat pe rege ca nu pot merge mai departe cu inscrierea Iudeilor, numarul acestora fiind foarte mare;

  • 18. se avea in vedere faptul ca foarte multi se aflau in tara, unii in locuinte, altii imprastiati prin felurite locuri, in asa fel incat toti comandantii Egiptului nu erau destui pentru o astfel de treaba.

  • 19. Atunci regele i-a amenintat si i-a invinuit ca iau mita spre a-i inlesni pe Iudei sa scape; cu toate acestea, avea limpede incredintare ca ceea ce i se spusese era adevarat,

  • 20. dupa ce i-au aratat si i-au dovedit ca nici hartia si nici condeiele nu le fusesera de-ajuns ca sa-si termine treaba.

  • 21. Aceasta insa a fost o lucrare de nebiruit a Proniei dumnezeiesti 4, care din cer le venea intr'ajutor Iudeilor.

Biblia Ortodoxa