Rugaciunea marelui preot Simon si a celorlalti Iudei. Ptolemeu este pedepsit, apoi se face sanatos.

  • 1. Atunci Simon, marele preot, a ingenuncheat in fata sfantului locas, si-a ridicat cu mare cuviinta mainile spre cer si s'a rugat astfel:

  • 2. "Doamne, Doamne, Imparat al cerurilor si Stapan a toata faptura, Cel sfant intre sfinti, singur Stapanitor, Tu, Atottiitorule, pleaca-Ti auzul spre noi, cei asupriti de omul rau si nelegiuit care se umfla in indrazneala si puterea lui.
    4Rg 19:15-16, Ps 19:7, 2Mac 1:24

  • 3. Ca Tu esti Ziditorul a toate, si Tu pe toate le stapanesti; drept esti Tu, Doamne, si Tu ii judeci pe toti cei ce se poarta cu trufie si neobrazare.

  • 4. Tu esti Cel ce i-ai nimicit pe cei ce candva lucrau faradelegea - printre care se aflau si uriasi -, cei ce se incredeau in puterea si indrazneala lor, acoperindu-i cu potop nemarginit.
    Fc 6:4, Fc 7:21

  • 5. Tu esti Cel ce cu foc si pucioasa i-ai nimicit pe Sodomiti, cei ce peste masura mestereau nedreptatea, vestiti prin pacatele lor, facandu-i pilda pentru generatiile de dupa ei.
    Fc 19:24, Ap 20:10, Ap 21:8

  • 6. Tu esti Cel ce Ti-ai aratat puterea atunci cand pe trufasul Faraon, care-Ti tinea poporul in robie, l-ai facut sa treaca prin greaua incercare a numeroase si felurite necazuri;
    Ies 1:13-14, Ies 7:8-10

  • 7. Tu esti Cel ce ai ingramadit peste el valurile marii la vremea cand urmarea cu multime de gloate si care de lupta, iar pe cei ce-si pusesera increderea in Tine, Stapanul a toata faptura, i-ai facut sa treaca nevatamati,
    Ies 14:28, Ies 15:1

  • 8. pe ei, cei care au vazut si au simtit lucrarea mainilor Tale si Te-au laudat pe Tine, Atottiitorule.

  • 9. Tu, Imparate, cand ai facut pamantul cel nemasurat si nemarginit, Tu esti Cel ce ai ales aceasta cetate; Tu esti Cel ce locul acesta i l-ai sfintit numelui Tau - cu toate ca Tu nu ai nevoie de nimic - si l-ai preamarit intru stralucita aratare, inaltandu-l spre slava marelui si preacinstitului Tau nume.
    Dt 12:11, 3Rg 8:29, 2Par 7:16

  • 10. Tu esti Cel ce, din iubire fata de casa lui Israel, ai fagaduit ca, daca vom cadea de la Tine si vor veni asupra-ne necazuri, si daca atunci vom veni in aceasta casa si ne vom ruga, Tu ne vei auzi rugaciunea.
    3Rg 8:47, 3Rg 9:3

  • 11. Cu adevarat, credincios 1 si adevarat esti Tu.

  • 12. Si, asa cum adeseori i-ai ajutat pe parintii nostri cand se aflau sub grea apasare si'n stare de umilinta si i-ai scapat din uriase primejdii,

  • 13. vezi si acum, Imparate Sfinte, cum, prin multele si marile noastre pacate, suntem cazuti la pamant si ne-am facut prada dusmanilor nostri si am devenit slabi si neputinciosi.

  • 14. Fiind noi in aceasta joasa stare de umilinta, iata ca acest om nerusinat si nelegiuit 2 cauta sa necinsteasca sfantul tau locas, singurul, de pe pamant, inchinat numelui slavei Tale.

  • 15. Locuinta Ta este cerul cerului, de care oamenii, intr'adevar, nu se pot apropia.

  • 16. Dar, de cand Tu ai binevoit sa-Ti arati marirea in mijlocul poporului Tau Israel, inca de atunci ai sfintit locul acesta.

  • 17. Nu Te razbuna pe noi prin necuratia acestor oameni, si nici nu ne pedepsi prin nelegiuirea lor, ca nu cumva nelegiuitii sa se faleasca intru mania lor sau sa tresalte intru semetia graiului lor si sa zica:

  • 18. «Am calcat in picioare sfantul locas, asa cum calcate'n picioare sunt templele idolesti!»

  • 19. Sterge nedreptatile noastre, risipeste-ne gresalele si arata-Ti mila in ceasul acesta!

  • 20. Degrab sa ne intampine indurarile Tale! Daruieste-ne pace, asa incat cei cazuti la pamant cu inima zdrobita sa-Ti aduca, cu gura lor, laude!"

  • 21. Atunci Atotvazatorul Dumnezeu, Stravechiul Sfant intru sfinti, a auzit cuviincioasa rugaciune si l-a lovit pe omul acela care-si ridicase capul cu atata dispret si cu atata obraznicie.
    1Rg 16:7, 1Ptr 1:12

  • 22. Clatinandu-l incoace si incolo, asa cum o trestie e clatinata de vant, l-a trantit pe pardoseala, sleit de putere, cu madularele slabanogite si, printr'o dreapta judecata, luandu-i putinta de a grai ceva.

  • 23. Prietenii si garzile de corp 3, vazand cat de repede venise peste el naprasnica pedeapsa, cuprinsi de mare spaima si temandu-se ca nu cumva el sa moara, l-au dus in graba de acolo.

  • 24. Iar cand, dupa catava vreme, si-a revenit in fire, aceasta aspra pedeapsa n'a starnit in el nici un fel de cainta, ci, dimpotriva, a plecat lasand in urma-i amarnice amenintari.

  • 25. Sosit in Egipt, a sporit si mai mult in rautate prin mijlocirea tovarasilor sai de pahar, amintiti mai sus, lipsiti de orice fel de lucru bun;

  • 26. si, ca si cum nenumaratele lui fapte nelegiuite n'ar fi fost de-ajuns, indrazneala lui a mers atat de departe, incat pretutindeni graia cuvinte de ocara, in timp ce multi dintre prietenii sai, urmarindu-i cu luare-aminte planurile, se intreceau in a-i face voia.

  • 27. Planul sau era acela de a pune in fruntea neamului nostru un semn de ocara; asadar, a ridicat o coloana langa pridvorul turnului si a sapat pe ea o inscriptie,

  • 28. anume ca intrarea in propriul lor templu le va fi oprita tuturor celor ce nu vor aduce jertfe; ca toti Iudeii vor fi inscrisi de-a valma printre poporul de rand; 4 ca aceia care se vor impotrivi vor fi ridicati cu de-a sila si dati mortii;

  • 29. ca aceia care au fost astfel inscrisi urmau sa fie insemnati cu semnul lui Dionisos, o frunza de iedera incrustata pe trup, 5 si trecuti astfel in randul celor cu dreptul de a fi crutati.

  • 30. Dar, ca nu cumva sa se creada ca el i-ar uri pe toti, a scris dedesubt ca daca vreunii dintre ei ar alege sa intre in comunitatea celor din riturile initiatice, 6 aceia sa aiba aceleasi drepturi cu Alexandrinii.

  • 31. Ca urmare, unii din cei ce erau peste cetate, fiindu-le sila de tot ceea ce insemna evlavia cetatii, lesne s'au dat de partea regelui, asteptand ca dintr'o viitoare legatura cu el sa dobandeasca o cinstire deosebita. 7

  • 32. Un duh de vrednicie, insa, i-a facut pe cei mai multi sa-si pastreze credinciosia fata de randuielile religioase; platind bani in schimbul unei vieti nehartuite, cautau sa scape de inscriere;

  • 33. increzatori privind inainte spre un ajutor care trebuia sa le vina, nu-si ascundeau sila fata de cei din neamul lor care se lepadasera de credinta, socotindu-i a fi dusmani ai neamului si tinandu-i departe de obisnuitele legaturi obstesti.

Biblia Ortodoxa