Moartea lui Alexandru. Ionatan si Demetru II; alianta impotriva lui Trifon. Ionatan, aliat al lui Antioh VI impotriva lui Demetru II.

  • 1. Regele Egiptului a adunat ostiri numeroase ca nisipul de pe tarmurile marii, precum si foarte multe corabii si cauta sa dobandeasca prin viclesug regatul lui Alexandru si sa-l alipeasca regatului sau.

  • 2. A venit in Siria cu vorbe de pace; oamenii cetatilor i-au deschis portile si i-au iesit in intampinare; aceasta, fiindca regele Alexandru poruncise sa i se iasa in intampinare, de vreme ce era vorba de socrul sau.

  • 3. Dar, de indata ce Ptolemeu intra in cetati, din ostirea lui lasa cate o oaste de paza in fiecare cetate.

  • 4. Cand s'a apropiat de Azot, i s'a aratat capistea lui Dagon arsa, Azotul si satele lui daramate, starvurile aruncate incoace si incolo, ramasitele facute scrum ale celor pe care [Ionatan] ii arsese in razboi, acum gramezi-gramezi in calea lui.
    1Mac 10:84

  • 5. I s'a povestit regelui ce facuse Ionatan, ca sa-l invinovateasca, dar regele a tacut.

  • 6. Ionatan a iesit in intampinarea regelui, la Ioppe, cu alai; s'au salutat unul pe altul si au poposit acolo.

  • 7. Ionatan a mers cu regele pana la raul numit Elefteros, dupa care s'a intors la Ierusalim.

  • 8. Ptolemeu insa s'a instapanit asupra cetatilor de pe tarmul marii pana la Seleucia-pe-Mare si cugeta planuri impotriva lui Alexandru.

  • 9. Si a trimis soli la regele Demetru, ca sa-i spuna: "Vino, sa incheiem amandoi o alianta; iti voi da pe fiica mea pe care o tine Alexandru si vei domni peste regatul parintelui tau;

  • 10. caci ma caiesc de faptul ca i-am dat-o pe fiica mea, de vreme ce el a cautat sa ma omoare".

  • 11. Il vorbea de rau fiindca-i ravnea regatul.

  • 12. Luandu-si fiica inapoi, i-a dat-o lui Demetru; a terminat-o astfel cu Alexandru, iar vrajmasia lor a iesit la lumina.

  • 13. Ptolemeu a intrat in Antiohia, unde si-a pus pe cap coroana Asiei; asa ca de acum avea pe cap doua coroane: pe a Egiptului si pe aceea a Asiei.

  • 14. La vremea aceea regele Alexandru se afla in Cilicia, fiindca oamenii acelor tinuturi nu mai voiau sa ramana sub ascultarea lui.

  • 15. Afland de cele intamplate, Alexandru a pornit la lupta impotriva lui Ptolemeu; acesta a inaintat, i-a iesit inainte cu o oaste puternica si l-a pus pe fuga.

  • 16. Alexandru a fugit in Arabia ca sa caute acolo un adapost, iar regele Ptolemeu a ramas biruitor.

  • 17. Arabul Zabdiel i-a taiat lui Alexandru capul si i l-a trimis lui Ptolemeu.

  • 18. A treia zi insa a murit si regele Ptolemeu, iar cei pe care el ii pusese prin cetati au fost ucisi de catre locuitorii acestora.

  • 19. Demetru a devenit rege in anul o suta saizeci si sapte.

  • 20. In zilele acelea, Ionatan i-a adunat pe cei din Iudeea ca sa cucereasca Cetatuia Ierusalimului, impotriva careia a faurit masini de razboi 1.

  • 21. Iar unii din cei ce-si urau neamul, oameni de nimic, s'au dus la rege si i-au dat de veste ca Ionatan impresura Cetatuia.

  • 22. Afland aceasta, [Demetru] s'a maniat, si de indata a pornit la drum, a venit in Ptolemaida si i-a scris lui Ionatan sa opreasca impresurarea si sa se intalneasca amandoi in Ptolemaida ca sa stea de vorba.

  • 23. Ionatan insa, auzind aceasta, a poruncit ca impresurarea sa mearga mai departe, apoi a ales o seama de batrani ai lui Israel si o seama de preoti si s'a pus pe el insusi fata'n fata cu primejdia.

  • 24. Luand cu el argint si aur si haine scumpe si alte daruri imbelsugate, s'a dus la rege in Ptolemaida si i-a castigat bunavointa.

  • 25. Cativa nelegiuiti ai neamului se plangeau de el,

  • 26. dar regele s'a purtat cu el asa cum se purtasera si inaintasii sai: l-a inaltat mai presus decat toti prietenii sai,

  • 27. i-a intarit raspunderea de mare preot si toate celelalte vrednicii pe care le avea dinainte si l-a asezat in fruntea intailor prieteni.

  • 28. Ionatan i-a cerut regelui sa scuteasca de dari Iudeea si cele trei tinuturi din Samaria; si i-a fagaduit trei sute de talanti.

  • 29. Regele s'a invoit; asupra tuturor acestor lucruri i-a scris lui Ionatan o scrisoare cu urmatorul cuprins:

  • 30. "Regele Demetru catre Ionatan, fratele sau, si catre neamul Iudeilor, salutare!

  • 31. Copia scrisorii pe care i-am trimis-o lui Lastene, ruda noastra 2, cu privire la voi, v'o trimitem si voua ca s'o cunoasteti:

  • 32. - Regele Demetru catre Lastene, parintele sau, salutare!

  • 33. Cu privire la neamul Iudeilor, care sunt prietenii nostri si pastreaza alianta cu noi, am hotarat sa le facem bine, avand in vedere bunele lor simtaminte fata de noi.

  • 34. Le dam intarirea noastra asupra Iudeii si asupra celor trei tinuturi, Aferema, Lida si Ramataim; acestea au fost luate din Samaria si alipite Iudeii, laolalta cu tot ceea ce tine de ele, in folosul tuturor celor ce aduc jertfe in Ierusalim, in schimbul darilor pe care regele le lua inainte de la ei, in fiecare an, din roadele pamantului si din cele ale pomilor.
    1Mac 10:29-30

  • 35. Cat despre celelalte care ni se cuvin, din zeciuieli si din vamuiri, ca si din puturile de sare si din darile datorate coroanei, incepand de astazi le iertam pe de-a'ntregul.
    1Mac 10:29-30

  • 36. Nici o abatere nu se va face de la aceasta porunca, incepand de acum si'ntotdeauna.

  • 37. Asadar, aveti grija sa faceti o copie care sa-i fie data lui Ionatan si asezata pe muntele cel sfant, intr'un loc de unde sa se poata vedea".

  • 38. Regele Demetru, vazand ca tara e linistita si ca nimic nu i se impotrivea, si-a eliberat toti ostasii, pe fiecare la vatra lui, in afara de ostasii straini pe care-i adunase de prin insulele neamurilor 3; atunci, insa, toate ostile pe care le avea de la parintii sai i-au devenit potrivnice.

  • 39. Trifon, care facuse parte candva din oamenii lui Alexandru, vazand ca toti ostasii carteau impotriva lui Demetru, s'a dus la arabul Iamblic, care-l crestea pe Antioh, copilul lui Alexandru,

  • 40. si i-a cerut cu staruinta sa i-l dea lui, ca sa domneasca in locul tatalui sau; si i-a povestit tot ceea ce se petrecuse cu Demetru si cum ostile lui ii devenisera potrivnice. Si a ramas acolo multe zile.

  • 41. Ionatan a trimis sa-i ceara regelui Demetru sa-i scoata din Ierusalim pe cei din Cetatuie, ca si pe cei ce se aflau in cetatile intarite, de vreme ce acestia se luptau impotriva lui Israel.

  • 42. Iar Demetru a trimis sa i se spuna lui Ionatan: "Nu numai ca voi face aceasta pentru tine si neamul tau, dar te voi incarca de cinstire, pe tine si pe neamul tau, de indata ce voi avea un prilej bun.

  • 43. Acum, insa, fa bine si trimite-mi oameni care sa mi se alature la lupta, caci nici una din ostile mele nu mai asculta de mine".

  • 44. Ionatan i-a trimis la Antiohia trei mii de oameni, razboinici viteji; acestia au venit la rege, iar regele s'a bucurat de venirea lor.

  • 45. Oamenii din cetate s'au adunat in mijlocul ei, ca la o suta douazeci de mii, care voiau sa-l ucida pe rege.

  • 46. Regele s'a ascuns in palat, iar oamenii cetatii au umplut strazile si au inceput lupta.

  • 47. Regele i-a chemat in ajutor pe Iudei; acestia s'au strans in jurul lui, dupa care, imprastiindu-se prin cetate, au ucis in ziua aceea ca la o suta de mii de oameni.

  • 48. Cetatii i-au dat foc, au luat in ziua aceea prazi din belsug, si astfel l-au scapat pe rege.

  • 49. Cand oamenii cetatii au vazut ca Iudeii pusesera cetatea la picioarele bunului lor plac, si-au pierdut curajul si si-au indreptat strigatele spre auzul regelui, zicand:

  • 50. "Da-ne mana dreapta 4 si opreste-i pe Iudei sa ne mai loveasca, pe noi si cetatea!"

  • 51. Si si-au aruncat armele si au facut pace. Iar Iudeii, dupa ce s'au umplut de faima in fata regelui si a tuturor celor din regatul sau, s'au intors in Ierusalim cu o foarte imbelsugata prada.

  • 52. Regele Demetru s'a asezat pe tronul sau regal, iar tara i s'a linistit.

  • 53. Cu toate acestea, el nu s'a tinut de nici unul din cuvintele pe care le spusese si s'a purtat cu Ionatan de parca i-ar fi fost strain; nu i-a intors binefacerile pe care acesta i le adusese, ci, dimpotriva, l-a intristat peste masura.

  • 54. Dupa toate acestea s'a intors Trifon, si impreuna cu el Antioh, un copilandru, care a devenit rege si si-a pus coroana.

  • 55. Iar langa el s'au adunat toti razboinicii pe care Demetru ii indepartase; acestia s'au batut impotriva lui Demetru, care a dat dosul si a fugit.

  • 56. Trifon a luat elefantii si s'a instapanit in Antiohia.

  • 57. Tanarul Antioh i-a scris lui Ionatan dupa cum urmeaza: "Iti intaresc raspunderea de mare preot, te asez in fruntea a patru tinuturi 5 si vreau sa te numeri printre prietenii regelui".

  • 58. Totodata i-a trimis vase de aur pentru slujba si i-a dat ingaduinta de a bea din cupa de aur, de a se imbraca in porfira si de a purta agrafa de aur.

  • 59. Iar pe Simon, fratele acestuia, l-a numit comandant, de la Scara Tirului 6 pana la hotarele Egiptului.

  • 60. Ionatan a pornit la drum si a inceput sa strabata tot tinutul de dincolo de Rau 7 si cetatile lui; si toate ostile Siriei i-au venit alaturi ca sa-l ajute'n lupta. Si a ajuns la Ascalon, iar oameni cetatii i-au iesit in intampinare cu alai.

  • 61. De acolo a plecat la Gaza. Dar daca oamenii din Gaza i-au inchis portile, el a impresurat cetatea, i-a aprins asezarile dimprejur si le-a pradat.

  • 62. Atunci oamenii Gazei s'au rugat de Ionatan, el le-a dat mana dreapta, dar pe fiii capeteniilor lor i-a luat ostatici si i-a trimis la Ierusalim. Apoi a strabatut tara pana la Damasc.

  • 63. Ionatan a aflat ca mai-marii ostilor lui Demetru se aflau la Chedes, in Galileea, cu o numeroasa ostire, ca sa termine cu el 8.

  • 64. Si s'a dus ca sa le iasa inainte, iar pe Simon, fratele sau, l-a lasat in tara.

  • 65. Simon si-a randuit tabara aproape de cetatea Bettur, a lovit-o timp de mai multe zile si a inchis-o.

  • 66. [Impresuratii] l-au rugat sa le primeasca mana dreapta, el s'a invoit, dar i-a scos afara, a pus mana pe cetate si a lasat in ea o oaste de paza.

  • 67. Ionatan si oastea lui isi randuisera tabara in apropiere de apa Ghenizaretului 9, de unde, dis-de-dimineata, au ajuns in campia Hatorului.

  • 68. Si iata ca ostirea strainilor ii iesea inainte in campie; acestia lasasera in munti o oaste care sa-i pandeasca, iar acum le ieseau in cale.

  • 69. In acest timp, oamenii de la panda, ridicandu-se din locurile lor, s'au aruncat si ei in lupta.

  • 70. Oamenii lui Ionatan, toti, au luat-o la fuga, ca nimeni din ei n'a mai ramas, in afara de Matatia, fiul lui Abesalom, si de Iuda, fiul lui Alfeu, capitanii ostilor. 10

  • 71. Ionatan si-a sfasiat hainele, si-a presarat cenusa pe cap si s'a rugat;

  • 72. apoi s'a intors la lupta cu fata spre dusmani, i-a luat la goana, iar ei au fugit.

  • 73. Vazand aceasta, ai lui care fugisera s'au intors la el si i s'au alaturat in urmarire pana la Chedes, adica pana'n tabara dusmanilor, unde ei insisi au tabarat.

  • 74. In ziua aceea au cazut dintre straini ca la trei mii de oameni. Apoi Ionatan s'a intors la Ierusalim.

Biblia Ortodoxa