Groaznicul sfarsit al lui Antioh Epifan.

1. Cam in aceeasi vreme s'a intamplat si intoarcerea, lipsita de cinste, a lui Antioh din tinuturile Persiei.
2. Caci, intrat in cetatea numita Persepolis, s'a apucat sa jefuiasca templul si sa puna mana pe oras. Dar si multimea, ridicandu-se, a pus mana pe arme; si s'a intamplat ca Antioh, pus pe fuga de catre locuitorii tarii, s'a intors plin de rusine.
3. Ajuns in Ecbatana, i-a sosit vestea despre ceea ce i se intamplase lui Nicanor si oamenilor lui Timotei.
4. Aprins de manie, se gandea sa le plateasca Iudeilor rusinea suferita din partea celor ce-l silisera sa fuga; si i-a poruncit carutasului sau sa mane carul, fara oprire, pana la capatul drumului (il insotea judecata Cerului, de vreme ce se rostea cu trufie: "Voi preface Ierusalimul in mormant al Iudeilor, de indata ce voi sosi acolo!").
5. Dar Domnul, Cel ce pe toate le vede, Dumnezeul lui Israel, l-a lovit cu o plaga de nevindecat, cum nu s'a mai vazut: nu ispravise bine aceste cuvinte, ca a fost cuprins de o nesuferita durere in maruntaie si de groaznice chinuri launtrice;
2Par 16:9, 3Mac 1:27
6. aceasta, pe buna dreptate, de vreme ce el, prin numeroase si nemaipomenite chinuri, chinuise maruntaiele altora.
7. Cu toate acestea, intru nimic domolindu-si mandria si mereu plin de trufie, sufland impotriva Iudeilor flacarile furiei sale, a poruncit ca inaintarea sa fie iutita. S'a intamplat insa ca el a cazut din carul care alerga bubuind si, invartit intr'o cazatura rostogolita, toate madularele trupului i s'au stalcit.
8. Asa ca el, care cu putin inainte, in infumurarea lui nemaiintalnita la oameni, credea ca le poate porunci valurilor marii si care-si inchipuia ca poate cantari in cumpana inaltimile muntilor, era acum trantit la pamant si dus pe o targa, prin el aratandu-se in ochii tuturor puterea lui Dumnezeu,
9. pana acolo incat din trupul acestui om siroiau viermii, trupul i se descarna de viu, petic cu petic, printre dureri si suferinte, iar duhoarea puroaielor care ieseau din el carnea nasul intregii ostiri;
10. si cel care, cu putin inainte, credea ca atinge stelele cerului, nu avea pe nimeni care sa-l poarte, din pricina nesuferitelor sale duhori.
11. Atunci, fiind tot numai rana, a inceput sa-si domoleasca mult din trufie si, sub biciul dumnezeiesc, a prins a intelege, hartuit in fiece clipa de chinuri.
12. Si, cum el insusi nu mai putea sa indure propria sa putoare, s'a rostit: "Drept este sa asculti de Dumnezeu si, de vreme ce esti muritor, sa nu-ti pui dumnezeirea pe seama".
13. Si acest ticalos Il ruga pe Stapanul - Care n'ar fi trebuit sa aiba mila de el -, fagaduind
14. sa elibereze Sfanta Cetate - aceea pe care se grabea s'o stearga de pe fata pamantului si s'o prefaca in mormant -,
15. sa-i faca egali in drepturi cu Atenienii pe toti Iudeii - cei pe care nu-i socotise vrednici nici macar de mormant, si pe care voia sa-i arunce la fiare, pe ei si pe copiii lor, si sa faca din ei hrana pasarilor de prada -,
16. sa inzestreze cu cele mai frumoase podoabe sfantul templu - pe care mai inainte il jefuise -, sa inapoieze, chiar in numar mult mai mare, obiectele sfinte, sa ia parte - din propriile lui venituri - la cheltuielile de trebuinta jertfelor
17. si - culmea! - ca se va face iudeu si ca va cutreiera toate locurile'n care traiesc oameni, spre a da marturie despre puterea lui Dumnezeu.
18. Dar, fiindca chinurile lui nu se opreau nicicum - caci il ajunsese judecata lui Dumnezeu -, deznadajduit de starea in care se afla, le-a scris Iudeilor scrisoarea de mai jos, o adevarata jalba, care suna astfel:
19. "Antioh, rege si guvernator, catre preacinstitii Iudei, concetatenii sai: salutare, sanatate si multa fericire!
20. Daca voi si copiii vostri o duceti bine si daca trebile voastre va merg asa cum le vreti, vom inalta pentru aceasta imbelsugate rugaciuni de multumire.
21. Cat despre mine, ma aflu intins fara putere pe un pat si-mi aduc aminte, miscat, de semnele pretuirii voastre si de bunele voastre simtaminte. La intoarcerea mea din tinuturile Persiei am cazut greu bolnav si socotesc ca e de trebuinta sa ma ingrijesc de obsteasca liniste a tuturor.
22. Nu ca as fi cumva deznadajduit de starea mea - dimpotriva, am mare nadejde ca voi scapa din aceasta boala -,
23. ci fiindca-mi amintesc ca tatal meu, atunci cand pleca la razboi in partile de sus, isi randuia un urmas,
24. pentru ca, daca s'ar intampla ceva neasteptat sau vreo veste neplacuta, oamenii tarii sa stie ca trebile fusesera randuite si, in felul acesta, sa nu se tulbure catusi de putin;
25. in afara de aceasta, vazand ca regii din apropierea noastra si vecinii regatului pandesc prilejurile si asteapta intamplarile, l-am randuit rege pe fiul meu Antioh ¹, pe care, de mai multe ori, inainte de a ma avanta spre satrapiile de sus, l-am incredintat si l-am infatisat celor mai multi dintre voi; de altfel, i-am si facut scrisoarea de mai jos.
26. Va rog si va cer sa va aduceti aminte de binefacerile mele obstesti si de la om la om si sa va pastrati bunele simtaminte pe care le aveti fata de mine si fata de fiul meu.
27. Caci sunt incredintat ca, plin de dulceata si de iubire de oameni, el imi va urma indeaproape dorintele si se va intelege bine cu voi".
28. Iata deci cum acest ucigas si blasfemiator, in prada unor suferinte cumplite, asemanatoare cu acelea pe care el le pricinuise altora, si-a ispravit viata pe pamant strain, in munti, printr'o moarte nenorocita.
29. Iar Filip, tovarasul sau din copilarie, i-a adus trupul inapoi; dar, temandu-se de fiul lui Antioh, s'a dus in Egipt, la Ptolemeu Filometor.

Groaznicul sfarsit al lui Antioh Epifan.

Biblia Ortodoxa

Acest site foloseste Cookie-uri.

Nu ai acceptat Termeni si Conditii

Groaznicul sfarsit al lui Antioh Epifan.

Biblia Ortodoxa

Setari Cookie-uri

Despre Cookie-uri

Cookie-uri Necesare

Cookie-uri de Statistici

Cookie-uri de Publicitate

Cookie-uri de Preferinte

Acest site foloseste Cookie-uri.

Nu ai acceptat Termeni si Conditii