Simon si Onia, potrivnici. Eliodor, invinuit de jefuirea templului. Mare necaz in cetate. Pedeapsa, apoi pocainta lui Eliodor.

1. In timp ce Sfanta Cetate ¹ era locuita intr''o pace deplina si legile erau pazite cu desavarsire, datorita evlaviei marelui preot Onia ² si urii sale fata de rau,
2. s'a intamplat ca insisi regii cinsteau Locul si preamareau templul prin cele mai marete daruri,
3. pana intr'atat, incat chiar si Seleuc, regele Asiei, dadea din veniturile sale pentru acoperirea tuturor cheltuielilor legate de slujba jertfelor.
4. Dar un oarecare Simon, din tribul lui Veniamin, asezat in dregatoria de ispravnic al templului ³, a avut o neintelegere cu Onia asupra trebilor negustoresti din piata orasului ⁴.
Sir 50:1
5. Si, neputand sa-l invinga pe Onia, s'a dus sa-l gaseasca pe Apoloniu din Tars, care in vremea aceea era guvernatorul Celesiriei si al Feniciei,
6. caruia i-a spus ca vistieria din Ierusalim era doldora de bogatii nesfarsite, pana intr'atat, incat multimea banilor nici nu mai putea fi socotita, ca nu ar avea nici o legatura cu cheltuielile jertfelor si ca era cu putinta ca aceste comori sa vina in vistieria regelui.
7. Iar cand Apoloniu s'a vazut cu regele, l-a instiintat pe acesta despre bogatiile de care i se vorbise, iar acesta l-a ales pe Eliodor, mai-marele trebilor obstesti, si l-a trimis cu porunca de a ridica bogatiile pomenite mai sus.
8. Iar Eliodor s'a pornit de indata la drum, chipurile sa cerceteze cetatile Celesiriei si ale Feniciei, dar, in fapt, sa implineasca planul regelui.
9. Sosit la Ierusalim si primit cu prietenie de catre marele preot al cetatii, i-a spus acestuia ceea ce i se descoperise si a infatisat scopul venirii sale, intreband daca intr'adevar lucrurile stateau asa.
10. Marele preot i-a spus ca era vorba de bani ai vaduvelor si ai orfanilor, incredintati [templului] spre pastrare ⁵,
11. ca o parte din ei sunt ai lui Hircan, fiul lui Tobie, un om de mare cinste - asa ca nelegiuitul Simon spusese minciuni -, si ca, de toti, erau patru sute de talanti de argint si doua sute de talanti de aur
12. si ca, in sfarsit, era peste putinta sa li se faca un astfel de rau unor oameni care s'au incredintat sfinteniei locului si maretiei unui templu de care nimeni nu se poate atinge si care se bucura de cinstire in toata lumea.
13. Dar Eliodor, potrivit poruncilor pe care le primise de la rege, pretindea cu tot dinadinsul ca aceste bogatii sa fie duse in vistieria regala.
14. In ziua hotarata, a intrat in templu sa faca o cercetare amanuntita. Nu mica, insa, a fost zarva care s'a starnit in cetate.
15. Preotii, imbracati in vesminte si ingenuncheati in fata jertfelnicului, Il chemau din cer pe Cel ce facuse legea banilor incredintati spre pastrare sa pazeasca de orice atingere bunurile celor ce le incredintasera.
16. Tot omul care vedea fata marelui preot simtea cum i se sfasie inima, caci infatisarea lui, cu chipul schimbat, ii vadea zbuciumul din suflet.
17. Spaima de care acesta era cuprins si tremurul trupului sau erau semnele, vadite oricui, ale durerii din inima sa.
18. Altii, iesiti de prin casele lor, alergau de-a valma sa faca rugaciuni de obste, de vreme ce locasul era amenintat cu infruntarea.
19. Femeile, incinse cu sac pe sub sani, se imbulzeau pe ulite, in timp ce fecioarele, care erau inchise inlauntru, alergau unele la porti, unele la ziduri, altele se aplecau pe ferestre,
20. si toate, avandu-si mainile intinse spre cer, se rugau.
21. Oricine s'ar fi induiosat vazand cum o multime foarte amestecata cadea cu fata la pamant si cum marele preot era coplesit de spaima.
22. Dar, in timp ce acestia Il rugau pe Domnul Atotputernic sa fereasca de orice atingere bunurile incredintate spre pastrare, pentru ca ele sa ramana celor ce le incredintasera,
23. Eliodor infaptuia ceea ce i se poruncise.
24. Dar in chiar locul acela, unde el de-abia venise impreuna cu oamenii lui, acolo, langa vistierie, Inaltul Stapan al duhurilor si al tuturor Puterilor ⁶ a facut o minunata aratare, asa incat toti cei ce cutezasera sa vina acolo, coplesiti de puterea lui Dumnezeu, s'au pomenit fara vlaga si fara curaj.
25. Ca li s'a aratat un cal purtand pe el un calaret infricosator si care era impodobit cu sa, frau si capastru ⁷ de mare frumusete; aruncandu-se ca un fulger, l-a lovit pe Eliodor cu copitele de dinainte; iar calaretul parea sa aiba armura de aur.
26. Iar in fata lui s'au mai ivit doi tineri, bine legati la statura, stralucind de frumusete, cu imbracaminte sclipitoare; si, standu-i de-o parte si de alta, il biciuiau [pe Eliodor] pe nerasuflate, stalcindu-l sub lovituri
1Mac 2:54, Lc 24:4
27. pana ce, deodata, el a cazut la pamant, invaluit intr'un intuneric gros; si l-au ridicat si l-au pus pe o targa:
28. omul acela care venise sa intre in sus-numita vistierie cu mare alai si cu toata paza lui, era dus pe targa, de acum nemaifiind in stare sa se ajute pe sine; si toti au recunoscut cu limpezime puterea lui Dumnezeu.
29. In timp ce acesta, ca urmare a puterii lui Dumnezeu, zacea fara grai, lipsit de orice nadejde si de orice ajutor,
30. ceilalti [Iudeii] Il binecuvantau pe Domnul Cel ce in chip minunat Isi preamarise Locul; iar templul, care cu putin inainte era plin de tulburare si spaima, se afla, dupa aratarea Domnului Atottiitorului, plin de bucurie si veselie.
31. Curand dupa aceea, cativa casnici ai lui Eliodor i-au cerut lui Onia sa-L cheme pe Cel-Preainalt si sa dobandeasca iertare pentru viata celui ce era gata sa-si dea duhul.
32. Iar marele preot, de teama ca nu cumva regele sa creada ca Eliodor cazuse prin oarecare viclesug al Iudeilor, a adus jertfa pentru tamaduirea acestui om.
33. Si, in timp ce marele preot se ruga, aceiasi tineri i s'au aratat din nou lui Eliodor, purtand aceeasi imbracaminte; si, standu-i inainte, au zis: "Mii de multumiri sa-i aduci marelui preot Onia, ca de dragul lui ti-a crutat Domnul viata;
34. iar tu, cel ce ai fost biciuit de catre Cer, vesteste-le tuturor maretia si puterea lui Dumnezeu". Si, zicand acestea, s'au facut nevazuti.
35. Eliodor I-a adus Domnului jertfa, I-a facut cele mai mari fagaduinte Celui care-i daruise viata, iar apoi, dupa ce si-a luat ramas bun de la Onia, s'a intors, cu oamenii lui, la rege.
36. Si a dat marturie pentru toate lucrurile Intrutot-Marelui-Dumnezeu, ⁸ pe care el le vazuse cu ochii lui.
37. Si daca regele i-a cerut sa-i spuna care om ar fi potrivit sa mearga inca o data, trimis, la Ierusalim, acesta a spus:
38. "Daca ai vreun oarecare dusman sau vreun oarecare uneltitor impotriva ta, trimite-l acolo, si ti se va intoarce biciuit, daca totusi ar fi sa scape cu viata; caci, fara nici o indoiala, in preajma acelui loc se afla o oarecare putere dumnezeiasca.
39. Intr'adevar, Cel ce-Si are locuinta in ceruri vegheaza asupra acelui loc si-l ocroteste, iar pe cei ce se duc acolo spre a face rau ii loveste si-i nimiceste".
40. Asa s'au petrecut faptele privitoare la Eliodor si la paza vistieriei.

Simon si Onia, potrivnici. Eliodor, invinuit de jefuirea templului. Mare necaz in cetate. Pedeapsa, apoi pocainta lui Eliodor.

Biblia Ortodoxa

Acest site foloseste Cookie-uri.

Nu ai acceptat Termeni si Conditii

Simon si Onia, potrivnici. Eliodor, invinuit de jefuirea templului. Mare necaz in cetate. Pedeapsa, apoi pocainta lui Eliodor.

Biblia Ortodoxa

Setari Cookie-uri

Despre Cookie-uri

Cookie-uri Necesare

Cookie-uri de Statistici

Cookie-uri de Publicitate

Cookie-uri de Preferinte

Acest site foloseste Cookie-uri.

Nu ai acceptat Termeni si Conditii