Intrecerea dintre Alexandru si Demetru I. Ionatan, mare preot. Imbierile lui Demetru I fata de Iudei, pe care acestia nu le primesc, luand partea lui Alexandru. Alianta lui Alexandru cu Egiptul si apoi cu Ionatan. Infrangerea lui Apoloniu.
-
1. In anul o suta saizeci, Alexandru, fiul lui Antioh Epifan, s'a ridicat si a luat Ptolemaida; primit de popor, acolo a inceput sa domneasca.
-
2. Afland aceasta, regele Demetru a adunat ostiri foarte numeroase si a pornit impotriva lui sa se bata.
-
3. Demetru i-a trimis lui Ionatan o scrisoare cu vorbe de pace si cum ca ar vrea sa-l ridice pe treptele cinstirii;
-
4. caci, isi zicea el: "Sa ne grabim sa facem pace, noi mai intai, cu oamenii aceia, inainte ca [Ionatan] s'o faca cu Alexandru impotriva noastra;
-
5. caci el isi va aduce aminte de toate relele pe care noi i le-am facut, si lui, si fratilor sai, si neamului sau".
-
6. Asa ca i-a dat imputernicire de a ridica osti, de a-si face arme, de a se numi aliatul sau, si a poruncit sa-i fie dati inapoi ostaticii ce se aflau in Cetatuie.
-
7. Ionatan a venit la Ierusalim si a citit scrisoarea in auzul intregului popor si al celor din Cetatuie.
-
8. Acestia din urma au fost cuprinsi de mare frica afland ca regele ii daduse imputernicire de a ridica oaste.
-
9. Oamenii din Cetatuie i-au dat lui Ionatan ostaticii, iar acesta i-a dat parintilor lor.
-
10. Ionatan locuia in Ierusalim si s'a pornit sa rezideasca si sa reaseze cetatea.
-
11. Le-a poruncit lucratorilor sa rezideasca zidurile si imprejmuirea muntelui Sion cu pietre cioplite in patru muchii, ca sa le intareasca, iar ei au facut asa.
-
12. Strainii ce se aflau in cetatile zidite de Bacchide au luat-o la fuga;
-
13. fiecare si-a lasat balta locul pe care-l avea si a plecat in tara lui.
-
14. Numai in Bettur au ramas cativa din cei ce parasisera legea si poruncile, caci acolo era locul lor de scapare.
-
15. Regele Alexandru a aflat de fagaduintele pe care Demetru i le trimisese lui Ionatan; i s'a povestit si despre luptele si faptele viteze pe care acesta le facuse, el si fratii lui, si despre suferintele pe care le indurasera.
-
16. Si a zis: "Oare vom afla noi vreodata un om care sa-i semene? Sa facem deci din el un prieten si aliat".
-
17. Asa ca a scris si a trimis o scrisoare alcatuita dupa cum urmeaza:
-
18. "Regele Alexandru catre fratele sau Ionatan, salutare!
-
19. Am auzit despre tine ca esti un razboinic viteaz, foarte potrivit sa devii prietenul nostru.
-
20. Iata de ce te randuim astazi sa fii marele preot al neamului tau si-ti daruim treapta de prieten al regelui - totodata el i-a trimis o tunica de porfira si o coroana de aur -, pentru ca tu sa fii partasul nostru si sa-ti pastrezi prietenia cu noi".
-
21. Ionatan si-a pus pe el vesmintele sfintite in cea de a saptea luna a anului o suta saizeci, la sarbatoarea Corturilor; si a ridicat osti si a faurit arme multe.
-
22. Afland aceasta, Demetru s'a intristat foarte si a zis:
-
23. "Ce-am facut noi acolo, ca Alexandru ne-a luat-o inainte facand prietenie cu Iudeii spre a-si dobandi sprijin?
-
24. Asadar, si eu le voi scrie si le voi vorbi de ajutor, de inaltare in cinste si de daruri spre a-i castiga de partea noastra".
-
25. Si le-a trimis o scrisoare alcatuita asa:
"Regele Demetru catre neamul Iudeilor, salutare!
-
26. De vreme ce ati pazit legamintele facute cu noi si ati staruit in prietenia noastra si nicidecum n'ati trecut de partea dusmanilor nostri, am aflat si ne-am bucurat.
-
27. Mergeti deci mai departe in a va pastra credinciosia fata de noi, iar noi va vom rasplati pentru ceea ce faceti in folosul nostru.
-
28. Va vom darui numeroase scutiri si va vom inmana daruri.
-
29. Incepand chiar de acum, va scutesc si va eliberez, pe toti Iudeii, de dajdii, de vama pe sare si de darile catre coroana;
1Mac 11:34-35 -
30. si a treia parte din seminte si jumatatea din roadele pomilor, ce mi se cuveneau mie, sunt iertate incepand de astazi, asa incat ele sa nu mai fie luate din tara lui Iuda, si nici din cele trei tinuturi ce i s'au adaugat de la Samaria si Galileea 1, incepand cu ziua de azi si cat va dura timpul.
1Mac 11:34-35 -
31. Ierusalimul sa fie sfant si scutit, cu toate hotarele lui, de zeciuiala si de biruri.
-
32. De asemenea, ma lipsesc de orice putere asupra Cetatuii Ierusalimului si i-o trec marelui preot, pentru ca sa aseze acolo oamenii pe care el ii va alege ca s'o pazeasca.
-
33. Si oricarui iudeu care a fost dus ca rob din tara lui Iuda in oricare parte din cuprinsul regatului meu ii dau libertatea fara nimic in schimb. Si toti sa fie scutiti de dari, chiar si pentru vitele lor.
-
34. Si toate sarbatorile si zilele de odihna si zilele de luna noua si zilele anume randuite si cele trei zile de dinaintea unei sarbatori si cele trei de dupa ea, toate sa fie zile de scutire si de libertate pentru toti Iudeii care se afla in regatul meu
-
35. si nimeni nu va avea caderea de a pretinde ceva de la vreunul din ei sau de a-l supara pentru ceva.
-
36. In ostile regelui vor fi inscrisi dintre Iudei ca la treizeci de mii de oameni, care vor primi aceeasi plata ca toti ceilalti din ostile regelui.
-
37. Dintre ei, unii vor fi asezati in cetatile intarite ale regelui, iar unii dintre acestia vor fi randuiti peste trebile de incredere ale regatului. Comandantii si dregatorii lor vor fi dintre ei, iar acestia vor trai dupa legile lor, asa cum regele a poruncit pentru tara lui Iuda.
-
38. Cat despre cele trei tinuturi din provincia Samaria care au fost alipite la Iudeea, ele sa ramana alipite de Iudeea si socotite ca ale ei, pentru ca, avand aceeasi supusenie, sa nu asculte de vreo alta stapanire in afara de aceea a marelui preot.
-
39. Iar Ptolemaida, cu tinuturile ei, o dau in dar templului din Ierusalim pentru acoperirea cheltuielilor legate de sfantul locas.
-
40. Din partea mea, dau in fiecare an cate cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile ce i se cuvin regelui in locurile sfinte.
-
41. Tot prisosul de bani, pe care cei ce strang darile nu l-au varsat in anii trecuti, va fi dat de acum pentru nevoile templului.
-
42. Pe deasupra, se face scutire si pentru cei cinci mii de sicli de argint care erau luati anual din veniturile templului, pentru ca ei sa le revina preotilor slujitori.
-
43. Toti cei ce vor fugi a scapare in templul din Ierusalim si in toate tinuturile lui din pricina unei datorii fata de vistieria regala si pentru oricare alta pricina vor fi eliberati cu tot ceea ce au ei in cuprinsul regatului meu.
-
44. Pentru lucrarile de zidire si prenoire ale templului, cheltuielile vor fi date, de asemenea, din veniturile regelui.
-
45. Pentru ridicarea zidurilor Ierusalimului si pentru intarirea lor de jur-imprejur, cheltuielile vor fi, de asemenea, luate din veniturile regelui, ca si pentru ridicarea zidurilor in Iudeea".
-
46. Cand Ionatan si poporul au auzit cuvintele acestea, nu le-au dat crezare si nici nu le-au primit, fiindca isi aduceau aminte de marile rele pe care acela i le pricinuise lui Israel si de marile suferinte cu care ii necajise.
-
47. Le-a placut insa de Alexandru, de vreme ce el fusese primul care le-a imbiat cuvinte de pace si cu care facusera o alianta statornica.
-
48. Regele Alexandru a adunat ostiri numeroase si si-a randuit tabara impotriva lui Demetru.
-
49. Si daca cei doi regi s'au inclestat in lupta, oastea lui Demetru a luat-o la fuga, iar Alexandru l-a urmarit si l-a adus la ai sai.
-
50. Razboiul insa s'a intetit pana la apusul soarelui, iar Demetru, in ziua aceea, a fost ucis. 2
-
51. Alexandru a trimis soli la Ptolemeu, regele Egiptului 3, ca sa-i vorbeasca asa:
-
52. "Iata ca eu m'am intors in regatul meu si m'am asezat pe tronul parintilor mei; am dobandit puterea, l-am zdrobit pe Demetru si m'am instapanit asupra tarii noastre;
-
53. m'am razboit cu el si l-am zdrobit, pe el si oastea lui, si ne-am asezat pe tronul sau regal.
-
54. Acum, asadar, sa legam prietenie noi intre noi; acum, asadar, da-mi-o pe fiica ta de sotie; eu voi fi ginerele tau si-ti voi da - si tie, si ei - daruri vrednice de tine".
-
55. Iar regele Ptolemeu i-a raspuns dupa cum urmeaza: "Fericita e ziua in care tu te-ai intors in tara parintilor tai si in care te-ai asezat pe tronul lor regal!
-
56. Acum, asadar, voi face asa cum ai scris; vino sa ne intalnim la Ptolemaida 4, ca sa ne vedem unul pe altul, si te voi face ginerele meu, asa cum ai spus".
-
57. Ptolemeu a plecat din Egipt, el si fiica sa, Cleopatra, si a venit la Ptolemaida in anul o suta saizeci si doi,
-
58. iar regele Alexandru i-a iesit in intampinare; el i-a dat-o acestuia pe Cleopatra, fiica sa, si a facut nunta in Ptolemaida, cu mare alai, asa cum obisnuiesc sa faca regii.
-
59. Regele Alexandru i-a scris lui Ionatan sa vina sa-l intalneasca.
-
60. Acesta a venit cu mare alai la Ptolemaida si s'a intalnit cu cei doi regi, carora le-a dat - ca si prietenilor lor - argint, aur, daruri numeroase, si le-a atras bunavointa.
-
61. Atunci s'au strans impotriva lui niste oameni de nimic din Israel, din cei certati cu legea, si l-au parat, dar regele nu i-a luat in seama.
-
62. Mai mult, regele a poruncit ca Ionatan sa fie dezbracat de hainele lui si imbracat in porfira, si asa s'a facut.
-
63. Regele l-a asezat langa el si le-a zis dregatorilor sai: "Iesiti cu el in mijlocul cetatii si spuneti cu glas mare: Nimeni sa nu ridice vreo plangere impotriva lui, de nici un fel, si nimeni sa nu-l tulbure pentru vreo pricina oarecare!"
-
64. Si cand parasii lui au vazut cinstirile ce i se aduceau, cuvintele poruncii, si pe el insusi imbracat in porfira, si-au luat cu totii talpasita.
-
65. Iar regele i-a facut cinstea de a-l inscrie printre prietenii de frunte si l-a randuit strateg si meridarh 5.
-
66. Iar Ionatan, dupa aceea, s'a intors la Ierusalim cu pace si bucurie.
-
67. In anul o suta saizeci si cinci, Demetru, fiul lui Demetru 6, a venit din Creta in tara parintilor sai.
-
68. La aceasta veste, regele Alexandru a tresarit si s'a intors la Antiohia.
-
69. Demetru i-a incredintat comanda ostaseasca lui Apoloniu, care era guvernatorul Celesiriei 7; acesta a adunat o mare ostire si si-a asezat tabara langa Iamnia si a trimis sa i se spuna lui Ionatan, marele preot:
-
70. "Tu, care esti cu desavarsire singur, te ridici impotriva noastra, in timp ce eu, din pricina ta, m'am facut de ras si de batjocura; atunci, de unde pana unde iti iei tu libertatea de a ne infrunta in munti?
-
71. Acum, asadar, daca te bizui pe ostile tale, coboara catre noi in campie, si acolo sa ne masuram unul cu altul; caci eu am cu mine ostile cetatilor.
-
72. Intreaba si afla cine sunt eu si cine sunt ceilalti care ne vin intr'ajutor. Ei spun ca voi nu sunteti in stare sa stati pe picioare'n fata noastra, de vreme ce parintii tai de doua ori au fost pusi pe fuga in tara lor.
-
73. Cu atat mai putin vei fi tu in stare acum sa tii piept calarimii, si nici vreunei osti asemanatoare in campie, unde nu e nici piatra, nici pietricica, si nici loc pe unde sa fugi".
-
74. Cand a auzit Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s'a gandit cu chibzuinta si a ales zece mii de oameni si a iesit din Ierusalim; iar Simon, fratele sau, i s'a alaturat intr'ajutor.
-
75. Si si-au randuit tabara in apropiere de Ioppe, dar oamenii cetatii au inchis portile, fiindca acolo, in Ioppe, se afla un corp de paza al lui Apoloniu. Dar ei s'au pornit la lupta,
-
76. iar oamenii cetatii, cuprinsi de spaima, au deschis, asa incat Ionatan a pus stapanire pe Ioppe.
-
77. La aceasta veste, Apoloniu a pus in linie de bataie trei mii de calareti si o numeroasa pedestrime si s'a indreptat spre Azot, ca si cum ar fi vrut sa strabata [tara], in timp ce, totusi, inainta in campie, caci el avea o foarte numeroasa calarime pe care se bizuia.
-
78. Ionatan l-a urmarit spre Azot, si cele doua osti s'au inclestat in lupta.
-
79. Apoloniu lasase o mie de calareti ascunsi inapoia dusmanului.
-
80. Ionatan a aflat ca in spatele lui se afla o oaste la panda. Calaretii i-au invaluit oastea si au improscat-o cu sageti de dimineata pana seara.
-
81. Oastea s'a tinut bine, asa cum poruncise Ionatan, in timp ce caii acelora oboseau.
-
82. Atunci Simon si-a ridicat oastea si a lovit falanga, caci calarimea era istovita; [Sirienii], zdrobiti sub loviturile lui, au luat-o la fuga.
-
83. Calaretii s'au risipit in campie si au fugit in Azot si au intrat in Bet-Dagon, capistea idolului lor, ca sa-si afle acolo scaparea.
-
84. Ionatan a aprins Azotul si cetatile dimprejur, le-a luat prazile, a ars Bet-Dagonul si pe cei ce fugisera in el.
1Mac 11:4 -
85. Numarul celor cazuti sub sabie si al celor arsi a fost ca la opt mii de oameni.
-
86. Plecand de acolo, Ionatan si-a randuit tabara aproape de Ascalon, iar oamenii cetatii l-au intampinat cu mare alai.
-
87. Apoi s'a intors Ionatan la Ierusalim impreuna cu oamenii lui, incarcati cu mare belsug de prazi.
-
88. Si, de indata ce regele Alexandru a aflat de aceasta, l-a incarcat pe Ionatan cu si mai multa cinste
-
89. si i-a trimis o agrafa de aur - ceea ce li se da, de obicei, rudelor regelui - si i-a dat in stapanire Ecronul si toate hotarele lui.
Biblia Ortodoxa
