Biblia Ortodoxa

Comentariu

Pentru aceeasi ratiune invocata in nota precedenta (3, 25), regele vorbeste ca un fiu al lui Israel, imprumutand gandirea si limbajul lui Daniel. Mesajul textului este acela ca, in prezenta si sub inraurirea profetului, o taina dumnezeiasca se poate descoperi chiar prin gura unui pagan, cum va fi, de pilda, exclamatia sutasului din fata crucii (Mt 27, 54; Mc 15, 39; Lc 23, 47); marturia de acum despre "Duhul Sfant al lui Dumnezeu (pnéuma theoū agion), impreuna cu cea din 3, 25 despre faptura care este "asemenea fiului lui Dumnezeu" (omoia yiō theoū) se constituie intr'o veritabila revelatie asupra misterului Sfintei Treimi, mult mai transparenta decat aceea de la stejarul Mamvri (Fc 18). De altfel, aceasta marturie e fondul aperceptiv pe care se va petrece convertirea trufasului suveran (vv. 33-34). De remarcat ca Daniel Il "poarta" intr'insul (pe Duhul Sfant) (en eautō éhei); autorul sacru foloseste aici verbul din profetia lui Isaia asupra nasterii lui Iisus dintr'o fecioara (vezi Is 7, 14 si nota). Textul Masoretic suna diferit: Daniel are intr'insul "duhul sfintilor zei" (BJ, OSTY) sau "un duh al sfintilor zei" (TOB). Editiile curente romanesti, desi isi revendica Textul Masoretic, adopta formularea: "Duhul lui Dumnezeu celui Sfant".