Belin


Belin 

Centru de comuna, satul Belin este situat pe cursul de est si pe malul drept al Oltului, pe valea paraului Belin, intre Aita Mare si Haghig, dupa cotul cel mare din Tara Barsei, la extremitatea nord-estica a Tarii Barsei si la poalele vestice ale Muntilor Baraolt, pe soseaua Sfantu Gheorghe- Araci-Baraolt, la 30 km de Brasov si la 34 km de Sfantu Gheorghe.

Vestigii arheologice. Pe locul numit "Cetatea Ciorii" au fost descoperite mai multe fragmente ceramice preistorice din epoci neprecizate. In 1885, in padurea "Umbra luncii", a fost descoperit un depozit de piese de bronz ce dateaza din Hallstatt B 1., constand din psalii, fragmente de celt, topoare cu aripioare, fragmente de seceri, un disc-falera de bronz cu toarta, placi de bronz, fragmente de cutit de bronz, de bratari - verigi de bronz si fragmentele unui vas de bronz. Tot din acest depozit se crede ca provine o secure de bronz.

Prima atestare documentara: 1334, sacerdos de Belen.

Denumiri istorice romanesti: 1787, Bolonna [Bolona], 1854, Belin.

Denumirea Belin (in forma maghiara Bolon) este de origine slavo-romana. Despre locurile romanesti din Belin marturisesc cateva toponime pastrate de-a lungul vremii: " Dregus higgya" (Podul lui Dragos), "Mircse malom" (Moara lui Mircea), " Bacs arka" (arca Baciului), " Pakular Aron malma" (Moara lui Aron Pacurariu). Prezenta romanilor, alaturi de comunitatea secuilor din Belin, este atestata documentar odata cu sporirea numarului de conscriptii si acte oficiale care includ si pe iobagi. Astfel, in lustra din 1614, ordonata de principele Transilvaniei Gabriel Bethlen, sunt mentionati: Mihai Corbu (Kwrbwl Mihaly), Ioan Luca (Luka Janos), Matei Luca (Luka Mathe) drabanti: Nicolae Romanul (Olah Miklos), Luca Romanul (Olah Lukacz), Stefan Neagul, roman de neam (Naguli Jystuan olah fy), iar la 1638 este atestat iobagul Radu Bobeica si fiul sau, Stanciu, din Belin.

Un Andrei Romanul Literatul sau Diacul (Olah Andras deak) din Belin este pomenit intr-un proces de mijlocul secolului al XVII-lea in care este semnalat si popa Vasile din Scheii Brasovului. Desigur, acest Andrei Romanul va fi fost cantor si invatator in Belin. Despre Stoica Romanul (Olah) din Belin aflam dintr-un document din 1686 ca avea 59 de oi. In 1655 este pomenita Stanca (Stanka), sotia lui Andrei Romanul Perlai si, in acelasi an, in alt document este pomenit acelasi roman pe nume Andrei Perlai din Belin (Perlai Andras nevu olah). Un Roman Romanul (Olah) din Belin este pomenit intr-un document din 1684; un Stefan Romanul figureaza intr-un alt document din 1685, victima a unei silnicii intamplate pe ulita mica (kis ucza) din Belin si un Mihai Romanul (Olah), precum si un alt iobag pe nume Stanciu din Belin, apar intr-un document din 1686.

In Conscriptia din 1699 a romanilor ortodocsi din comitatul Trei Scaune sunt inregistrati urmatorii capi de familie in Belin: Ioan Hosu, Mihai Molnar, Ioan Pepte, Solomon Cotca, Ioan Boricean, Mihai Meleg, Ioan Hosu jr., Radu Sorban, Todor Cismadia si Radu Pipter. Asadar, un morar (molnar) si un cizmar (cismadia) din sat erau romani. Dintre cei 157 capi de familie ai Belinului din 1750, 48% erau iobagi, din care 64% aveau nume romanesti (comunitatea romaneasca reprezenta 30% din totalul populatiei). In 1785-1786, jumatate din cei 100 de iobagi si jeleri aveau nume romanesti, fiind pomenit si preotul greco-catolic "Popa Juan". Intr-un document din 1806 se vorbeste de o reuniune a crestinilor din Belin, Aita Mare si Baraolt, care si-au propus ridicarea unei case parohiale pentru preoti.

In 1809, din cei 93 de iobagi si jeleri, 62% aveau nume romanesti (Brottya, Borza, Pozna, Ardelean, Daranban, Purvuj). Potrivit conscriptiei din 1819-1820, 58% din cei 33 de iobagi si 76% din cei 38 de jeleri, aveau nume romanesti (Gurguj, Csokan, Bates, Niko). Conscriptia din 1820 consemneaza urmatoarele nume romansti: Bokor János, judele satului, Borka Niko, Huszár Niko, Pakulár Niko, Pakulár Zatyi, Pozna Opri Brotya Simon, Niko Borka, Demetrius Pakulár, Simeon Biotya, Nicolaus Pakular sen., Georgius Bajkuj, Nicolaus Karatson, Bokor Borka, Zatyi Pakulár, Georgius Mojsza, Georgius Szebeni, Georgius Karatson, Pakulár Mihály, Georgius Román, Joannes vel Niko Szots, Bokor Lájner, Niko Pakulár jun., Niko Gabor, Georgius Pakulár, Georgius Pakulár jun., Opri Pozna, Niko Pakulár sen., Niko Bajkuj, Nikolaus Pakulár, Mágda Huszár, Petrus Pakulár, Georgius Pozna, Joannes Bokor jun., Joannes Vántsa, Joannes Gurguly, Stephanus Raduly, Niko Huszár, Stephanus Nyaguly, Adamus Niko, Borbára Báts, Stephanus Gurguj, Joannes Mojsza, Joannes Bokor sen., Junn Popa. In perioada 1853-1928 s-au inregistrat anual, in medie, intre 26 si 33 de nasteri, iar decesele au fost cuprinse in medie anuala intre 15 si 24. Numele frecvent intalnite: Gheorghe, Nicolai, Ana, Maria, Mihai, Ioan, Daniel, Ilie, Ileana, Iosif, Alexandru, Mogos, Toma, Antonie, Dionisie, Marica, Anca, Iuliana, Alexie, Dumitru, Petru, Elena, Dimitrie, Vasilie, Floarea, Petra, Iustina, Stefan, Toader, Avram, Achim, Ioana, Bucur, Bucura, Oprea, Bucsa, Reveica, Elisabeta, Zinca. Dintre numele unguresti: Eva, Iozsa etc.

Comunitatea romaneasca ortodoxa din Belin a fost si ea implicata in marile evenimente ale istoriei nationale. Documentele semnaleaza faptul ca preotul Ioan Bucsa din Belin, impreuna cu preotul Ioan Csiki din Aita Mare a participat la Marea Adunare de la Blaj din 3/15 mai 1848. Faptul nu a ramas fara urmari. Secuii sovini au "inceput a maltrata pe pacinicii [pasnicii] locuitori romani". La intoarcerea de la Adunarea de la Blaj, pr. Ioan Bucsa din Belin a fost prigonit, fiind nevoit sa se refugieze.

In prima mare conflagratie mondiala multi romani din Belin au cazut pe fronturile straine. Se pastreaza numele celor 40 de eroi din localitate cazuti, in perioada 1914-1918, printre care tineri din familiile: Brotea, Dumitru, Buta, Serban, Leancu, Blaga, Moga, Sarbu, Olaru, Sorea etc.

Bucuria cu care romanii din Belin inrolati in armata imperiala ori de honvezi au primit, in 1916, armata romana care inainta in Transilvania, este redata in volumul memorialistic manuscris al invatatorului Ioan Csichi Ciucan. Documentele atesta aceasta atitudine, dar si "vanatoarea pornita asupra romanilor care au simpatizat cu armata romana". Primarul Iosif Pacurar a fost arestat si inchis la Cluj. A fost nevoit sa se refugieze si pr. Ioan Singeorzan.

Pe hotarul comunei Belin a cazut, in 1916, un ostas al Armatei Romane, pe nume Constantin Ionescu. In perioada interbelica, comunitatea ortodoxa din Belin organiza ceremonii in memoria caporalului-erou cazut in hotarul comunei lor. In toamna anului 1918 s-a organizat, si la Belin, Garda Nationala Romana, condusa de sublocotenentul Alexandru Moisa. In Alba Iulia, la Marea Adunare Nationala din 1 Decembrie 1918 a fost prezent in calitate de delegat, Ioan Serban din Belin. Acasa, in Belin, ca si in toate comunitatile romanesti in aceeasi zi, "preotii, in usa altarului, cu Evanghelia ridicata, vesteau ca neamul romanesc a inviat, iar credinciosii raspundeau in cor: Adevarat c-a inviat".

Din pacate, istoria nu i-a ocolit pe romanii din Belin de evenimentele dramatice din perioada ocupatiei ungare (1940- 1944). Odata cu intrarea trupelor ungare in Belin, locuitorii romani au fost crunt maltratati de bande inarmate de localnici si au fost siliti sa paraseasca satul. Printre instigatorii acestei actiuni s-au numarat primarul, invatatorul si preotul reformat. Pentru faptul ca multe femei nu au parasit religia ortodoxa, ele au fost obligate sa stea in genunchi pe boabe de porumb ore intregi. "Toate aceste maltratari au avut drept scop ca romanii din secuime sa-si paraseaasca pentru totdeauna caminurile si sa se refugieze in Romania" - se spune in sentinta Curtii de Apel din octombrie 1946.

Localitatea are legaturi traditionale cu Brasovul si cu satele din zonele Baraolt si Sfantu Gheorghe. Conform traditiei locale, se crede ca in 1700 parohia din Purcareni (Brasov) a daruit credinciosilor romani din Belin o biserica de lemn, asezata pe locul actualei biserici-monument istoric.

Biserica ortodoxa din Belin, cu hramul " Adormirea Maicii Domnului", a fost zidita din piatra si caramida in anul 1772, pe o suprafata de 84 mp, intr-un singur corp de cladire si se pastreaza si astazi. In interior are patru despartituri distincte:

altar, naos si tinda - incaperea de sub turn (clopotnita), care serveste de intrare in biserica. Naosul este boltit, semicilindric. Biserica n-are pictura, semn evident al saraciei banesti si materiale a credinciosilor. Se pastreaza un clopot inscriptionat cu chirilice: "Acest clopot l-au facut Ioan cu Dobra Noicu - 1782" (probabil ctitorii bisericii). Intrarea se face dinspre sud, pe sub turn. Podisorul pentru cor e sustinut de doi stalpi de caramida. In partea nordica s-a construit un contrafort spre a sprijini zidul. Cutremurul din 1940 a afectat puternic biserica veche.

Terenul pe care s-a zidit biserica veche, scoala confesionala, casa parohiala, cimitirul, locul arator de 400 de stj., precum si 16 jug. de padure au fost cumparate, in parte prin contributia si jertfa crediciosilor, iar parte din ele sunt donatii ale crestinilor darnici.

Consemnarea averii nemiscatoare a bisericii si scolii grecorasaritene din Belin, din mai 1868, cuprinde: biserica si casa parohiala "cu curtea si gradina de semanat", casa de scoala cu gradina ei de semanat, "ingropatoarea in capu satului". Sunt mentionate cartile bisericesti: "Leturgie sirbeasca din 1804, de tiparit nu sa stie; Octoich sirbesc, ani nu e; Penticostari din 1810, Evangelie, ani nu e". Documentul este semnat de: Alexie Buksa, preot paroh, Pakular Mihaly Hulo, Pakular György esküt [jurat], Ioann Kolese kurator.

Inventarul "averei imobile si mobile a Santei Biserici grecoorientale din comuna bisericeasca a Belinului", din 1872, cuprinde: biserica, ridicata in anul 1717; scoala confesionala, construita in 1869; casa parohiala, construita in 1856; cimitirul din capul satului, din anul 1798; doua clopote si o toaca (un clopot donat in 1797 de George Pacurariu si Mihaly Morar); 12 Minee tiparite la Bucuresti in 1712; Evanghielie tiparita la Bucuresti in 1715; Cazanie, Triod, Ceaslov, Molitvelnic, tiparite la Bucuresti in 1736. Scoala dispunea de: o tabla neagra de perete, 24 table de citire, 16 table de istorie naturala, "aperatul aritmeticii", harta "imparatia austriaca", protocoale matricole procurate "din lada bisericii sau daruite de inaltul Ministeriu". Documentul este semnat de Alexie Bucsa - paroh, David Pekularu - gociman, Pakularu Gyorgy, David Cici, Ioan Puscasu, George Balan, George Popovici.

Raportul statistic al Protopopiatului Treiscaune pe anul 1903 mentioneaza existenta in Belin a 180 de familii de credinciosi romani cu 794 suflete (398 barbati si 396 femei), din care 395 stiau sa scrie si sa citeasca. Pina in anul 1928, parohia ortodoxa nu avea alte imobile si paminturi decat cele amintite. Prin reforma agrara din 1928, biserica si parohia au fost improprietarite cu o suprafata de 42 jug. arabil, finat si neproductiv, la o departare de 5 km de comuna. Un inventar din 1939 cuprinde, in afara de cladiri si terenuri, 69 de pozitii de "mobile, vase, ornate, odoare, carti bisericesti" in valoare totala de 601.809 lei. La 4 octombrie 1936, la initiativa preotului Nicodim Belea, s-a inceput zidirea bisericii noi in stil ortodox, pe locul unde

fusese scoala confesionala. Lucrarea s-a facut cu contributie si spriijn din partea credinciosilor, in frunte cu epitropii David Pop si Mihai Pacurariu, precum si cu ajutorul din partea statului: Prefectura Judetului Trei Scaune, prin prefectii Valeriu Bidu si Gheorghe Petrini, pretorul plasii Baraolt, prin primarul G. Ioan, ca si cu sprijinul Primariei si al Arhiepiscopiei Sibiului.

In timpul ocupatiei ungare si in timpul razboiului de eliberare a Ardealului (1940- 1944), biserica, inca neterminata, a suferit avarii si furturi de materiale. In toamna anului 1940 parohia s-a dezorganizat din cauza lipsei de preot. Parte din credinciosi s-a refugiat din comuna si o insemnata parte a trecut la alte religii, intre care majoritatea la religia reformata. Tot atunci au fost scoase din loc si doborate la pamant 54 de cruci din cimitirul romanesc (1940- 1944).

"Cultura milenara maghiara a gasit ca e bine sa fie batjocorita si sfaramata biserica ortodoxa", arata preotul Gheorghe Iacob, intr-un raport din 10 octombrie 1945. "Geamurile bisericii au fost sparte, prin sparturi bandele sovine de unguri au aruncat carbuni aprinsi, pe usi au scris tot felul de injurii si cuvinte obscene, apoi au tras de patru ori cu tunul in biserica, astfel incat o parte din acoperisul de nord sa daramat, un geam a sarit cu rama cu tot, coltul turnului din dreapta si acoperisul de la intrare au cazut la pamant". Cazul este relatat si de Telegraful Roman de la Sibiu din toamna anului 1944.

Revenind la parohia sa, preotul Gheorghe Iacob arata ca revederea cu enoriasii lui a fost deosebit de emotionanta. "Apoi, printre lacrimi, cu glas asezat, potolit, fara ura, fara dor de razbunare", a povestit calvarul pe care l-a indurat timp de patru ani. Trupele horthyiste, in retragere, au tras patru lovituri de tun in biserica, distrugand un turn si avariind zidul locasului.

Dupa eliberare, procesul de revenire si de refacere a inceput din nou in parohia ortodoxa. Totusi, parohia nu a ajuns sa aiba inca numarul de suflete din 1940. Momentului retragerii trupelor ungare ii urmeaza aparitia trupelor "eliberatoare" sovietice, care, in euforia victoriei, s-au dedat la o serie de jafuri asupra populatiei oraselor si satelor. Ironia soartei a facut ca in parohia Belin sa fie instalat la sfarsitul lunii septembrie 1944 un pretor maghiar din Targu Secuiesc, functie indeplinita si in toti cei patru ani de ocupatie, iar acum acesta era pastrat in post de catre comandamentul sovietic, asa cum aratau rapoartele posturilor de jandarmi. La Belin, acest pretor a facut propaganda maghiara, destituindu-i pe toti cei numiti in functie de catre autoritatile romane, ordonand sa nu se puna nici o firma romaneasca iar in scoli sa se vorbeasca in continuare limba maghiara.

Totusi, romanii au trecut peste aceste barbarii, sperand din nou ca impreuna cu secuii sa convietuiasca pasnic in Belin si in zona, ca singura alternativa a civilizatiei.

In timpul foametei din 1946-1947 din Romania, pr. Ioan Florea si credinciosii din Belin au organizat o colecta si au infiintat o cantina comunala, unde luau masa gratuit, zilnic, peste 40 de romani ortodocsi si 40 de secui de diferite confesiuni.

S-a mai facut o colecta de 555.000 lei pentru fratii moldoveni infometati. Abia in anul 1948, prin munca si obolul banesc benevol al credinciosilor si cu oarecare ajutoare din partea statului si a comunitatii maghiare din localitate, biserica a putut fi terminata si pictata in timpul preotului Ioan Florea, ajutat de cantaretul Dionisie Pacurariu si de consiliul parohial Belin.

Au lucrat ca specialisti: inginerul arhitect Boga Kalman, zugravul Raduly Mihai, pictorul Krolowitz W. din Rupea, tinichigiul Cioara C. si Fekete din Aita Mare, tamplarul Ioan Pacuraru si zidarul Hegedus Beniamin din Belin. Sfintirea s-a facut la 26 septembrie 1948 de catre Mitropolitul Nicolae Balan, asistat de un mare sobor de preoti si mult popor, hramul fiind "Inaltarea Sfintei Cruci". Predica mitropolitului a fost tradusa in limba maghiara de pr. Ioan Garcea. Biserica este construita in forma de cruce, deasupra naosului este o cupola semisferica iar spre vest sunt doua turle, printre care se face intrarea in biserica. Acoperisul este din tigla, iar cupola si turlele din tabla galvanizata. Pe margini, in biserica, sunt strane de stejar. Iconostasul e tot din stejar sculptat, cu doua randuri de icoane; pe usile diaconesti sunt pictati Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril. La intrarea in biserica este pictata imaginea ctitorilor si inscriptia: "Pomeneste, Doamne, ctitorii Ioan, Maria, Ioan Ciucan (Cichi), cari pentru marirea lui Dumnezeu au daruit 100.000 lei; anul 1937".

In biserica sunt pretioase obiecte vechi de cult: icoane (15 bucati) pictate in ulei pe lemn (sec. al XVIII-lea), autor necunoscut; trei icoane pictate in ulei pe sticla (sec. al XIX-lea), autor necunoscut, icoane reprezentand pe: Maica Domnului cu Pruncul, Sfantul Dumitru si Sfintii Constantin si Elena; clopot de 35 kg (aliaj, din 1782, inscriptionat cu slove chirilice - "turnat de Ioan si Dobra Noicu"). Carti vechi de cult, pretioase, sunt: Kyriacodromion, cu slove chirilice, Tara Romaneasca, 1732; Evanghelie, 1770; Kyriacodromion, Sibiu, 1855; Octoih Mic, Sibiu, 1857; Penticostar, Sibiu, 1859; Triod, Sibiu, 1860; Ceaslov, sec. al XIX-lea, lipsesc 14 pagini din fata. Casa parohiala, cu trei odai, a fost construita din lemn in anul 1888. La aceasta, in decursul timpului, s-au adaugat un sopron, o bucatarie de caramida, un grajd si o fintina.

In sirul preotilor ortodocsi cunoscuti din Belin se inscriu: Ioan Vasile, originar din Haghig (1767); Ioan Bucsa (1845- 1854, hirotonit de Episcopul Vasile Moga); Ieremia Neagovici (1854-1855); Hristofor Dogariu (1855-1860); Iosif Bucsa (1860-1861); Alexe Bucsa (1861-1896, hirotonit de Episcopul Andrei Saguna); Ioan Bucsa (1896-1901); Ioan Singeorzan (1901-1927); Ioan Modroiu (1927-1932); Nicodim Belea (1933- 1936); Gheorghe Iacob (1936-1940 si 1944-1945); Ioan Florea (1945-1967); ieromonah Arsenie Barsan (1967-1981); Serban Maximilian Paler (1981-1997); Claudiu Lihor (1997-1999); Ioan Roman (1999-2002); Catalin Oprea (2002 si in prezent). Retribuirea preotului s-a facut din contributia credinciosilor pina in anul 1924, cand a devenit salariat al statului. In prezent, salariul este format dintr-o contributie de la stat si alta din fondurile proprii ale parohiei.

Preotul Ioan Sangeorzan era originar din Nazna (Mures), fiind nascut la 17 ianuarie 1869. A fost invatator 11 ani, fiind hirotonit de Ioan Metianu. Preotul Ioan Modran era nascut la 7 martie 1904 in Bungard (Sibiu), a terminat 3 ani curs clerical la Caransebes si hirotonit la 28 octombrie 1927 de Epis copul Andrei Crisanul. Preotul Nicodim Belea s-a nascut la Cornesti (Tarnava Mica), la 27 februarie 1907, a urmat Teologia la Sibiu, hirotonit la 19 martie 1933; a ajuns apoi protopop. Preotul Gheorghe Iacob, originar din Petrosani (Hunedoara), a urmat Teologia la Sibiu, a fost profesor de religie 3 ani si la 14 iunie 1937 a fost hirotonit de Episcopul Vasile Stan. Ieromonahul Arsenie Barsan s-a nascut in 1922 la Brasov. A intrat in manastirea Rohia in 1954, in 1956 a fost hirotonit de Episcopul Nicolae Colan la Cluj; a ajuns duhovnic la Manastirea Ramet, apoi paroh la cateva parohii pe Somes, dupa care paroh la Belin, iar intre anii 1956-1968, protopop la Sfantu Gheorghe.

Dupa infiintarea Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei, prin purtarea de grija a Parintelui Episcop Ioan Selejan, biserica noua si casa parohiala din Belin au fost restaurate. Din pacate, biserica veche, pretios monument istoric, se afla inca in stare de degradare, existand promisiuni ca lucrarile de reparatii sa inceapa cat de curand. Dintre numeroasele prezente ale Vladica Ioan in parohie, mentionam Liturghia Arhiereasca savarsita impreuna cu un sobor de preoti, dumineca, 21 septembrie 1997, atunci cand a fost

hirotonit pe seama parohiei tanarul preot Claudiu Lihor. Bucuria credinciosilor ortodocsi din Belin a fost intregita si de participarea la sarbatoarea lor a preotilor reformat si unitarian din sat, a altor consateni de etnie maghiara, a ortodocsilor din satele vecine, impreuna cu preotii lor, a unor fii ai satului cu rosturi in viata publica din Brasov si Sfantu Gheorghe si a unor importante personalitati din judet.

Scoala din Belin s-a infiintat, foarte probabil, odata cu biserica ortodoxa. Invatatori confesionali cunoscuti au fost: Gheorghe Popovici, Bucur Bucsa, Dumitru Popovici, Alexe Bucsa (1852), Gheorghe Maghiaros (1861), Alexa Bucsa (1861-1880), David Cichi, Ioan Ciucan (Csiki) (1880-1904), Ion Creanga (1900-1907). Preotul " Popa Serban", intocmeste, in martie 1763, un tabel cuprinzand copii de familie din comuna Belin care au trecut de la greco-catolici la ortodocsi. Primul dascal care a profesat in localitate, intre anii 1790- 1852, a fost Dumitru Popovici. Din 1852, cantor si invatator in localitate a fost Alexe Bucsa. In aceasta perioada, scoala a functionat intr-o casa inchiriata, invatamantul constand in invatarea de rugaciuni si a alfabetului. Un alt invatator a fost Alexandru Marcusan din Aita-Medie. Pe timpul sau, scoala a functionat intr-o alta cladire, inchiriata de biserica. Cantorul si invatatorul Gheorghe Bucsa din Haghig, a organizat activitatile intr-o odaie a casei parohiale vechi.

Din 1860 si pana in 1862, invatator-cantor a fost Ioan Cichi. A studiat la Scoala primara unitariana din Belin, condusa de Albert Lörincz. El este cel care a introdus prima data in scoala confesionala ortodoxa tablitele de piatra si scrisul pe hartie cu pana de gasca. Simbria invatatorului era de 30 creitari de fiecare elev, desi in contract se prevedeau 50.

Dupa anul 1868, cand s-a introdus legea invatamantului obligatoriu, biserica ortodoxa romana zideste o scoala confesionala noua din barne, in 1877, cu o sala mare si destul de luminoasa, care a fost demolata apoi in anul 1935. Aceasta sala era prevazuta cu banci, tabla neagra, tablouri de istorie naturala, masina de socotit si altele. Invatatorul avea sub conducerea sa sase clase, cu un numar total de 80-100 elevi. In anul scolar 1893/1894, din totalul celor 130 de copii de varsta scolara, au frecventat cursurile scolii 91 (46 copii si 45 "copile"). Calificativele obtinute la terminarea cursurilor au fost: 12 "distinsi", 55 "buni", si 24 "debili". Din totalul elevilor, 34 aveau toate manualele, 54 doar "in parte", iar doi nu aveau carti pentru scoala.

Pentru activitatea depusa, invatatorului Ioan Cichi i s-a daruit, la propunerea Inspectoratului regesc, 100 de coroane in aur si o scrisoare de multumire. In 1903 a fost pensionat cu 700 coroane anual, continuandu-si activitatea inca 27 de ani in calitate de cantor. Statul roman l-a decorat in 1922 cu "Crucea serviciului credincios" clasa I, pentru lupta dusa in anul 1917 impotriva deznationalizarii. A murit la 10 mai 1933, la varsta de 88 ani. Sub scutul bisericii ortodoxe a functionat mult timp scoala confesionala romaneasca ortodoxa, pina in anul 1922, cand s-a infiintat scoala elementara de stat. Scoala confesionala era sub directa supraveghere a preotului paroh, studiul principal fiind invatarea religiei, cititul, socotitul etc. In perioada interbelica a functionat scoala mixta cu sectie in limba romana si gradinita de copii. In anul 1947 s-a produs o reorganizare a scolii, infiintandu-se si internatul pentru copiii romani din satele invecinate: Belin-Vale, Aita Medie, Aita Mare, Aita Seaca etc.

In decursul anilor, la scoala romaneasca din Belin au functionat invatatori si profesori: Ioan Cichi (1880-1904), Gheorghe Fazekas (1905), Ion Creanga (1900-1907), Ion Craciun, Pacurar Maria, Kosma Mihail, Gabor Mihai, Badescu Doina-Elisabeta, Bucur Maria, Gogu Ileana, Moraru Emil, Aitean Iolana, Pacurar David, Bucur Valer (timp de 38 de ani a fost si director al scolii), Pacurar Dorel, Pacurar Paraschiva, Gheorghe si Elisabeta Boieriu, Gheorghe si Maria Grozea, Elena Glodeanu, Mihai Pozna, Mihai Gabor, Doina Gabor si multi altii. In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la sectia cu predare in limba romana 172 copii, din care 26 in ciclul prescolar, 21 in cel primar, iar 125 in cel gimnazial. Director al scolii este profesorul Dorel Pacurar.

In atmosfera de entuziasm national de dupa Marea Unire, si romanii din Belin si-au asezat pe baze noi viata culturala, spirituala, economica si institutionala. Printre cele mai active asociatii culturale care au functionat in Belin au fost: ASTRA, Reuniunea Femeilor Ortodoxe, Societatea Tineretului Sfantu Gheorghe si Fondatiunea Culturala.

Reuniunea femeilor ortodoxe din Belin, asociatie culturala condusa de preoteasa Minodora Belea, a cuprins sistematic piese de teatru in programele culturale organizate intre anii 1934-1940, cu prilejul Craciunului si al sarbatorilor de peste an. Majoritatea pieselor prezentate erau comedii intr-un act (o parte si in limba maghiara), titlurile fiind edificatoare asupra mesajului transmis: Trei nopti de ras, Pacala argat, Arvinte si Pepelea, Politica, Sticla din urma, Creditorii, Natafleata la petit, Petitorul surd, Visul pocaitului etc.

La 22 februarie 1936, cercul ASTRA din Belin, condus de preotul Nicodim Belea organizeaza in localitate un frumos program artistic, din care nu au lipsit corul, piesele de teatru (s-a jucat Creditorul si Jocul miresii), dansurile nationale romanesti (Braul, Ca la Breaza) etc.; programul a fost condus de invatatoarea Maria Pacurariu si de alti intelectuali, printre care notarul comunal G. Birt. In acelasi an, la 15 martie, Reuniunea Femeilor Ortodoxe, in colaborare cu cercul ASTRA, a continuat seria serbarilor culturale, oferind locuitorilor o seara ce a cuprins cantece si jocuri romanesti.

Peste doi ani, in decembrie 1938, cu ocazia sarbatorilor de Craciun, intelectualii din comuna (preotul, notarul, invatatorii) au colectat bani si alimente pe care le-au dat copiilor saraci.

Intre cele Cinzeci de colinde tiparite de Andrei Barseanu (1890) de la Liceul "Andrei Saguna" din Brasov, intalnim si versuri notate din Belin. Sabin Dragoi, profesor de muzica la Deva, in perioada interbelica va nota cateva colinde de la diferiti rapsozi din Belin.

Printre personalitatile care s-au ridicat din randul comunitatii din Belin se numara: preotul Nicodim Belea - viitorul profesor de teologie la Academiile Teologice Cluj si Sibiu, protopop in Sfantu Gheorghe; invatatorul Ioan Cichi-Ciucan - autorul unor pretioase memorii din perioada prizonieratului din Siberia: Memorii din Carpati si din rasaritul indepartat (1914-1920) si Zile mari, zile traite de Ion Cichi, voluntar in Legiunea Romana, manuscris; invatatorul Constantin Dediu, autor a doua volume de piese de teatru: Legea stramoseasca si Moartea voinicului de mana pacatosului, Sfantu Gheorghe, 1938; Valentin Bucur, profesor de istorie-geografie timp de aproape 40 de ani si 34 de ani director al scolii; David Pacurar, fost invatator si profesor timp de 33 de ani si fiul sau, Dorel Pacurar, profesor si director al scolii din anul 1980, stalpi ai invatamantului romanesc si ai bisericii ortodoxe din localitate (epitropi si membrii in adunarea eparhiala).

In decursul anilor, scoala romaneasca din Belin a reusit sa pregateasca specialisti in diferite domenii sunt cei mai jos enumeati invatatori si profesori: Maria Pacurar, Mihail Kosma, Mihai Gabor, Doina-Elisabeta Badescu, Maria Bucur, Dora Stanca, Doina Negulescu, Adrian Groz, Ileana Gogu, Emil Moraru, Iolana Aitean, Paraschiva Pacurar, Doina Negulescu, Victor Sibianu; ingineri si subingineri: Mircea Florea, Iosif Pozna, David Sibianu, Mircea Pacurar, Mihai Pacurar jr., Virgil Pacurar, Ioan Pacurar jr., Alexandru Dragan; ofiteri: Iosif Gabor, David Gabor, Alexandru Pacurar; economisti: Victor Pacurar; medici: Lucia Jeana Seres.

In Belin s-a nascut carturarul Bölöni Farkas Sándor (1795- 1842), care a manifestat intotdeauna simpatie fata de romani. Notele sale de drum prin America a fost denumite drept "Biblia reformatiunii". Cu ocazia colindului traditional, in 1999, tinerii din ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Romani) si LTCOR (Liga Tineretului Crestin Ortodox Roman - Sfantu Gheorghe) au participat la Belin la slujba vecerniei din ajunul sarbatorii Sfantului Andrei. La sfarsitul slujbei, intr-o asistenta numeroasa de credinciosi romani, cei 60 de elevi si studenti au sustinut un concert de colinde stravechi.

Carti Ortodoxe

Cuprins